OGPU care zac gemând. Cu un zâmbet crunt şi cu un licăr de gheaţă în ochii săi albaştri, îşi potriveşte automatul pe poziţia foc cu foc şi trage câte un glonţ în fiecare dintre feţele rugătoare.

– De ce naiba ai făcut asta? protestează Bătrânul, furios. M-am săturat de tine.

– Situaţia a impus-o, latră Heide, arogant, schimbând încărcătorul.

– Julius nu-i decât o caricatură gheboasă a propriilor convingeri, scuipă Porta. Pute a "doamna cu coasa" ca toţi colegii săi cu svastică.

– Nu e departe ziua în care o să mă ocup special de tine, făgăduieşte Heide, aruncându-i lui Porta o privire cumplită.

O trombă imensă de flăcări ţâşneşte în aer şi o explozie prelungă răsună deasupra oraşului pârjolit.

Boris, trăgătorul din T-34, e azvârlit de-a lungul străzii şi înfipt în tunul automat montat pe tanc. Se răsuceşte ca o morişcă de hârtie, cu lunga ţeavă de tun ieşindu-i prin mijloc.

A sărit în aer centrala de gaze a oraşului. Totul a devenit un infern de nedescris. Pereţi de cărămidă se sparg de parc-ar fi din sticlă. Bare de fier se întind şi se contorsionează. Acoperişurile sunt smulse de pe clădiri şi un val de flăcări mătură oraşul ca o furtună de foc.

Deasupra acoperişurilor apare urlând un JU-88, cu flăcările ţâşnindu-i de sub aripi. Se leagănă şi se înclină dintr-o parte într-alta, prăbuşindu-se peste o casă. Explodează într-o minge orbitoare de foc.

Un jeep se apropie de noi cu o viteză nebună. Şoferul atârnă fără viaţă peste uşă. Cu un zgomot de fierărie, se loveşte de T-34 şi e zdrobit sub şenilele acestuia.

Un scrâşnet lung, ca de cui care zgârie o tablă, ne face să ne aruncăm la adăpost. Ciudatul sunet sfârşeşte într-o explozie răsunătoare, care ne dă dureri de urechi şi mai-mai că ne ia minţile. O bombă cât toate zilele a căzut la câteva sute de metri de locul în care ne aflăm. Spulberă tot ce stă în picioare şi nu lasă în jur decât pământ pustiit.

– Tată Ceresc! mormăie Porta, ducându-şi mâna la cap. Să se ducă dracului afurisita de Luftwaffe!

Un T-34 e în flăcări. Fumul negru, înecăcios se înalţă către cer. În curând, muniţia din interiorul tancului explodează, rupându-i în bucăţi.

– Fereală! ţipă Comisarul, în timp ce un proiectil luminos coboară încet, aruncând în jur o cascadă de lumină verde. O ploaie de bombe explozive cade peste oraş. Focuri încolăcite ţâşnesc de pe străzi ca o armată de aruncătoare de flăcări.

– Sunt conductele de gaze, strigă Heide, important.

– Dobitocule, scrâşneşte Micuţul cu silă, centrala de gaze a sărit în aer de mult.

– Cretinule! şuieră Heide, mai sunt gaze şi pe reţea! Deodată cerul e presărat cu scântei roşii. Se apropie un nou val de bombardiere. Uruitul ameninţător al motoarelor creşte cu fiecare clipă. Cad paraşute luminoase, formând un imens pătrat de lumină, iar noi ne aflăm chiar în mijlocul lui.

Primele bombe de o mie de kilograme explodează în jur, asemenea unei erupţii vulcanice. Oţel şi foc ţâşnesc către înălţimi. Suprafaţa şoselei crapă, ridicându-se în movile, şi uriaşa cazarmă de artilerie din spatele nostru e făcută praf. Pare că bulevardul întreg se înalţă spre cer. Copacii de pe margini zboară prin aer asemenea săgeţilor pornite dintr-un arc, şi noaptea devine albă ca lumina zilei.

