— Spune-mi, te rog, îl întrebă Margareta pe Azazello, înviorată de votcă: dumneata l-ai împuşcat pe acel fost baron?

— Fireşte, răspunse Azazello, cum era să nu-l împuşc? Trebuia neapărat împuşcat.

— M-am tulburat atît de tare! exclamă Margareta. Totul s-a petrecut atît de neaşteptat!

— Nu e nimic neaşteptat în toate astea, o contrazise Azazello, iar Koroviev se porni să urle şi să se văicărească:

— Cum să nu te tulburi? Şi mie au început să-mi tremure picioarele! Pac! O dată! Şi baronul prăvălit pe-o coastă!

— Eu eram cît pe ce să fac o criză de isterie, adăugă motanul, lingînd lingura cu icre negre.

— Iată ce nu pot înţelege, zise Margareta în timp ce scîn-tei aurii de la pocalul de cristal sclipeau în ochii ei, oare, într-adevăr, afară nu se auzea muzica şi, în general, zgomotul acestui bal?

— Sigur că nu se auzea, regină, îi explică Koroviev, asta trebuie făcut în aşa fel ca să nu fie auzit nimic. Trebuie făcut totul cu cît mai multă grijă.

— Sigur, sigur că da... Pentru că omul acela de pe scară... Uite, cînd am trecut cu Azazello... Şi încă unul, aflat lîngă intrare. .. Eu cred că el urmărea apartamentul dumneavoastră...

— Exact, exact! strigă Koroviev, aşa este, dragă Margareta Nikolaevna. Dumneata confirmi bănuielile mele! Da, el urmărea apartamentul! Eu însumi l-am luat întîi drept un docent universitar distrat sau un îndrăgostit care tînjeşte pe scară. Dar nu, nu! Ceva mă durea la lingurică! Ah, el urmărea apartamentul! Şi un altul lîngă intrare, la fel! Şi cel care stătea în gang!

— Uite, ar fi interesant de ştiut ce se va întîmpla dacă or să vină să vă aresteze? întrebă Margareta.

— Or să vină negreşit, încîntătoare regină, negreşit! răspunse Koroviev, simte inima mea că or să vină! Bineînţeles, nu acuma, însă la timpul său vor veni negreşit. Dar presupun că nu se va întîmpla nimic interesant.

— Ah, ce tulburată am fost cînd l-am văzut prăbuşindu-se! urmă ea, aflîndu-se, pesemne, încă sub impresia asasinatului. Pentru prima oară în viaţa ei asistase la o crimă! Probabil că ştii să tragi foarte bine?

— Destul de bine, răspunse Azazello.

— Şi la ce distanţă tragi; la cîţi paşi? îl întrebă Margareta nu prea desluşit.

— Depinde în ce trag, îi răspunse cu judecată Azazello, una e să ocheşti cu ciocanul în geamul criticului Latunski, şi alta, în inima lui.

— În inimă! exclamă Margareta, ducîndu-şi mîna la inimă, în inimă! repetă ea cu glas surd.

— Cine e criticul ăsta? întrebă Woland, uitîndu-se la Margareta printre gene.

Azazello, Koroviev şi Behemoth îşi pironiră privirile, ruşinaţi, în podea, în timp ce Margareta răspunse, roşindu-se:

— E un critic. În seara asta i-am devastat apartamentul.

— Ia te uită! Şi pentru ce, mă rog?...

— El, messire, îi explică Margareta, l-a nenorocit pe un maestru.

— Şi de ce trebuia să te osteneşti singură?

— îngăduiţi-mi mie, messire, strigă fericit motanul, sărind de pe scaun.

— Dar astîmpără-te o dată, mormăi Azazello, sculîndu-se, dau eu o fugă pîn-acolo...

— Nu! strigă Margareta. Nu, vă implor, messire, opriţi-l, nu faceţi asta!

