Comisarul coboară de pe T-34, se umflă în pene şi se îndreaptă către ei. Strigă şi-şi agită pumnul prin aer. De după barajul rutier apare un politruc{79}. Şi el pare că s-a umflat în pene. Faţa lui lată, cu trăsături slave nu promite nimic bun.

– Gâdea! spune Porta, înţelept. Ar fi mai bine să-i tăiem fuduliile.

– Propusk! zbiară politrucul, întinzând autoritar mâna, ca un adevărat poliţist.

– Şi-un şut în cur! răcneşte Comisarul. Sunt în misiune specială cu câţiva germani de pe Volga! Aşteaptă numai până te-oi raporta la Moscova! Sabotezi o misiune de importanţă naţională.

– Am ordin, urlă politrucul. De-ar trece şi marele Stalin, tot ar trebui să-mi arate un propusk! Paniemaieşi?

– Iei o duşcă? întreabă Porta cu un zâmbet fals. Întinde bidonul său de apă din trapa turelei, cu un gest ospitalier.

– Vodcă? se interesează politrucul cu înfăţişare severă. (Înşfacă febril bidonaşul şi ia o înghiţitură prelungă. Îl pasează mai departe celor doi tovarăşi, care beau ca nişte cai însetaţi.) Straşnic încălzitor! spune el, şi glasul îi devine mai prietenos.

Deodată însă faţa lui se strâmbă într-un chip ciudat. Se face alb ca varul, apoi purpuriu-vineţiu, se apucă de stomac şi sloboade câteva sunete stranii.

Unul din indivizii îmbrăcaţi în piele neagră îşi duce mâinile la gură şi vomită de parcă ar avea rău de mare.

– Blestem! horcăie politrucul. Are senzaţia că toate măruntaiele îi sunt arse. Se holbează îngrozit, cu nişte ochi ce par să-i iasă din orbite. Cei trei se prăbuşesc la pământ cu horcăituri macabre.

Porta pune bidonaşul la loc sub scaunul şoferului şi-şi propune să-l umple din nou cu amestecul său special de lichide. Comisarul priveşte încremenit cele trei siluete chircite.

– Ce Dumnezeu… Nu apucă să continue, că un zgomot amintind de un tunet îndepărtat îl opreşte. Pământul de sub noi începe să tremure.

– Ce dracu' mai e şi asta? strigă Porta, privind nedumerit în jur.

– Alunecare de teren, urlă Comisarul cu groază, alergând spre noi.

Din spatele celor două moto-sănii care blochează drumul apar alţi doi soldaţi OGPU. Zbiară disperaţi în clipa în care copacii încep să se legene şi să se încovoaie asemenea firelor de iarbă.

– Ce naiba se întâmplă? ţipă Gregor terorizat, în vreme ce un alt şir de copaci se prăbuşeşte.

– Alunecare! hăuleşte Comisarul, pentru numele lui Dumnezeu, asta-i mlaştină curată. Fugiţi! Scapă cine poate!

Întreaga pădure se mistuie sub ochii noştri. Pe tot locul plouă cu roci. Pământul începe să se zbuciume aidoma valurilor pe o mare furtunoasă. Vacarmul e îngrozitor.

În faţa noastră, şoseaua porneşte să se mişte ca o scândură prinsă într-un vârtej. Ambele sănii cu motor ale OGPU alunecă într-o fosă adâncă, ivită din senin, şi sunt înghiţite de un lac clocotitor de mâl şi copaci sfârtecaţi. Prin tumultul asurzitor se desluşeşte un fel de sorbitură prelungă şi guturală, ca a unei conducte înfundate care, dintr-o dată, primeşte din nou aer, dar de un milion de ori mai tare.

– Fugiţi! urlă Comisarul, alergând de-a lungul străzii cu noi şi cu cei doi soldaţi OGPU pe urmele sale.

