zbiară Sally. Cred că tu şi mizerabilul ăla de comisar jidan aţi dosit aurul pe undeva şi v-aţi pus să aşteptaţi până ce puterile beligerante îşi vor fi spart îndeajuns capetele una alteia. Pe urmă vă duceaţi să umflaţi aurul nostru şi să vă căcaţi în capul tuturor prietenilor voştri de aici! Pricepi, asta cred, avar nenorocit!

– Zău? surâde Porta sarcastic. Ca să vezi, dom'le!

– Apără-te, lua-te-ar dracu'! Şi nu mai pomeni de blestematele alea de "pungi cu nămol", urlă Sally, înnebunit. Nici măcar un idiot congenital n-ar crede aşa ceva! Şi să-ţi mai spun ce riscaţi, tu şi jidanul tău de comisar, cu planul vostru aiurit! Troglodiţii de dincolo ştiu că voi le-aţi suflat aurul de sub nas, şi acum s-au pus să-l caute. E destul pentru a-i face să uite de războiul mondial. Şi în curând lumea întreagă se va apuca să-l caute. N-o să reuşiţi niciodată să scăpaţi de el. Nici măcar bancherii corupţi din Elveţia sau Liechtenstein nu s-ar atinge de aurul cu pricina.

– Dar Mafia ar face-o! spune Porta laconic.

Sally se aşază din nou, încruntat, şi scoate un imens trabuc negru din buzunarul de la piept, în timp ce se gândeşte cum să-l împuşte pe Porta în locul unde doare cel mai tare.

– Lasă-mă să vorbesc, zice Porta, fără drept de apel. Şi-o să-ţi explic totul ca să intre până şi în căpăţâna ta noduroasă de comandant al gărzii! Ştiu că aurul frige la degete, aşa că nu m-aş gândi niciodată să-l umflu singur. Mă crezi sau nu, pur şi simplu l-a înghiţit pământul! Şi toţi rahaţii din OGPU şi Gestapo n-o să-l mai găsească vreodată!

Durează foarte mult până ce Wolf şi Sally sunt încredinţaţi că Porta spune adevărul.

Wolf arată de parc-ar aştepta să fie dus în faţa plutonului de execuţie, şi Sally de parc-ar fi deja spânzurat. Porta înfulecă gem cu o linguriţă. Gemul linişteşte nervii zdrenţuiţi.

– O să avem nevoie de o mulţime de excavatoare, exclamă Wolf, în tăcerea apăsătoare care s-a lăsat.

– Pot să fac eu rost! făgăduieşte Sally. O să întoarcem pe dos blestemata aia de Rusie.

– Va trebui să treci din nou prin linia frontului, hotărăşte Wolf. Şi de data asta să nu apari fără aur!

– Vezi să nu! spune Porta, neimpresionat. Pământul l-a înghiţit şi l-a digerat de mult.

– Şi cum rămâne cu muierea Comisarului? întreabă Wolf după o tăcere lungă. N-o putem lăsa să zburde în voie, ştie prea multe! Odată te trezeşti pe aici cu cei din Gestapo, jucându-se niţel de-a căutătorii de aur!

– Ei, şi tu acuma, surâde Porta, amical. Exact asta a spus şi Comisarul când l-am întrebat ce să facem cu ea. "Omoar-o!", mi-a zis. "N-o lăsa să se-ntoarcă. Va trăncăni cu oameni cu care n-ar trebui să vorbească!"

– O să-i trimit un mic cadou-surpriză! zâmbeşte Wolf cu subînţeles.

– Unul din care se moare când îl desfaci? se interesează Sally.

– Întocmai, răspunde Wolf, şi iese pentru a le dă câteva instrucţiuni chinezilor.

– Am impresia că ne lasă inima de atâta dezamăgire, spune Sally în timp ce se urcă în Fieseler Storch pentru a se înapoia la Berlin.

– În sfârşit, putem trata din nou, exclamă Porta. Am un alt plan care ne poate duce în Suedia să pescuim somon!

– Un alt plan? ţipă Sally, îngrozit. Simt că fac un atac de cord de fiecare dată când aud de câte-un plan de-al tău. Dar zi-i înainte, la ce te-ai mai gândit?

– Samur, şopteşte Porta conspirativ, privind cu grijă în jur.

– Samur? întreabă Sally, neînţelegând nimic. Chestiile alea din care se fac haine de blană pentru târfe? Doar nu ţi-ai pus în cap să intri în tagma blănarilor. Asta-i afacere jidănească. Mai bine te-ai ţine deoparte.

– E mult mai mare afacerea! zâmbeşte Porta misterios. Prietenul meu, Comisarul, mi-a vândut pontul. Se pare că-s mai multe feluri de samur. E un soi negru şi extrem de rar întâlnit de-i zice samur Bargujinski, şi nu-i de găsit decât în Rusia, şi numai în câteva locuri foarte secrete. Se exportă doar o dată la trei ani, aşa încât unchiul Iosif să poată controla preţul la micuţii drăcuşori. Prin lege, ăi care sabotează monopolul plătesc cu capul. Dar eu am un plan! Ne strecurăm din nou prin linia frontului şi punem mâna pe-un harem de femele şi pe-o şleahtă de masculi obsedaţi. Pe urmă le spunem sovietelor "pa şi pusi". Ascundem micile dihănii într-un loc sigur şi n-avem decât să le punem să se reguleze. Şi gata, suntem bogaţi! Pe Stalin îl loveşte damblaua şi-i cade mustaţa!

– Da, şi vine să ne zboare creierii, continuă Wolf, pesimist.

– Poate că ideea nu-i chiar atât de trăsnită, la urma-urmei, gândeşte Sally cu voce tare. O să mă interesez când ajung înapoi la Ministerul de Război. Să vedem ce putem afla despre samurul Bargujinski! mormăie el din ce în ce mai acaparat de idee, în timp ce trânteşte uşa Storchului.

– Vino, spune Wolf. Hai cu mine să ne-mbătăm criţă. La noapte pornim din nou înainte. Aşa că, probabil, nu va trece multă vreme până ce-o să crăpi pentru Führer, Volk şi Vaterland. O să vin să-ţi scuip pe mormânt!

– Atunci eu voi veni să mă uşurez în ceaiul tău! făgăduieşte Porta.

 

 

{1} "Bulgări de zăpadă" - aluzie la căştile albe ale Poliţiei militare.

{2} Degtyareva - puşcă-mitralieră rusească.

{3} Solda soldatului de rând din Armata germană se rezuma la o marcă pe zi (n.t.).

{4} Tancurile germane erau vopsite în culori de camuflaj specifice fiecărui anotimp (n.t.).

{5} Ilya Ehrenburg (1891-1967) - scriitor si ziarist rus, de origine evreu, cunoscut pentru lucrările sale de proză şi memorialistică; a scris satire şi pamflete îndreptate atât împotriva capitalismului, cât şi împotriva comunismului. În cele din urmă a optat însă definitiv pentru cauza bolşevică, elaborând în timpul Marelui Război pentru Apărarea Patriei nişte