altele; şi ce se întâmplă în momentele de conjuncţie şi în cele de opoziţie ale zeilor; şi, în momentele de conjuncţie, care dintre zei ajung unul în faţa celuilalt şi câţi în poziţii opuse; şi când se află unul în faţa celuilalt; şi potrivit căror intervale de timp, când unul, când altul, sunt ascunşi privirilor noastre şi când se arată din nou, dând spaime şi [40d]semne celor care nu sunt în stare să calculeze despre cele ce urmează să se petreacă — ei bine, a spune toate acestea fără modelele lor vizibile ar fi o trudă zadarnică. Dar, în privinţa aceasta, ajungă-ne cele spuse până acum şi sfârşească-se aici discursul despre natura zeilor vizibili şi născuţi.

Dar, cu privire la celelalte divinităţi, a le spune şi a le cunoaşte naşterea e ceva peste puterile noastre; aici trebuie să dăm crezare celor de dinaintea noastră, [40e]care — fiind aşa cum zic ei, vlăstare ale zeilor — ştiu fără greş, pare-se, cine le erau Strămoşii. Prin urmare e cu neputinţă să nu dai crezare unor fii de zei, deşi ei nu vorbesc nici cu argumente plauzibile, nici cu argumente necesare; dat fiind însă că vorbesc despre familiile lor, trebuie — urmând tradiţia — să-i credem. Şi astfel, potrivit lor, fie şi fie spusă naşterea acestor zei. Okeanos şi Tethys s-au născut ca vlăstare ale Pământului şi Cerului, iar din aceştia s-au născut Phorkys, [41a]Cronos şi Rhea şi toţi cei dimpreună cu ei. Şi. din Cronos şi Rhea — Zeus, şi Hera şi toţi fraţii şi surorile lor, şi în continuare toţi cei care s-au născut din aceştia. Aşadar, după ce s-au născut toţi zeii, atât cei care se rotesc sub ochii noştri,cât şi cei care nu se arată decât atunci când vor, iată ce le-a spus zămislitorul acestui întreg:

,,Zei ai zeilor, înfăptuirile cărora eu le sunt demiurg şi tată, înfiinţate fiind prin mine, sunt indisolubile atâta vreme cât eu nu voiesc altfel. Căci tot ceea ce a fost [41b]legat poate fi dezlegat; dar, a voi să dezlegi ceea ce este bine îmbinat şi funcţionează bine, ar însemna să fii rău. De aceea, deşi sunteţi născuţi, voi nu sunteţi nici nemuritori, nici pe de-a întregul indestructibili. Totuşi, nici nu veţi fi distruşi, nici nu veţi avea parte de moarte, dobândind o legătură mai mare şi mai puternică decât acelea cu care aţi fost legaţi atunci când v-aţi născut, şi anume voinţa mea. Acum, luaţi aminte la cele ce am să vă spun. Au mai rămas nenăscute încă trei specii muritoare. Dacă acestea nu se vor naşte, cerul va fi nedesăvârşit, căci el nu va cuprinde în sine toate speciile de vieţuitoare, aşa cum ar trebui dacă ar fi. cu adevărat desăvârşit. Dar, dacă acestea s-ar naşte şi ar [41c]participa la viaţă prin mine, atunci ar fi egale cu zeii. Aşadar, pentru ca să existe fiinţe muritoare şi pentru ca acest întreg să fie într-adevăr un întreg, îndreptaţi-vă, atât cât stă în natura voastră, către alcătuirea de vieţuitoare, imitând puterea prin care eu v-am zămislit pe voi. Cât despre acea parte din ele care se cuvine să poarte acelaşi nume cu nemuritorii, cea numită divină şi care guvernează în acelea dintre ele care vor întotdeauna să urmeze dreptăţii şi vouă, eu am să v-o dau, eu semănând-o şi dându-i. Început. Cât despre rest, voi, [41d]împletind ceea ce este muritor cu ceea ce este nemuritor, zămisliţi şi făuriţi vieţuitoare şi, hrănindu-le, faceţi-le să crească şi primiţi-le din nou la voi atunci când pier.“

Asta a spus Demiurgul şi — reîntorcându-se la craterul dinţii, acela în care amestecase, în anumite proporţii, sufletul întregului — a vărsat în el ceea ce rămăsese din primele ingrediente, amestecându-le cam în acelaşi fel, deşi acestea nu mai erau la fel şi în aceeaşi măsură de pure, ci numai de rangul al doilea şi al treilea de puritate. După ce a alcătuit întregul, l-a divizat în atâtea suflete câte astre erau şi le-a distribuit — fiecare suflet fiecărui astru. Pe urmă, le-a aşezat pe [41e]fiecare în câte un astru, ca în nişte care. Apoi le-a arătat natura întregului şi le-a dezvăluit legile destinului lor, spunându-le că tuturor le va fi rânduită o primă naştere, una şi aceeaşi pentru toţi, astfel încât nimeni să nu fie nedreptăţit de către el; că, după ce au fost semănate instrumentele timpului, fiecare în cel care îi era potrivit, fiecare din ele va trebui să devină fiinţa cea mai pioasă faţă de zei dintre toate vieţuitoarele: şi că, natura umană având două genuri, cel mai puternic va fi [42a]acela care mai târziu va fi numit bărbat. Când sufletele vor fi prin necesitate întrupate şi când o parte din trupul lor se va naşte şi o alta va pieri, atunci se va naşte mai întâi în ele, în mod necesar, senzaţia — aceeaşi pentru toţi — izvorâtă din impresiuni violente; apoi se va naşte dorinţa, amestecată cu plăcere şi durere, adăugându-se frica, mânia şi toate câte se însoţesc cu acestea şi sunt în chip firesc contrare lor. Dacă [42b]vor domina toate aceste pasiuni, ele vor trăi potrivit dreptăţii, iar dacă vor Ii dominate de ele, vor trăi potrivit nedreptăţii. Şi acela care va trăi frumos, în timpul ce i se cuvine, după ce se va reîntoarce în sălaşul astrului hărăzit lui, va avea o viaţă fericită şi de acelaşi fel cu cea a stelei sale; dar, dacă nu va reuşi acest [42c]lucru, se va transforma, la a doua naştere, într-o natură de femeie; şi dacă şi acum va persista în cele rele, atunci, potrivit felului în care a greşit, se va transforma de fiecare dată într-o natură de fiară, potrivită răului anumit care s-a născut în el. Şi, tot schimbându-se, niciun suflet nu va ajunge, la capătul suferinţelor sale, la forma primei şi celei mai bune stări, înainte de a se supune revoluţiei identicului şi asemănătorului din el însuşi şi de a domina cu raţiunea [42d]marea mulţime de elemente adăugate ulterior, tumultuoase şi iraţionale, şi alcătuite din foc, aer, apă şi pământ. După ce le-a orânduit