ştiu că de luptele ce se poartă acum s-ar putea să depindă cucerirea tuturor teritoriilor periferice ale planetei!

De altfel, e cu mult mai mult decât o bătălie; este un război a cărui miză o reprezintă, probabil, stăpânirea lumii întregi, învingătorul va dovedi fără greş cine este stăpânul acestei planete.

9 este pe deplin conştientă de acest lucru şi, după felul agresiv în care îşi întinde mandibulele, e limpede că nu are de gând să umble cu jumătăţi de măsură.

Cruciatele sunt la numai câteva mii de paşi de cuibul Degetelor care le sfidează.

Ora 8. 30. Uşa oficiului poştal tocmai s-a deschis. Primii clienţi îi trec pragul, fără să bănuiască ce miză au ajuns să reprezinte.

Insectele trec de la trap la galop.

La atac, înainte!

Serviciul de salubritate municipal trecea în fiecare dimineaţă la ora 8. 30. Era un camion-benă, de dimensiuni reduse, plin de apă cu săpun cu care împroşcă trotuarul ca să îl spele.

Ce ni se-ntâmplă?

Groaza se răspândeşte fulgerător în rândurile cruciadei: peste toţi se revarsă un ciclon de apă acidă.

Întreaga armată cruciată este lovită mortal şi inundată.

Dispersarea! urlă 103.

Valul înalt de câteva zeci de paşi îneacă tot ce e pe lume. Apa izbeşte pământul şi ricoşează, ţâşnind spre cer şi lovind legiunile zburătoare.

Cruciatele sunt spălate cu leşie până la ultima.

Câţiva scarabei reuşesc să decoleze, ducînd cu ei ciorchini de furnici înnebunite. Fiecare se bate pentru bucăţica de labă de care s-a agăţat. Furnicile le îmbrâncesc pe termite. Nici vorbă nu mai poate fi de solidaritatea dintre popoare! Fiecare se luptă pentru propria-i carcasă.

Îngreunaţi de povara pasagerilor, scarabeii zboară anevoie şi cad pradă porumbeilor obezi, care îi consumă cu delectare.

Dedesubtul lor e o hecatombă.

Legiuni întregi sunt decimate de taifun. Trupurile cuirasate ale soldaţilor se rostogolesc pe caldarâm, eşuând apoi în rigolă.

Acesta este sfârşitul unei frumoase aventuri militare. La capătul a patruzeci de secunde de jet de apă cu săpun, armata cruciată a încetat pentru totdeauna să mai înainteze. Din cele trei mii de insecte aparţinând diverselor specii care se uniseră pentru a rezolva definitiv problema Degetelor nu a mai rămas decât o mână de supravieţuitoare mai mult sau mai puţin schilodite. Cea mai mare parte din soldaţi a fost luată de valul revărsat de către serviciul de salubritate municipal.

Deiste şi nedeiste, furnici, albine, scarabei, termite, muşte -toate, fără deosebire, sunt măturate de tornada lichidă.

Şi, ca o culme a ironiei, funcţionarul municipal care conducea bena nu observase nimic din cele întâmplate. Nici o fiinţă omenească, de altfel, nu a observat că Homo Sapiens câştigase în acele momente Marea Bătălie a Planetei. Oamenii se ocupau mai departe de problemele lor, rezolvându-şi treburile şi gândindu-se la ce aveau să mănânce la prânz, fa corvezile zilei şi la munca lor de la birou.

Insectele, dimpotrivă, ştiau perfect că au pierdut războiul lumii.

Totul se petrecuse cu o asemenea repeziciune şi fusese atât de radical, încât dezastrul părea aproape de neconceput. În patruzeci de secunde, toate picioarele acelea care străbătuseră kilometri nesfârşiţi, toate mandibulele care se luptaseră în cele mai grele condiţii şi toate antenele care simţiseră mirosurile zonelor celor mâi exotice, totul fusese transformat în bucăţi disparate, plutind într-o zeamă măslinie.

Prima cruciadă împotriva Degetelor s-a oprit înghiţită de o trombă de apă cu săpun, şi nu va mai porni niciodată.

 

 

 

163. NICOLAS

 

Nicolas Wells se alătură celorlalţi şi îmbogăţeşte cu unda sa proprie vibraţia colectivă: OM. Preţ de o clipa, el se simte devenind un nor imaterial şi uşor care se înalţă, se înalţă necontenit şi trece prin obiectele şi straturile materiale. Era de o mie de ori mai bine decât să fie zeu printre furnici. Era liber. Liber!

 

 

 

164. RĂFUIALA

 

9 are un reflex salvator: îşi înfige adânc ghearele într-o fisură din capacul gurii de canal, apoi, după ce totul se linişteşte, se târăşte jalnic pe caldarâmul trotuarului. În ce o priveşte pe 103, ea abia a avut timp să ia înălţime cu "Marele Corn", scăpând astfel de ciclon. Acum e teafără, ca şi 23, care s-a ghemuit într-o gaură din asfalt.

Ceva mai departe, scarabeii supravieţuitori fug, ducându-i în spinare pe cei care îi conduc. Câteva termite, ultimele care au supravieţuit, fug la rândul lor, regretând amarnic că nu au rămas pe insula cu salcâm.

Cele trei belokaniene reuşesc să se strângă laolaltă.

Sunt mult prea puternici, rosteşte dezamăgită 9, ştergându-şi ochii şi antenele iritate de dezinfectant.

Degetele sunt zei. Degetele sunt atotputernice. Noi n-am încetat s-o clamăm, dar voi nu aţi vrut să ne credeţi. Acum, uitaţi-vă ce dezastru! oftează 23.

103 mai tremură încă de spaimă. Că Degetele sunt zei sau nu, asta nu mai are nici o importanţă; cert e că sunt cumplite.

Furnicile se fricţionează şi procedează la trofolaxii disperate, aşa cum pot să o facă numai supravieţuitoarele unei cruciade intrate definitiv în derută.

Pentru 103, cu toate acestea, aventura nu se încheie aici: ea mai are o misiune de îndeplinit. Furnica îşi strânge cu atâta putere în labe coconul de fluture, că 9, care nu îi acordase până atunci nici o atenţie, o întrebă:

Ce e în chestia asta pe care o tot trambalezi cu tine de la începutul cruciadei?

Nimic deosebit.

Arată-mi.

103 refuză.

Atunci 9 se înfurie şi îi declară luptătoarei că a bănuit-o dintotdeauna de-a fi o spioană în solda Degetelor. 103 e cea care le-a dus direct în ambuscada de aici, dându-se drept conducătoarea lor!

Încredinţându-i coletul lui 23, 103 acceptă duelul.

Cele două furnici se aşează faţă în faţă, înfruntându-se cu mandibulele desfăcute la maximum şi aruncându-şi înainte vârful antenelor. Apoi încep să-şi dea ocol, vrând să-şi evalueze punctele cele mai vulnerabile, şi, dintr-o dată, se ciocnesc; năpustindu-se una spre cealaltă, ele îşi izbesc carapacele şi se împing cu piepturile.

9 biciuieşte aerul cu mandibula stângă şi o împlântă în cuirasa de chitină a adversarei. Sângele transparent începe să curgă.

103 eschivează o a doua lovitură ca de coasă şi, dat fiind că adversara este luată de avânt, profită de ocazie ca să-i reteze vârful unei antene.

Să încetăm cu lupta asta fără rost! N-am mai rămas decât noi. Ţii neapărat să desăvârşeşti