— Cum vrei, cum vrei, răspunse Woland, şi Azazello îşi reluă locul.

— Aşadar, unde am rămas, nepreţuită regină Margot? trăncăni Koroviev. Ah, da, era vorba despre inimă... El nimereşte în inimă. Spunînd aceasta, Koroviev îşi întinse un deget lung înspre Azazello: — la alegere — în orice ventricul sau auricul.

La început, Margareta nu pricepu ce vrea să spună, dar apoi, prinzînd sensul cuvintelor, exclamă mirată:

— Bine, dar acestea nu se văd!

— Scumpa mea, urmă cu glas spart Koroviev, aici e-aici, că nu se văd! Ăsta-i tot tîlcul! Că, într-un obiect pe care-l vezi, oricine poate să nimerească!

Şi Koroviev scoase din sertarul mesei un şeptar de pică, îl întinse Margaretei şi o rugă să însemne pe el cu unghia unul din puncte. Margareta însemnă punctul de sus, din dreapta. Apoi Hella ascunse cartea sub pernă, strigînd:

— Gata!

Azazello, care stătea cu spatele spre pernă, scoase din buzunarul pantalonilor un pistol automat negru, îşi puse ţeava acestuia pe umăr şi, fără să întoarcă ochii spre pat, trase, în-fricoşînd-o pe Margareta. După aceea, scoaseră de sub perna găurită şeptarul — glonţul nimerise drept în punctul însemnat de Margareta.

— N-aş vrea să mă întîlnesc cu dumneata cînd ţii în mînă revolverul, zise Margareta, aruncîndu-i priviri cochete lui Azazello. Avea o slăbiciune pentru toţi oamenii în stare să facă ceva la perfecţie.

— Nepreţuită regină, piui Koroviev, nu-i doresc nimănui să-i iasă înainte, chiar şi cînd n-are în mînă revolver! Pe cu-vîntul de onoare al unui fost dirijor de cor şi cîntăreţ că omul acela n-ar fi de felicitat.

Motanul, care şezuse încruntat în timpul experienţei cu tragerea, deodată anunţă:

— Mă angajez să bat recordul cu şeptarul.

Drept răspuns, Azazello mîrîi ceva. Motanul însă era încăpăţînat şi ceru nu un revolver, ci două. Azazello scoase al doilea revolver aflat în buzunarul al doilea din spatele pantalonilor şi, strîmbîndu-şi dispreţuitor gura, i-l întinse lăudărosului împreună cu primul revolver. Notase două puncte pe şeptar. Motanul se pregăti îndelung, întorcîndu-şi ochii de la pernă. Margareta şedea cu mîinile la urechi şi se uita la bufniţa care dormita pe stelajul căminului. Motanul trase din amîndouă revolverele, după care Hella scoase un ţipăt strident, bufniţa ucisă căzu de pe cămin, iar ceasul, spart, se opri. Hella, care avea o mînă însîngerată, îl apucă cu un urlet de blană pe motan, iar el, drept răspuns, o înşfacă de păr şi arruh-doi încolăcindu-se, zvîrcolindu-se, alunecară pe podea. Unul din pocale căzu de pe masă şi se sparse.

— Luaţi-o de pe mine pe drăcoaica asta, care a turbat! urlă motanul, respingînd-o pe Hella, ce şedea călare pe el. Pe bătăuşi i-au despărţit, iar Koroviev suflă în degetul Hellei, străpuns de glonte, şi acesta se vindecă pe loc.

— Nu pot să trag cînd se vorbeşte în jurul meu! strigă Behemoth, străduindu-se să pună la loc un smoc uriaş de păr, smuls din spinarea lui.

— Fac pariu că toată tărăşenia asta a făcut-o dinadins, zise Woland, zîmbind Margaretei. El trage bine.

Hella s-a împăcat cu motanul şi, în semn de împăcare, s-au sărutat. Apoi a fost scoasă de