Sare pe o bancă şi începe să zbiere spre terenul de fotbal:

– Toţi morţii, imediat la raport la preotul diviziei pentru ultima împărtăşanie şi pentru stropirea cu apă sfinţită! Rudele trebuie să suporte cheltuielile.

– Îl împuşc pe nenorocitul ăsta, să ştiţi! făgăduieşte Gregor ferm, împingându-l pe preot de pe bancă.

– Am şi făcut-o! zice Porta, apăsând pe soneria de la poarta închisorii garnizoanei.

– Ce te-a apucat, omule? Vrei să dărâmi toată închisoarea cu zbârnâitul ăsta? se oţărăşte furios Wachtfeldwebelul.

– Herr Feldwebel, să trăiţi! Permiteţi să raportez, domnule! Suntem puţin cam grăbiţi, domnule! spune Porta pocnindu-şi călcâiele. Am întârziat destul de mult, să trăiţi! Ni s-a ordonat să luăm prizonieri noi pe tot drumul prin Berlin. Ultimul prizonier ni l-a dat chiar Standortkommandantul.

– Dar duhniţi cu toţii mai rău ca o crâşmă, mormăie Wachtfeldwebelul.

– Ordine, să trăiţi, numai ordine! declară Porta. Oriunde am ajuns, ni s-a ordonat să ocupăm berării, baruri, hanuri, orice se nimerea. Cunoaştem atât de bine Regulamentul Armatei încât nu putem risca să nu executăm ordinele, indiferent dacă sunt tâmpite sau nu.

– Nu puteţi să mă prostiţi, intervine ofiţerul medic, privindu-l tăios pe Wachtfeldwebel. M-am săturat de simulacrul vostru. Toţi sunteţi apţi pentru serviciu, absolut toţi! Căraţi-vă pe front ca să puteţi fi împuşcaţi!

– Da' chiar că ţineţi curat pe-aici! apreciază Porta, uitându-se la doi prizonieri care stau în genunchi şi lustruiesc podelele. Chestiile astea-i plac unui soldat. Nu vezi prea des un prag atât de bine lustruit. Slugile tale folosesc vax obişnuit, sau din depozitele de provizii ale închisorii militare?

– După ce bat de trei ori în uşă şi-o deschid, şopteşte Wachtfeldwebelul, nu intraţi mărşăluind, ci zburaţi pur şi simplu înăuntru, şi nu care cumva să uitaţi să vă ţineţi degetele de la picioare în spatele dungii albe de pe podea. Dacă n-o să faceţi aşa, Hauptfeldwebelul o să vă strivească ca pe nişte viermi şi-o s-ajungeţi să vă mâncaţi propriii hemoroizi.

– Ştim, Herr Feldwebel, să trăiţi! strigă Porta sigur pe el. Noi am mai fost aici. Aşadar, deschideţi porţile iadului!

Uşa zboară în lături, escorta pătrunde zornăind în încăpere şi se aliniază în spatele liniei albe.

Gregor dă raportul cu aşa o viteză încât transformă întreg discursul într-un cuvânt interminabil.

Chipul Hauptfeldwebelului aşezat la birou degajă o răutate bestială, care l-ar îngrozi chiar şi pe un erou de război.

În timp ce ne măsoară unul câte unul, ochii îngropaţi în osânză îi lucesc mişeleşte.

Îşi trece o mână păroasă, ca de maimuţă, peste ţeasta complet cheală şi rămâne cu privirea pironită asupra Micuţului, ca şi cum nu şi-ar crede ochilor.

– Pentru numele lui Dumnezeu, cum de-ai fost recrutat cu faţa asta atât de pocită? întreabă el, mormăind.

– Permiteţi să raportez, Herr Hauptfeldwebel, să trăiţi! rage Micuţul, privind ţintă un portret al lui Hitler, sunt membru al familiei Frankenstein, să trăiţi!