Legionarul şi cu mine ne revenim în curtea cazărmii, în mijlocul tunurilor fărâmate, tractoarelor de artilerie şi cadavrelor.

Sania blindată a fost dată peste cap, cu turela înfiptă în asfaltul înmuiat. Motorul atârnă pe jumătate afară din capotă. Comisarul înjură furios, văzând că sania motorizată a ajuns o epavă.

O bombă incendiară de douăzeci şi cinci de kilograme cade la câţiva metri de Panther, care e învăluit îndată într-o perdea urlătoare de flăcări. Ne apucăm să stingem pârjolul cu echipamentul nostru contra focului. Fără Panther n-o să ne întoarcem vii. Aruncăm cu disperare nisip şi pământ peste bulele albe şi roşii din magneziu care ard pe toată suprafaţa acestuia. Căldura e de nesuportat. Mereu ne împinge înapoi.

Culoarea roşie cu care am fost acoperiţi începe să bolborosească, dar cu ocazia asta se subţiază şi se scurge de pe feţele noastre. În curând arătăm ca nişte bolnavi de pojar.

Ducem vehiculele la adăpost, în capătul opus al cazărmii, unde e un parc auto ce dă spre pădure.

– O să-ncerc să înhaţ un camion în locul celui care s-a frânt, spune Comisarul. Kostia! Vino cu mine! Ia şi câteva grenade! Nu se ştie niciodată peste ce obsedaţi de regulamente mai dăm!

O jumătate de oră mai târziu, se întoarce cu un Studebaker nou-nouţ.

– Ce ziceţi de asta? întreabă el, desfăcându-şi mândru braţele.

– Sovieticii vor suferi o mare pierdere când o să-i părăseşti! rânjeşte Porta aprobator.

O bombă de o jumătate de tonă cade în mijlocul unei turme de oi. Ciozvârte smulse zboară în lungul străzii şi sângele ne înroşeşte din nou. Duhoarea ne întoarce stomacul pe dos.

Când o cotim de pe şosea spre ceea ce credem că e o scurtătură, ne asurzeşte o explozie şi nori albi de abur ţâşnesc şuierând din pământ.

– Trebuie că sunt conductele de aburi, spune "Curvarul". O să sară în aer cât ai zice peşte. Hai s-o ştergem dracului cât mai repede!

– Înapoi! urlă Comisarul, gesticulând din turela tancului T-34. Doamne, înapoi! Dacă e ceea ce cred eu, va fi un infern!

Şoseaua începe să se scufunde de parcă ar fi smulsă de nişte forţe nevăzute. Casele de pe ambele laturi se năruie şi dispar într-o groapă, care se închide deasupra lor cu un gâlgâit oribil.

– Doamne din Ceruri, ţipă îngrozit Bătrânul. Asta nu vine doar de la conducte.

– Fii convins, zbiară furios Comisarul, dar s-o ştergem de-aici cât putem de iute. Îţi explic eu mai târziu!

La capătul opus, şoseaua se încovoaie într-o movilă gigantică. E ca şi cum lumea s-ar întoarce pe dos. Casele se prăbuşesc rânduri-rânduri, de parcă le-ar sorbi pământul în măruntaiele sale.

– E nemaipomenit, murmură Micuţul. Zici că iese Scaraoţchi la suprafaţă pentru a vedea ce se mai întâmplă.

În mijlocul parcului ne opreşte o patrulă OGPU, care a blocat drumul cu două sănii blindate.

– Fiţi gata, mârâie crunt, Comisarul. Acum nu ne mai opreşte nimic! Nici măcar toţi băieţii din Kremlin!

Doi tipi din OGPU, cu mutre fioroase, îmbrăcaţi în piele neagră şi cu Kalaşnikovurile pregătite stau proţăpiţi în mijlocul