reflux, valurile nu ajungeau pînă acolo şi deci apa trebuie să fie dulce, Odată stabilit acest lucru, care era deosebit de important, Harbert porni să caute peştera în care să se adăpostească. Dar totul era zadarnic. Faleza se înălţa vertical, netedă, fără nici o spărtură.

Totuşi, chiar la revărsarea rîului, la adăpost de apele fluxului, cîteva surpături de rocă formaseră nu o grotă, ci o îngrămădire de stînci uriaşe, de felul acelora care se întîlnesc numai în ţinuturile granitice şi se numesc hornuri.

Pencroff şi Harbert pătrunseră adînc între stînci, străbătînd un fel de galerii în care păşeau pe nisip şi unde lumina pătrundea prin golurile căscate printre roci, dintre care unele doar printr-o minune se mai ţineau în echilibru. O dată cu lumina străbătea însă şi vîntul, producînd un adevărat curent de coridor, care aducea cu el tot frigul aspru de afară. Marinarul îşi dădu însă repede seama că va fi destul să izoleze cîteva porţiuni din aceste coridoare, sa astupe cîteva deschizături cu un amestec de pietriş şi nisip, pentru ca hornurile acestea să poată sluji drept locuinţă. Planul lor putea fi reprezentat geometric prin semnul tipografic & care insemna et cætera prescurtat. Izolînd bucla superioară, prin care pătrundeau vînturile de sud şi vest, naufragiaţii puteau folosi desigur partea inferioară a hornurilor.

— Cred că am găsit ce ne trebuie, spuse Pencroff, şi dacă mai dăm vreodată de domnul Smith, sînt sigur că el va şti să amenajeze labirintul acesta.

— ÎI vom regăsi, Pencroff, strigă Harbert, dar vreau să găsească o locuinţă cît de cît confortabilă cînd se va întoarce din nou printre noi. Cred că vom izbuti să realizăm aceasta, dacă vom putea aşeza o vatră în coridorul din stînga, lăsînd o deschizătură prin care să iasă fumul.

— Vom izbuti s-o facem, băiete, răspunse marinarul, şi cred că aceste hornuri, sau mai bine zis „Căminul" acesta, ne va fi de mare folos. Dar să ne facem mai întîi o provizie de lemne, pe care le vom folosi şi la astuparea deschizăturilor, prin care văd că fluieră vîntul ca la el acasă.

Harbert şi Pencroff părăsiră hornurile şi cotiră, luînd-o de-a lungul malului stîng, în susul rîului, care curgea destul de repede, tîrînd după el bucăţi de lemn uscat. Probabil că fluxul — care tocmai începuse — împingea apa înapoi pe o distanţă destul de mare. Marinarul se gîndi să folosească fluxul şi refluxul, pentru a căra obiecte mai grele.

După un sfert de ceas, marinarul şi băiatul ajunseră într-un loc de unde rîul cotea brusc la stînga, urmîndu-şi apoi cursul printr-o pădure cu copaci minunaţi. Copacii aceştia erau verzi, cu tot anotimpul înaintat. Ei făceau parte din familia coniferelor, care este răspîndită în toate regiunile globului pămîntesc, de la cele cu climă rece, pînă la cele tropicale.

Printre coniferele acestea, tînărul nostru naturalist descoperi cîteva specii de „deodari", arbori foarte răspîndiţi în zona Himalaiei şi care împrăştiau o mireasmă foarte plăcută. Alături de copacii aceştia frumosi.

— Desigur, desigur, — spuse el, — inginerul nostru este în stare să se descurce şi în împrejurări în care alt om ar pieri !...

Totuşi, marinarul continuă să cerceteze ţărmul cu şi mai mare atenţie. În faţa ochilor lui se întindea plaja mărginită la dreapta gurii rîului de nişte stînci de care se spărgeau valurile şi care ieşeau din apă semănînd de departe cu nişte balene. îndărătul acestora, marca strălucea în Wataia soarelui. Spre sud, zarea era închisă de un promontoriu ascuţit, din pricina căruia Pene-roff nu putea să vadă dacă ţărmul se prelungeşte în această direcţie, sau dacă se îndreaptă spre sud-est sau sud-vest, ceea ce însemna că aci coasta lua forma unei peninsule foarte alungite. La extremitatea de nord a golfului, litoralul forma o linie curbă, care se prelungea pînă departe. Acolo, ţărmul era jos, neted, fără faleză, mărginit de bancuri mari de nisip pe care refluxul le dezgolise,

Pencroff şi Harbert îşi întoarseră apoi privirile către apus. La o distanţă de şase sau şapte mile se ridica muntele cu vîrful înzăpezit. De la poalele lui şi pînă la o depărtare de două mile de ţărm, se vedeau mari întinderi împădurite, străbătute ici, colo de zonele verzi ale coniferelor. De la marginea pădurii şi pînă la coastă se vedea un platou larg, înverzit, presărat cu copaci aşezaţi la întîmplare. La stînga lui, se întrezărea din cînd în cînd prin luminişuri sclipirea rîuleţului care şerpuia capricios şi întortochiat, părînd că revine la poalele muntelui de unde probabil că izvora. Rîul începea să curgă printre doi pereţi înalţi de granit, chiar din locul unde marinarul îşi lăsase pluta. Pe malul stîng, pereţii de granit rămîneau netezi şi abrupţi, pe malul drept, dimpotrivă, ei pierdeau puţin cîte puţin din înălţime j masivul se schimba în stînci răzleţe, stîncile în bolovani, şi bolovanii în pietriş, pe măsură ce înaintau pînă la extremitatea limbii de pămînt.

— Sîntem oare pe. o insulă ? murmură marinarul.

— În tot cazul, pare să fie o insulă foarte mare răspunse băiatul.

— O insulă, oricît de mare ar fi ea, tot insulă rămîne, spuse Pencroff.

Dar întrebarea, atît de importantă pentru ei, nu se putea lămuri pe loc. Răspunsul trebuia amînat pe altă dată. Orice ar fi fost, insulă sau continent, pămîntul acestui ţinut părea să fie roditor, oferea privelişti plăcute şi produse variate.

— Trebuie să fim mulţumiţi în orice caz, spuse Pencroff.

— Desigur, răspunse Harbert.

Multă vreme încă, marinarul cercetă cu privirea ţinutul unde întîmplarea îi zvîrlise. Totuşi îi era greu să ghicească la ce se mai putea aştepta, după o cercetare atît de sumară a ţinutului.

Se întoarseră, urmînd creasta meridională a platoului de granit, mărginită de şiruri lungi de stînci neregulate, care luau formele cele mai ciudate. În găurile aflate în rocă sălăşluiau sute de păsări. Harbert, sărind din stîncă în stîncă, stîrni un stol întreg de zburătoare.

— A! — exclamă el, ua dar ăştia nu sînt nici goelanzi, nici pescăruşi.

— Dar ce fel de păsări sînt astea ? întrebă Pencroff. Ai spune că sînt porumbei !

— Chiar porumbei sînt. Porumbei sălbatici sau porumbei de stîncă, răspunse Harbert. îi cunosc după cele două dungi