crede-mă că sunt mai credincioasă Decât acelea care ştiu să pară Mironosiţe. Poate că şi eu, O recunosc, mă prefăceam străină, Dar, tu ai fost jos, în grădină, Şi pân' să prind de veste, m-ai surprins Când izbucnea iubirea-mi mai aprins. Deci iartă. Nu-mi lua acea pornire Drept un uşor capriciu de iubire, Trădat astfel de noaptea-ntunecată...

ROMEO

Copilă, jur pe sfânta lună care

Chenar de-argint pe vârf de pomi brodează.

JULBETA

O, nu-mi jura pe luna-nşelătoare, Ce-şi schimbă discu-n fiecare lună, Nu vreau să fii şi tu din cei ce mint...

ROMEO

Pe ce să jur?

JULEETA

Nu jura deloc!

Sau jură-mi doar pe nobilul tău suflet Pe sfântul idol din altarul meu, Şi te voi crede...

ROMEO

O, dacă iubirea.

JULETA

Las', nu jura! Oricâtă-i fericirea Pe care-o simt acuma lângă tine,

50

Dar legământul astei nopţi îmi vine Prea iute, nu ştiu cum, prea fără veste, Prea ca un fulger care nu mai este Pân' ce zici: fulgeră! - O, du-te dar, Dulcele meu! Şi-a verii adiere învoaltă* floare facă din bobocuJ Iubirii noastre pân' la revedere! Somn dulce! Noapte bună! Şi coboare In sânul tău o pace-aşa de dulce Ca şi în sânul Julietei care Se duce, obosită, sa se culce...

ROMEO

Ah, tu mă laşi aşa nemângâiat?

JULIETA

Ce mângâiere-mi ceri tu-n astă noapte?

ROMEO

Dă-mi jurământul tău în schimb pe-al meu.

JULIETA

Eu ţi J-am dat, -nainte de-a mi-l cere... Şi tot aş vrea să am să ţi-l dau încă!

ROMEO

Vrei să-l opreşti? De ce, odorul meu?

JULIETA

Ca să ţi-l dau într-una înapoi!

Şi totuşi nu doresc decât ce am. Ca marea nesfârşită-i bunătatea-mi Şi dragostea-mi ca marea-i de adâncă. Din ce tot dărui, tot mai mult am încă, Şi-amândouă-s fără de hotare...

* Învoit, învoaltă: (despre flori) cu petale multe şi dese, bogat, înfoiat.

5]

Aud un zgomot... Plec, rămâi cu bine,

Iubitul meu...

(Se aude vocea doicii: «Domnişoară!»)

îndată, doică... Viu...

O, mândre Montague, fii credincios!

Aşteaptă-mă... Viu într-o clipă iarăşi... (Iese)

ROMEO

O, sfântă noapte! Mult mi-e teamă Că tot e doar un vis, fnndcă-i noapte... Prea dulce e să poată fi aievea!

JULDETA (Apare din nou) Romeo, un cuvânt şi noapte bună! De ţi-e cinstit amorul tău şi vrea Căsătorie, dă-mi atunci de ştire Prin cineva pe care-l voi trimite La tine mâine, ca să afle: Unde

Şi când vrei tu să ne serbăm logodna?

Atunci îţi pun ursita-mi la picioare,

Stăpân mi-eşti, te urmez în lumea-ntreagă... (Acelaşi glas: «Domnişoară!»)

Viu, viu acum... Dar dacă n-ai gând bun

Te rog...

(Acelaşi glas înăuntru) O clipă... viu... Să nu mai stărui Şi lasă-mă durerii să mă dărui Pân' ce-oi muri... Trimit la tine-n zori...

ROMEO

Pe partea mea din ceruri...

JULIETA (Apare iar la fereastră)

Noapte bună

De mii de ori! (Iese)

52

ROMEO

De mii de ori mai rea, De nu mă luminează raza ta! Iubitul spre iubita lui aleargă Cum fuge leneşul şcolar de carte, Cum el spre şcoală nu dă zor să meargă, Tot astfel greu iubitul se desparte.

JULDETA

Romeo! Sss... Glas de şoimar să am, Să pot momi un şoim aşa de mândru! Robia-i răguşită, nu cutează Să strige tare, căci ar sparge bolta Ecoului, şi poate că i-ar face Mai răguşit sonoru-i glas de aer, Decât al meu de când tot spun: Romeo!

ROMEO

E viaţa mea ce m-a strigat pe nume! Ce argintiu de dulce sună glasul Iubirii, noaptea, în auzul celui Ce-ascultă dulcea-i muzică...

Iubito!

JULIETA

ROMEO

Romeo!

La cât trimit?

JULIETA

Mâine dimineaţă, spune,

ROMEO

La nouă.

53

JULIETA

Pân-atunci

Sunt douăzeci de ani! Dar nu mai ştiu De ce te rechemai...

ROMEO

Mă lasă dar Sa stau aici până-ţi aduci aminte...

JULIETA

Spre-a te vedea, aş vrea să uit într-una Gândind ce dulce e să-mi fii aproape...

ROMEO

Ca tu să uiţi mereu, aş tot rămâne, Uitând de am alt adăpost pe lume...

JULIETA

E-aproape zi; să pleci acum aş vrea, Dar nu mai mult ca fata ce se joacă Lăsând din mâini să-i zboare cănăraşul -Sărmanul rob în laţ - şi-apoi l-atrage Din nou spre ea, cu firul de mătasă, Fiindu-i drag, dar şi fiind geloasă De libertatea lui...

ROMEO

De-aş fi canarul!

JULIETA

Ah, dac-ai fi iubite! Dar atunci Iubirea mea ar fi aşa nebună, Că poate te-aş ucide. Noapte bună! O, despărţire! O, griji dulci şi-amare! Dar fug de-acuma, că aş fi în stare Să-ţi strig mereu, mereu, de mii de ori, Tot «noapte bună» într-una până-n zori. (Iese)

54

ROMEO

Coboare-se pe ochii-ţi somnul blând Şi dulcea pace-n inimă şi-n gând. De ce nu sunt eu somnul s-odihnesc Alăturea de chipu-ţi îngeresc! Merg să-mi spun fericirea, să-l implor Pe bunul pustnic să-mi dea ajutor. (lese)

SCENA A HI-A

CHILIA FRATELUILORENNZO INTRĂ FRA TELE LORENZO CU UN COŞ ÎNMÂNA

LORENZO

Ursuzei nopţi îi râd în faţă zorii împestriţând cu dungi de raze norii La răsărit. Greoiul întuneric S-abate încet, ca un beţiv, din calea Zoritei roţi de foc a lui Titan. Dar până ce al soarelui feeric Ochi arzător din neguri scoate valea, înveselind văzduhul diafan, Eu trebuie cu ierburi veninoase Şi flori ce poartă sucuri preţioase Să-mi umplu coşuleţul de nuiele, Că-s însuşiri alese-n toate-acele. Ţărâna-i mama firii şi sicriul, Ea face din ce-i mort să nască viul, Şi sânul ei îl dă la fiecare, La toţi copiii de-orice soi ce are. Ce felurite sunt în lume toate! O, sunt puteri de viaţă minunate In ierburi, în copaci, în piatră chiar! Din toate câte din pământ răsar Nimic nu-i rău, să n-aibă parte bună, Ci-n rău ce-i bun adesea se răzbună,

Când e-abătută calea lui cea dreaptă. Virtutea chiar se poate face viciu Şi viciul poate-a se-nălţa prin faptă. E şi balsam de leac într-un caliciu Gingaş de