Amândouă înregistratoarele au funcționat așa cum am sperat. Am descărcat fiecare înregistrare video pe un laptop și le-am derulat la momentul prânzului. În cele din urmă am obținut datele privind eficiența celulelor solare din trei locuri diferite pe o traiectorie de 80 de kilometri, toate la aceeași oră din zi.

Ieri la prânz, înregistratorul cel mai nordic a arătat o pierdere a eficienței de 12,3 la sută, cel din mijloc a indicat 9,5 la sută, iar roverul a indicat o pierdere de 6,4 la sută în poziția cea mai sudică. Se proiectează o imagine destul de clară: frontul furtunii e la nord de mine. Și știu deja că se deplasează spre vest.

Așa că ar trebui s-o pot evita dacă merg spre sud o vreme, o las să mă depășească prin nord și apoi o iau iar spre est.

În sfârșit, niște vești bune! Sud-estul e ce-mi doream. N-o să pierd mult timp.

Of… Mâine trebuie să merg a treia oară pe același drum nenorocit.

ÎNREGISTRARE DE JURNAL: ZIUA SOLARĂ 480

Cred că am depășit furtuna.

După ce am condus toată ziua pe Autostrada 1 de pe Marte, m-am întors la tabăra mea de ieri. În sfârșit, mâine o să avansez din nou, de-adevăratelea. M-am oprit din condus și mi-am așezat tabăra până-n prânz. Pierderea de eficiență e aici de 15,6 la sută. Prin comparație cu pierderea de 17 la sută din tabăra de ieri, înseamnă că pot să depășesc furtuna câtă vreme mă îndrept spre sud.

Să sperăm.

Furtuna este, probabil, circulară. De obicei așa sunt. Dar aș putea la fel de bine să merg spre o depresiune. Dacă e așa, sunt ca și mort, da? Nu mai am ce face.

O să aflu destul de curând. Dacă furtuna e circulară, ar trebui să am o eficiență din ce în ce mai mare în fiecare zi, până ce revin la sută la sută. Odată ce ajung la sută la sută, înseamnă că am ieșit cu totul din furtună, mă aflu la sud de ea și pot să încep să mă deplasez din nou spre est. O să vedem.

Dacă n-ar fi furtuna, m-aș duce direct spre sud-est, spre obiectivul meu. Așa, mergând doar spre sud, nu sunt nici pe departe la fel de rapid. Călătoresc cu 90 de kilometri pe zi, ca de obicei, dar ajung doar cu 37 de kilometri mai aproape de Schiaparelli, fiindcă Pitagora e un nemernic. Nu știu când o să scap în cele din urmă de furtună și o să pot să merg iarăși drept spre Schiaparelli. Dar un lucru e sigur: planul meu de a ajunge în ziua solară 495 e dus pe copcă.

Ziua solară 549. Atunci vin după mine. Dacă o ratez, o să-mi petrec tot restul foarte scurtei mele vieți aici. Și mai trebuie să modific și VAM-ul până atunci.

Pfff…

ÎNREGISTRARE DE JURNAL: ZIUA SOLARĂ 482

Zi de aer. E vremea pentru relaxare și meditație.

Pentru relaxare, am citit optzeci de pagini din Răul sub soare al Agathei Christie, mulțumită colecției de cărți digitale a lui Lewis. Cred că Linda Marshall e criminalul.

În ce privește meditația, m-am întrebat când dracu’ o să depășesc blestemata asta de furtună.

Continui să merg spre sud în fiecare zi și tot mă confrunt cu pierderea eficienței (deși sunt înaintea furtunii), în fiecare zi în care am de-a face cu rahatul ăsta mă apropii de VAM doar cu 37 de kilometri, în loc de 90. Mă scoate din sărite.

M-am gândit să sar peste ziua de aer. Aș mai câștiga câteva zile înainte să mi se termine oxigenul și e destul de important să mă îndepărtez de furtună. Dar m-am hotărât să n-o fac. Am un avans suficient de mare față de furtună încât să-mi permit o zi de nemișcare. Și nu știu dacă m-ar ajuta încă vreo câteva zile. Cine știe cât de departe se întinde furtuna spre sud?

Mă rog, probabil că NASA știe. Și probabil că posturile de știri de pe Pământ o arată. Și probabil că există un site web de genul www.uită-te-cum-moare-mark-watney.com. Așa că sunt vreo sută de milioane de oameni care știu exact cât de departe se întinde spre sud.

Dar eu nu mă număr printre ei.

ÎNREGISTRARE DE JURNAL: ZIUA SOLARĂ 484

În sfârșit!

ÎN SFÂRȘIT am trecut de nenorocita de furtună. Regenerarea energiei a fost astăzi de sută la sută. În aer nu mai e praf. Cu furtuna mișcându-se perpendicular pe direcția mea de drum, înseamnă că sunt la sud de punctul cel mai sudic al norului. (Presupunând că e o furtună circulară. Dacă nu, atunci la dracu’!)

Începând de mâine, pot să merg direct către Schiaparelli. Ceea ce e bine, fiindcă am pierdut o grămadă de timp. M-am dus 540 de kilometri spre sud ca să evit furtuna aia. M-am abătut catastrofic de la traseu.

Ce-i drept, n-a fost chiar atât de rău. Acum am înaintat destul de mult în Terra Meridiani, iar aici e ceva mai ușor de condus decât pe terenul îngrozitor de accidentat din Arabia Terra. Schiaparelli e aproape spre est, iar în cazul în care calculele mele cu sextantul și cu Phobos sunt corecte, până acolo mai am 1.030 de kilometri.

Ținând cont de zilele de aer și presupunând că fac 90 de kilometri într-o zi solară, ar trebui să ajung în ziua solară 498. Nu-i prea rău, serios. Furtuna care aproape l-a ucis pe Mark a sfârșit prin a mă întârzia doar patru zile solare.

Îmi rămân încă patruzeci și patru de zile solare ca să fac modificările pe care NASA le consideră necesare pentru VAM.

ÎNREGISTRARE DE JURNAL: ZIUA SOLARĂ 487

Am o oportunitate interesantă aici. Și prin „oportunitate” mă refer la Opportunity.

Am fost împins atât de departe de traseu, încât nu sunt prea departe de Opportunity, roverul de explorare a planetei Marte. E cam la 300 de kilometri distanță. Aș putea