Zâmbind în colţul gurii, Mehmed se întoarse în cortul său. Avea un mare dispreţ pentru creştinii aceştia care se vindeau pentru un blid de linte. Dar se folosea de ei, deşi mai târziu avea să-i arunce la lada cu gunoi...

* * *

Pripătul soarelui de amiază era atenuat de vânticelul care se pornise să bată dinspre mare. Pe platoul din faţa cortului imperial se adunaseră, din ordinul padişahului, toţi comandanţii de unităţi, începând cu căpeteniile de armate şi terminând cu comandanţii de companii, de baterii şi de escadroane. Se aflau acolo ofiţeri din corpul de ieniceri şi din diviziile de gardă, din trupele de başibuzuci şi de spahii, din marină şi din armele auxiliare. Orânduiţi într-un vast careu, aşteptau cu toţii apariţia sultanului, care le dăduse de veste că le va vorbi. În mijlocul careului se afla o estradă acoperită cu covoare şi străjuită de icoglani înarmaţi.

Rafale scurte de vânt se stârniră din senin, agitând penajele ofiţerilor generali, pulpanele ample ale mantalelor, drapelele verzi cu emblema Profetului. Draperiile de la intrarea cortului imperial fură date la o parte de paji, şi Mehmed se ivi, urmat de marele vizir Khalil, de generalii Zaganos, Karagea şi Işak, comandanţii celor trei grupuri de armate, de marele amiral Hamza, precum şi de Mahmud Anghelos, cel mai tânăr consilier imperial.

Ofiţerii îl întâmpinară cu ovaţii frenetice. Mehmed se urcă pe estradă, îşi plimbă privirile asupra lor, apoi ridică braţul drept, cerând linişte. Aclamaţiile încetară brusc. Nu se mai auzeau decât fâlfâirile zbuciumate ale drapelelor.

– Nu v-am convocat aici spre a vă îndemna la luptă, începu padişahul cu glas puternic, sacadat. Vă cunosc curajul şi vitejia, căci v-am urmărit comportarea pe câmpul de bătălie. Mulţi dintre voi aţi auzit cuvintele pe care le-am rostit în faţa soldaţilor. Vreau să vă vorbesc despre recompensele care vă aşteaptă după ce veţi lua cu asalt oraşul. Pe lângă cinstea şi gloria de a fi cucerit cel mai mare şi mai strălucit centru al Imperiului Bizantin, veţi găsi în această metropolă bogăţii fără seamăn. Palatele, bisericile, monastirile, edificiile publice, cu inestimabilele lor comori, vor cădea în stăpânirea voastră. Toţi locuitorii oraşului, în frunte cu înalţii demnitari şi cu familiile lor, vor deveni sclavii voştri. Vă dau pe mână capitala străvechiului Imperiu Roman de Răsărit, metropola care, prin splendoarea, luxul şi măreţia sa, a ajuns centrul Universului. Da, da! Aceasta nu e o figură de stil, ci o realitate! Oraşul fabulos al visurilor noastre de totdeauna va fi în sfârşit al nostru. Vi-l dau pe mână. Jefuiţi-l! Voi şi urmaşii voştri veţi deveni atât de bogaţi, încât veţi pierde socoteala avuţiilor voastre!

Ochii ofiţerilor sticleau, oglindindu-le poftele stârnite de perspectivele ispititoare zugrăvite de sultan. Mehmed îşi dădea seama cu tainică satisfacţie că îşi stăpânea auditoriul. Stimulase până la paroxism slăbiciunile omeneşti.

– Să nu vă închipuiţi că fortificaţiile acestui oraş sunt inexpugnabile! Vă asigur, nu vor rezista ultimului vostru asalt! Şanţurile au fost umplute, zidurile exterioare dărâmate pe mari întinderi. Tunurile noastre au provocat trei mari breşe în zidurile interioare, prin care vor pătrunde în oraş nu numai pedestraşii, ci şi cavaleria grea. Trupele de apărare sunt decimate, iar supravieţuitorii au ajuns la capătul puterilor. Garnizoana constantinopolitană este ca şi inexistentă faţă de forţa şi de avântul nostru. Sunt informat că perdeaua de apărare alcătuită din soldaţii ghiauri este atât de subţiată, încât un om a ajuns să facă de pază la două sau trei creneluri. Voi sunteţi atât de mulţi şi ei atât de puţini, încât orice rezistenţă a lor devine neglijabilă. Nu vom înceta lupta decât după ce vom ucide pe ultimii ghiauri de pe ziduri! Mă tem că nici nu-i vom putea măcelări pe toţi, fiindcă în toiul bătăliilor o vor lua la fugă spre a-şi salva pielea. Avântaţi-vă deci la asalt plini de curaj şi de înflăcărare! Îndepliniţi cu străşnicie poruncile comandanţilor voştri! Arătaţi-vă demni de încrederea mea, şi victoria va fi a armatelor noastre! În ceea ce mă priveşte, jur să lupt în fruntea voastră! Am să vă urmăresc faptele de vitejie şi am să răsplătesc înmiit pe cei care-mi vor trezi admiraţia! Cei care vor cădea pe câmpul de onoare, căci aşa le-a fost scris în cartea destinului, vor cunoaşte după moarte fericirea supremă făgăduită de Koran. Vor sta în paradis, cu Mahomed la masă, se vor îndestula cu mâncăruri bogate şi cu băuturi de tot felul, apoi vor petrece cu femei trupeşe, cu băieţandri frumoşi şi cu fecioare gingaşe. Sătui de desfătări, se vor scălda în ape limpezi de cleştar şi se vor odihni pe covor de verdeaţă şi de flori... Acum înapoiaţi-vă la posturile voastre! Odihniţi-vă şi voi şi soldaţii voştri!

Aşteptaţi în linişte şi reculegere sunetul goarnelor care vor vesti asaltul. Atunci să vă ridicaţi cu toţii şi să porniţi la atac sub faldurile steagurilor noastre sfinte! Mehmed se întoarse spre grupul generalilor: Vor rămâne aici numai comandanţii de mari unităţi!

Coborî de pe estradă şi se îndreptă spre cortul imperial, în vreme ce ofiţerii - potrivit poruncii sale - păstrau tăcerea. Generalii şi înalţii demnitari ai Curţii îl urmară. Abia după ce draperiile de la intrarea cortului fură închise, ofiţerii rupseră rândurile, îndreptându-se spre unităţile lor.

Ajuns în încăperea rezervată conferinţelor militare, Mehmed vorbi generalilor:

– În curând toate trupele noastre concentrate în jurul Constantinopolelui vor fi angajate într-o bătălie hotărâtoare pentru cucerirea oraşului. Hamza-Paşa, se adresă marelui amiral, forţele noastre navale din Marea de Marmara şi flota din Cornul de Aur vor ataca în acelaşi timp zidurile dinspre mare ale oraşului, spre a nu îngădui apărătorilor creştini din aceste sectoare să-şi trimită rezervele în ajutorul trupelor ce apără fortificaţiile dinspre uscat. În Cornul de Aur vei executa o debarcare sprijinită cu foc de bateriile noastre de pe înălţimile Perei... Tu, Zaganos-Paşa, vei întări cu diviziile tale aripa stângă a grupului de armate comandat de Karagea-Paşa. Îţi vei concentra atacurile asupra Blachernelor! Tu, Karagea-Paşa, îţi vei spori eforturile spre a lărgi breşele deschise de artileria noastră şi a pătrunde în oraş!... Tu, Khalil-Paşa, vei comanda corpul ienicerilor, iar tu, Sarudja-Paşa, vei comanda unităţile