Strada începe să cedeze sub tălpi şi trecem peste un mic dâmb până la o cărăruie mai îngustă, aflată deasupra nivelului străzii principale.

Pământul, solid la prima vedere, se surpă sub cizmele noastre, ca şi cum am alerga prin aluat. Încet-încet, se scufundă şi se transformă într-un terci mlăştinos.

Micuţul dă un ţipăt de groază în clipa în care se prăbuşeşte pe el un pin imens.

Gregor şi cu mine ne chinuim disperaţi să-l eliberăm de sub copac, dar nu reuşim decât cu ajutorul lui Porta.

Un bolovan uriaş coboară vertiginos pe pantă şi-l smulge pe Boris în plină viteză. Urlă înnebunit şi, în aceeaşi clipă, e înfundat în mocirlă sub greutatea colţului de stâncă.

Alergăm disperaţi pe poteca îngustă, printr-un vârtej ameţitor care e gata să ne absoarbă în hău. La o mică distanţă de şosea, fântâni de nămol şi apă ţâşnesc la sute de metri în văzduh.

– De unde vine toată apa asta? face Porta, agăţându-se cu disperare de un arbore dezrădăcinat care se roteşte prin mocirla clocotitoare.

– E aruncată afară din pungile de nămol, gâfâie Comisarul. Sunt milioane de chintale.

– Cum dracu' e cu putinţă? întreabă Bătrânul, deznădăjduit. N-am auzit în viaţa mea de pungi de nămol.

– În Rusia există - explică ceva mai târziu Comisarul, în timp ce ne croim drum prin noroiul cleios şi clocotitor, alunecând şi înfundându-ne la tot pasul. O rămăşiţă a Erei Glaciare. Apa a fost prinsă în pungi de mâl şi pietriş şi poate rămâne aşa o veşnicie dacă n-o zgândăre nimic. Dar când se întâmplă, ceea ce părea pământ tare devine mocirlă care absoarbe totul în pântecul ei, aşa cum s-a întâmplat aici. În Rusia au dispărut oraşe întregi când pungile cu nămol au fost mişcate.

– Şi cine-i dobitocul care a făcut-o aici? strănută Micuţul, smulgându-se cu greu dintr-o groapă mlăştinoasă.

– Blestematele alea de bombe nemţeşti! scrâşneşte Comisarul furios. Mi-a picat fisa încă în oraş, când am văzut cum au început să dispară străzile!

– Cu greu reuşim să răzbatem până la cărarea solidă. Ne prăbuşim epuizaţi la pământ. Nu mai suntem roşii, ci arătăm ca nişte statui de lut.

– Iob tvoie mati! urlă Kostia, arătând spre cazarma OGPU, care a pornit la vale pe stradă, ca o casă pe roţi. Începe să se rupă, pereţii se năruie, acoperişurile de ţiglă se surpă şi într-o clipă totul e absorbit în măruntaiele pământului.

Întreaga pantă din capătul opus al şoselei începe să alunece în jos cu viteză din ce în ce mai mare. Arbori uriaşi sar în aer şi stânci imense se ciocnesc una de alta, sfărâmându-se.

Apa împroşcată ţâşneşte spre cer. Milioane de tone de mâl tălăzuiesc asemenea mării bântuite de furtună.

– Nu se poate! hăuleşte Porta, disperat, ţopăind încordat. A venit Dracu' să ne fure aurul!

Urmărim cu gura căscată camionul Studebaker, supraîncărcat, cum dispare încet-încet în noroiul clocotitor. În jurul nostru, gheizere ţâşnesc din adâncuri, urlând. E o privelişte fantastică, dar suntem prea tulburaţi pentru a lua în seamă splendoarea fenomenului natural ce se dezlănţuie în jurul nostru.

Un şuvoi de mâl şi de apă năvăleşte tumultuos pe şosea, şi în câteva secunde ambele camioane încărcate cu aur dispar. Ceva mai încolo, un T-34 alunecă într-o parte de pe