Astfel „Notele istorice”, pe lângă contrastul comis cu satira sumbră a Povestirii propriu-zise, pun sub semnul întrebării succesul ideologiei feministe65 chiar până în anul 2195. Persiflarea pedantelor şi îngustelor analize academice, cu lipsa lor de umanism deghizată în obiectivitate ştiinţifică, merge mână în mână cu etalarea satirică a unui sexism manifestat mai elegant în special prin subtile jocuri de cuvinte. Felul în care este tratată prof. Maryann Crescent Moon, preşedinta sesiunii de comunicări ştiinţifice de la Desnay, Nunavit, nu prezice egalitatea sexelor nici în viitorul mai îndepărtat: jocul de cuvinte chair/char care îl sugerează pe cel dintre „chairwoman = preşedintă şi charwoman = femeie angajată cu ziua pentru curăţenie”, demonstrează clar modul în care preşedinta e marginalizată de preţiosul profesor de la Cambridge, Anglia.

  Povestirea Cameristei articulează un studiu al vinovăţiei implicite în neluarea unei atitudini ferme faţă de orice comportament antiuman, face o radiografie a puterii şi a relaţionării individului faţă de autorităţi, dar ea este în acelaşi timp şi o epopee a iertării: „Poate că e vorba despre ce poate face cineva altuia şi să fie iertat”, sugerează Povestitoarea (Cap. 23, p. 138). Prin împlinirea totală pe care o realizează pentru Offred, prin faptul că o salvează chiar cu riscul vieţii lui, Nick răscumpără toţi bărbaţii. Prin cuplul Offred-Nick cititorul simte cu emoţie că dragostea poate supravieţui chiar în contextul unei societăţi total dezumanizate, în care dragostea este negată în mod ironic tocmai în numele credinţei creştine.

  Arhetipul Orfeu-Euridice menţionat în final sugerează atât intensitatea legăturii dintre cele două personaje mitice, cât şi rolul lui Offred de „rapsod” al unui viitor posibil al unei distopii, adică a unei utopii negative, menite a-l pune pe cititor pe gânduri.

  „Îmi pare rău că e atâta durere în această povestire. Îmi pare rău că e fragmentată ca un trup ciuruit de gloanţe sau sfârtecat” – mărturiseşte Povestitoarea înainte de a purcede la relatarea Acţiunii de salvare şi a Particicuţiei (Cap. 41, p. 268).

  Margaret Atwood construieşte cu o remarcabilă stăpânire a tehnicii suspansului o structură digresivă complicată, în care planurile temporale se întrepătrund în zigzag, unde satira swiftiană variază cu râsul pantagruelic şi umorul blând cu reuşite jocuri de cuvinte, unde registrul tragic alternează cu cel comic. Ea realizează un roman cu o textură luxuriantă, barocă, alcătuit din mini-scene, din momente, asemeni unui expresiv tablou pointilist. Offred e hotărâtă să continue povestirea pentru că e conştientă că, asemeni lui Horaţio din Hamlet, are responsabilitatea de a spune, de a depune mărturie despre cele întâmplate: „Dar totuşi merg înainte cu povestirea asta tristă, flămândă şi sordidă, povestirea asta mutilată şi care şchioapătă, pentru că de fapt vreau s-o auziţi.” (idem).

  Am dori să subliniem că, datorită stilului caracterizat de o extremă oralitate, Margaret Atwood ne face să auzim vocea povestitoarei, sugerând astfel prin stil ceea ce aflăm apoi din Notele istorice şi anume că povestirea a fost spusă microfonului, a fost înregistrată pe bandă magnetică.

  Finalul, deşi ambiguu, este tonifiant: vocea Povestitoarei până la urmă nu strigă în deşert, ea evocă momente de supremă solidaritate umană şi găseşte astfel, împărtăşindu-i-o şi cititorului, lumina pe care o caută. Aşa cum subliniază Barbara Rigney66 însuşi actul consemnării, al scrisului, reprezintă pentru Atwood şi pentru eroinele sale angajarea finală şi irevocabilă, afirmarea umanităţii lor şi a participării sociale.

  Îmbinând suspansul, groaza şi misterul în maniera romanului gotic, Povestirea Cameristei îl ţine pe cititor cu sufletul la gură, dar îl determină în acelaşi timp să mediteze serios asupra unor aspecte sociale şi culturale ale sfârşitului de mileniu, precum cruzimea şi drepturile omului, discriminarea şi oprimarea femeilor, problemele ecologice, fragmentarea postmodernă a naraţiunii subiective, dar şi posibilitatea de a vedea realitatea doar fragmentat şi fragmentar.

  Monica Bottez.

  DATE BIO-BIBLIOGRAFICE

  — Se naşte la Ottawa, Ontario. Părinţii, Carl Edmund Atwood şi Margaret Killam Atwood, au deja un fiu (1937) şi apoi încă o fiică (1951).

  —61 – se mută împreună cu familia la Toronto, unde tatăl este profesor de entomologie la Universitate.

  —57 – absolvă liceul Leaside din Toronto şi începe să scrie la vârsta de 16 ani.

  —61 – studiază la Victoria College de la Universitatea din Toronto. Publică în Acta Victoriana, The Canadian Forum şi The Strand. Absolvă facultatea de engleză, cu diplomă de merit. Wawkshead Press îi publică prima culegere de poezii: Dubla Persefona, care primeşte medalia E. J. Pratt pentru poezie.

  — Începe studii postuniversitare la Radcliffe, Harvard.

  — obţine diploma de Master of Arts în limba engleză; lucrează la doctorat.

  — pleacă de la Harvard pentru a lucra în domeniul sondării pieţei la Toronto şi lucrează la un roman încă nepublicat.

  —65 – se mută la Vancouver ca să predea la Universitatea British Columbia; lucrează la manuscrisul romanului The Edible Woman (Femeia comestibilă).

  — revine la Harvard.

  — apare volumul de poezii The Circle Game (Jocul ciclic).

  — Jocul ciclic primeşte premiul Guvernatorului General pentru poezie; obţine premiul I la Concursul Centennial Commission Poetry Competition pentru The Animals în that Country (Animalele din ţara aceea). Se căsătoreşte cu James Polk.

  —68 – predă literatură victoriană şi literatură americană la Universitatea Sir George Williams din Montréal. Este publicat volumul de poezii Animalele din ţara aceea.

  —70 – predă la Universitatea Alberta. În 1969 apare Femeia comestibilă, roman tradus în limba română şi publicat de Ed. Univers în 1989 cu titlul O femeie obişnuită (exista încă cenzura!). Revista Poetry îi conferă Premiul Uniunii. În 1970 apar The Jurnals of Susanna Moodie (Jurnalele Susannei Moodie) şi Procedures for Underground (Proceduri pentru subteran).

  — Apare Power Politics (Politica puterii).

  —72 – predă la Universitatea York din Toronto.

  — apar: Surfacing (Ieşirea la suprafaţă); Survival: A Thematic Guide to Canadian Literature (Supravieţuire: Ghid tematic al literaturii canadiene).

  — divorţează de James Polk şi se mută la Alliston, Ontario, cu Graeme Gibson. Universitatea Trent îi conferă titlul de Doctor în Literatură.

  — apare You Are happy (Eşti fericit). Primeşte premiul „Bess