care izbucneau corpurile lui era înduioşător. Seducţia era extrem de languroasă.

Apoi cel cu care luase cina se aplecase şi o sărutase. Vinul şi anticiparea îi făceau deja inima să-i bată cu putere, şi pielea să-i ardă.

– Tu alegi, murmurase el catifelat.

– Să aleg?

– Cât de mulţi, şi care anume.

Ea se uitase în jur şi văzuse expresiile identice de încântare şi de dorinţă pe fiecare din el. Pentru un lung moment, fiecare devenise complet indestinctibil, ar fi putut fi clone. Aceea fusese clipa în care acceptase la un nivel subconştient că era cu adevărat unul singur.

– Tu, desigur, îi spusese ea partenerului de cină. La urma urmei, tu ai făcut toată munca grea aducându-mă aici. Apoi arătase cu degetul. Tu. Cel chipeş. Tu. Tânăr şi plin de muşchi – îl văzuse când ieşise din piscină.

Cei trei aleşi o conduseseră sus. Araminta gândea că fusese suficient de îndrăzneaţă, dar noaptea evoluase rapid într-o aventură sexuală intensă când domnull Bovey începuse s-o înveţe lucruri care puteau fi realizate doar în grup.

– Ai încredere, spusese unul dintre el în timp ce îi deschidea un aerosol în faţă. E un stimulant. Îţi va amplifica plăcerea. E un fel de a echilibra lucrurile între tine şi eurile mele. Araminta inhală. Era puternic.

Toţi se adunaseră în jurul ei, mâini puternice susţinând-o în diferite poziţii. Fusese făcută să ajungă la orgasm cu fiecare, pe rând, stimulantul făcând să-i crească puterea senzaţiei de fiecare dată, pe măsură ce-i satura treptat fluxul sangvin. După al treilea eşuase din nou pe saltea într-o minunat de caldă uitare. Atunci văzuse că mai mulţi el se apropiaseră, aşteptând tăcuţi şi goi în jurul patului. O priveau excitaţi, iar ea nu protestase.

– Da, le spusese.

Trupurile proaspete se apropiaseră la unison.

De câteva ori în acea noapte Araminta leşinase din cauza combinaţiei de epuizare şi de extaz alimentat de aerosol. De fiecare dată, el îi permisese un mic repaus înainte de o face să vibreze din nou. Acestea fuseseră momentele în care îşi visase visul ei ciudat.

Nu se mai trezise până la mijlocul dimineţii. Când a făcut-o, detaliile nopţii fuzionaseră într-un singur fir de comportament animalic neobosit. Era surprinsă de ea însăşi pentru modul în care acceptase tot ce îi ceruse.

Bovey cel cu care luase cina era culcat pe pat lângă ea. El era singurul rămas în dormitor.

– Bună dimineaţa! salută el blând.

– Mda, răspunse Araminta.

Se simţea încă teribil de obosită, iar corpul îi era neplăcut de dureros. Aerosolul îşi pierduse efectul, lăsându-i pielea rece şi uşor lipicioasă.

– Arăţi minunat atunci când dormi, ştii?

– Eu… Nimeni nu mi-a spus asta până acum.

– Cum te simţi?

– Uh, bine, cred.

– În regulă, spuse el pe un ton înţelegător şi îi îndepărtă părul despletit de pe faţă. Îţi mai doreşti o noapte ca asta?

– Da, şopti ea, şi ştiu că roşise.

În ciuda numeroaselor lucruri revoltătoare pe care le făcuse, era absolut cel mai bun sex pe care-l avusese vreodată. Exact genul de atletism cu mai mulţi parteneri cu care se lăuda mereu Cressida, iar ea fusese prea timidă pentru a-l încerca. Dar noaptea trecută fusese practic doar cu un singur bărbat. În felul acesta obţinuse fiorul excitaţiei, dar nu şi starea emoţională de vină sau aproape.

– Am sperat să spui asta. Nu orice unică îmi poate face faţă aşa. Eşti specială, Araminta.

– Eu… Ezită, nefiind sigură cât de mult să-i mărturisească. Ceea ce este o prostie. A fost ca şi cum am fost o parte din tine. E o prostie?

– Nu. În timpul unei experienţe atât de acute există întotdeauna o fuziune prin gaia-câmp cu cineva din apropiere, cu toate că în cea mai mare parte ai rămas aproape de mine. A fost alegerea ta?

– Nu am gaia-particule.

El îi aruncă o privire curioasă.

– Interesant. Am fost convins… hm, să lăsăm asta. Casa îţi pregăteşte o baie.

– Mulţumesc. Deci unde mergem de aici?

– E o piesă la Empire Broadway, un fel de comedie, cu actori adevăraţi. Am rezervat bilete pentru seara asta.

Ceea ce nu era chiar ce ar fi vrut ea.

– Drăguţ. Şi după aceea?

– Aş vrea să te întorci aici, în acest pat. Mi-ar plăcea asta.

Araminta dădu din cap cu sfială.

– Bine.

Nu credea că ar mai putea fi vreodată la fel de excitant ca noaptea trecută. Primele dăţi erau întotdeauna speciale, dar, dacă el vor fi la fel de desfrânaţi în seara asta, tot ar fi cel mai tare sex din oraş. Se strecură jos din pat, respirând adânc în timp ce-şi îndrepta trupul.

– Ăă, câte corpuri ai?

Fu rândul lui să pară reticent.

– Peste treizeci.

– Câte… noaptea trecută?

– Şase, spuse el cu un rânjet de satisfacţie tipic masculin.

– Ozzie!

Asta e, acum sunt oficial o boarfă totală. Abia aştept să văd faţa Cressidei când îi voi povesti asta. Şase! O să fie geloasă ca dracu’.

– Ce vrei la micul dejun? o întrebă când tocmai deschidea uşa de la baia alăturată.

– Suc de portocale, cafea Bathsamie tare, cornuri cu gem de căpşune şi hijune.

– Va fi gata, când eşti gata.

Capsula regrav acceleră în jos peste deşertul de ciulini. Tufe moarte şi deshidratate, practic de aceeaşi culoare ca noroiul galben crăpat din care crescuseră, fuzionau într-o ceaţă pătată în timp ce Aaron privea în jos prin fuzelajul transparent. Întinderea talmeş-balmeşului îi deruta perspectiva vizuală, ceea ce făcea dificil de spus dacă altitudinea lor era de un metru sau de o mie. Se trezise adesea căutând cu privirea umbra neagră-smoală a capsulei ce şerpuia în viteză peste denivelările joase, pentru a descoperi un indiciu.