de trib indian pe câmpul de luptă. Ce-ar fi să dăm o fugă şi să le propunem să ne arunce tancul în aer? După ce o să fie terminat complet, nimeni nu va mai putea pretinde că l-am abandonat.

– Nici nu vreau să mă gândesc la aşa ceva, protestează Heide şocat. Ăsta ar fi cel mai mare act de sabotaj. Vei plăti cu capul, Micuţule. Eşti complet cretin!

– Julius, cel prost ca o balegă! face Micuţul batjocoritor. Dacă Führerul tău are tot atâta gunoi în cap ca şi tine, atunci ne îndreptăm spre cea mai mare înfrângere din istoria lumii!

– Nu e chiar aşa tâmpită ideea, face Bătrânul îngândurat, privind cum din T-34 se iţeşte pe marginea turelei un cap cu o cască din piele.

– Nu trebuie decât să fâlfâi steagul alb, spune Micuţul optimist, ca să le intre bine în tărtăcuţă că nu vrem decât să stăm puţin de vorbă cu ei.

– În general, pare o nebunie, spune Bătrânul, dar e totuşi o şansă. Ăia patru vor primi o medalie pentru distrugerea unui Tiger, iar noi scăpăm de Curtea Marţială. Dar de ce dracu' n-au tras în noi până acum?

– Păi e limpede, rânjeşte larg Porta. Le-au dispărut şenilele, exact ca şi nouă. Nu se pot mişca. Şi nici tunurile noastre stricate nu le pot vedea din cotlonul lor. Dacă nu ne nimeresc cu primul obuz, le e teamă că o să-i facem fărâme înainte de a se scărpina în fund.

– La dracu' cu toate astea! cedează Bătrânul. Hai să încercăm!

Micuţul flutură plin de entuziasm steagul alb. În scurt timp, din trapa turelei T-34-ului se iveşte încet un alt steag alb.

– Fir-aş al naibii! strigă Bătrânul uimit. Vor să se joace cu noi!

– Mă simt penibil, ca un câine de jidan care miroase un arab în cur, protestează Heide cu obidă. Nu trebuie să stai de vorbă cu Untermenschenii. Trebuie să-i distrugi. Aşa a spus chiar Führerul.

– Du-te şi boceşte după un copac, îl povăţuieşte Micuţul cu dispreţ, fluturând şi mai entuziast steagul alb.

– Daţi încoace ce-a mai rămas din coniac şi din cârnaţi, pretinde Porta, practic. O să mă duc să le pun cutia sub nas. Continuă să fluturi steagul, Micuţule. Şi fără prostii, Julius!

Porta porneşte cu coniacul şi cârnaţii la subsuoară înspre tancul T-34 verde, ascuns pe jumătate între stejari.

Un sergent înalt şi slab, cu o barbă mare, roşie, sare din T-34 şi se apropie precaut de Porta.

Soarele sclipeşte pe lentilele binoclului îndreptat către noi şi trimite înapoi licăririle propriilor noastre binocluri aţintite spre T-34. Porta şi roşcovanul se întâlnesc la jumătatea drumului. Ezitând, îşi dau mâna cu suspiciune reţinută. Porta îi oferă sticlă de coniac şi taie o bucată de cârnat. Sergentul scoate din buzunar o sticlă de vodcă. Fac schimb de sticle. După câteva înghiţituri straşnice, ajung să se îmbrăţişeze şi să se pupe pe obraji. După ce mai trag câte-o duşcă din sticle, se îndreaptă spre noi, râzând cu poftă.

– Pacea a devenit acum realitate, rânjeşte Micuţul triumfător. Mă doare în cur de spurcăciunea asta de război mondial!

– Sergent Grigorii Poleşaiev, din Brigada Blindată de Gardă, îl prezintă Porta cu un gest larg, făcându-l aproape să se prăbuşească. Îl salutăm reţinuţi pe sergentul cu favoriţi stufoşi şi ochi negri, care arată ca dracul în persoană.

Porta îi explică modul de funcţionare a tancului, fără să-i ascundă nimic. Totul e verificat. Rusul cu înfăţişare de sălbatic îşi arată admiraţia făţişă pentru echipamentul nostru şi admite că-i pare rău că nemţii nu sunt ruşi.

– Cu o maşinărie ca asta, noi am fi ajuns până acum şi la Paris, şi la Londra, declară el.

În scurt timp, ni se alătură şi ceilalţi trei membri ai echipajului din T-34. Ne aşezăm pe miriştea arsă, împărţim tot ce avem şi vorbim despre vremurile de pace şi despre femei. Porta le explică cum ar trebui preparată omleta cu caviar şi stridiile cu şampanie.

I-am părăsit în zorii zilei, după ce am urmărit din adăpostul tancului T-34 cum a fost distrus Tigerul.

L-au căptuşit cu cinci proiectile până să ia foc. Apoi, i-am ajutat să repare şenilele stricate ale tancului lor.

"Dasfidania!", ne strigă ei în timp ce dispărem printre copaci. Când ne afundăm în pădure, auzim răgetul motorului Otto. Zgomotul lui se stinge treptat în depărtare.

– Să sperăm că nu vor da peste vreo arătare de neamţ care să le găurească fundul, spune Porta.

Ne aşezăm pe un trunchi de copac şi privim visători peste întinderea lacului. Heide e morocănos şi refuză să vorbească cu noi.

 

 

{1} HDV - Heersdienstvorschrift - Regulamentul Serviciului Militar (n.t.).

{2} Führer, porunceşte, noi te urmăm!

{3} KDF - Organizaţia "Kraft durch Freude" (n.t.).

{4} Schupo - Schutzpolizei - Poliţia de apărare civilă (n.t.).

{5} Kampfsfähig (lb. germană) - apt combatant (n.t.).

{6} Varză acră.

{7} Daţi-vă înapoi! Trenul porneşte! (lb. germană).

{8} "O, clipă, stai, eşti atât de frumoasă" (lb. germană).

{9} Biserica Mântuirii (lb. germană).

{10} RAF - Royal Air Force - Aviaţia Regală Britanică (n.t.).

{11} Reichssicherheitshauptamt - Cartierul General al Siguranţei Reichului (n.t).

{12} De vrei să mă mai vezi o dată,/ Vino să ne-ntâlnim la gară,/ În sala mare de aşteptare/ Unde ne-am văzut ultima oară

{13} Ai dreptate (lb. franceză).

{14} HKL - Hauptkampflinie - linia principală de luptă, linia întâi (n.t.).

{15} E tâmpit! (lb. franceză).

{16} Duşmanul iubeş