– Îţi baţi joc de mine? se zbârleşte ameninţător Hauptfeldwebelul, ridicându-se pe jumătate de pe scaun. Fără să mai aştepte vreun răspuns, urlă:

– Prizonieri, stânga-mprejur! Pas alergător! Bineînţeles, preotul regimentului se împiedică de propriile-i picioare. Întins pe podea, sprijinindu-se într-un cot, cu bărbia în palmă ca un îngeraş, începe să cânte un psalm:

El vine înfometat, obosit şi slab

Împovărat de îndoieli.

Nu fi mânios…

– Omul ăsta e beat criţă, constată Hauptfeldwebelul, ridicându-se complet de pe scaun. Ce înseamnă asta?

– Permiteţi să raportez, domnule, se repede Porta, pocnind de trei ori din călcâie. Să vă spun cum a fost, domnule, cum a ajuns preotul aici! Noi nu-l văzusem niciodată înainte, domnule, până în clipa în care a apărut din întuneric şi ne-a ordonat să intrăm la "Fecioara trandafirie", unde avea datorii pentru ceea ce consumase acolo, să trăiţi! Apoi a sosit Standortkommandantul pe un roib şi ne-a ordonat să-l arestăm pe preot şi să-l luăm cu noi, domnule. Permiteţi să raportez, s-a mai întâmplat odată ceva asemănător, să trăiţi, cu o escortă ce ducea nişte prizonieri spre închisoarea Garrison din München. Aceşti nefericiţi mărşăluiau pe Leopoldstrasse când le-a apărut în faţă un cal negru care-l purta pe generalul de infanterie Ritter von Leeb. Pe cealaltă parte a străzii, era Oberveterinärul Doktor Schobert, care cânta cântece porcoase, domnule. Generalul-comandant le-a ordonat să-l ia cu ei şi pe lăutarul ăla veterinar. Asta am făcut şi noi, domnule, pentru că un ordin e un ordin, aşa cum un şnaps e un şnaps, să trăiţi! Dar când au intrat pe Leopoldstrasse, a apărut un alt cal, unul roşu, cu şeful de stat-major al Corpului 7 Armată, Oberstul von Wittsleben, în şa. Calul ăsta era cu adevărat austriac; slujise în Regimentul 2 Husari, dar de când Austria a revenit la Marele Imperiu German, să trăiţi, s-a reîntors şi regimentul în Armata germană. Şeful de stat-major înhăţase doi Gefreiteri din Regimentul 40 Infanterie, domnule, pe care i-a surprins într-o conversaţie de înaltă trădare. Şi ei au fost predaţi sărmanei escorte…

Hauptfeldwebelul scrâşneşte din dinţi atât de tare încât e o mare minune că nu-şi scrânteşte fălcile. Ochii încep să i se mişte sălbatic în orbite.

– Permiteţi să raportez mai departe, domnule, continuă Porta, aproape fără suflu, pentru această escortă necazurile nu se sfârşiseră încă, să trăiţi! Tocmai mărşăluiau elegant prin Maria Theresien Platz, când s-au ivit doi soldaţi alergând, de parcă le-ar fi pârlit o flacără fundurile, domnule. S-a auzit un zgomot prelung dinspre "Brutarul de Aur", unde un Leutnant ţopăia în jurul uşii batante ca şi cum ar fi primit un şut în fund, să trăiţi! Ei bine, totul începuse de la Stabszahlmeisterul Zorn…

Hauptfeldwebelul inspiră adânc de două-trei ori, apoi începe să ragă. Cuvintele îi ţâşnesc de pe buze atât de repede, încât e imposibil să înţelegem ce spune. Într-un târziu, când îşi recapătă stăpânirea de sine, se prăbuşeşte înapoi în scaunul care scârţâie în semn de protest.

– Tu, taci odată! îi aruncă el lui Porta. Mă aduci în pragul nebuniei. Sporovăieşti mai rău ca un stol de păsări. Nici măcar nu mai pot să-mi urmăresc gândurile. Pe toţi dracii, ce-are de-a face cu mine escorta voastră din Corpul 7 Armată? Acum suntem la Berlin. Nu mă interesează ce s-a întâmplat la