floare dar e şi otravă; Când o miroşi, mireasma e suavă, Dar când o guşti, inima nu-ţi mai bate. în om, ca şi în plantă şi în toate, Sunt doi stăpâni mereu în duşmănie: E bunul har, e crunta lăcomie. Şi când spre cel mai rău înclină sorţii Atuncea vine şi ne-nghite-al morţii Balaur...

ROMEO

Bună-dimineaţa, tată!

LORENZO

Benedicite*. Ce dulce glas îmi dă voios bineţe la un ceas Aşa devreme? Tânărul meu fiu, De te-ai sculat aşa de timpuriu Se cheamă că ţi-e creierul aprins; Eu sunt bătrân, cu grijile deprins, Şi grijile ţin ochiul treaz; dar când Eşti tânăr, sănătos, lipsit de gând, Atunci de aur ţi-este pururi somnul. De-aceea aş putea să jur că domnul Romeo e trezit de vreo mâhnire. Chiar de mă-nşel nu-i mare osebire, Un lucru tot rămâne-adevărat: Romeo-al meu n-a fost azi noapte-n pat.

ROMEO

N-am fost; dar şi mai dulce-mi fu hodina.

* Benedicite:¥n binecuvântat! (lat.)

56

LORENZO

Rău, fiule! Ai fost la Rozalina?

ROMEO

La Rozalina, tată? S-a sfârşit Cu numele şi chinul ăstui nume!

LORENZO

Dar unde-ai fost atunci? Pe altă lume?

ROMEO

Nici nu-i nevoie să mă-ntrebi, că-ţi spun: Am fost aseară la ospăţ în casa Duşmanului, şi m-a rănit frumoasa Pe care am rănit-o. Tată - vin' deci Să-ţi cerem sfântul leac şi să ne vindeci. Vezi, sfinte-acum, ce bun creştin sunt eu, Mă rog acum pentru duşmanul meu?

LORENZO

Vorbeşte pe-nţeles şi răspicat, Căci la o spovedanie-n doi peri La fel şi dezlegarea-i, ce o ceri.

ROMEO

Atunci, ascultă-mă: ţi-o spun curat Că sunt înamorat nebun de fata Lui Capulet, - şi prea frumoasa fată De-asemeni e de mine-namorată. Suntem deci una şi rămâne doar Să fim uniţi de preot la altar. Cum, unde, când ne-am cunoscut şi cum Ne-am logodit, ţi-oi povesti pe drum, Dar te implor chiar azi să ne cununi.

LORENZO

Pe San Francisco! Tu grăieşti minuni! Dar Rozalina?... Tinerii, se pare,

51

Că nu iubesc decât din ochi. Ce-amare Şiroaie-au curs pe faţa ta slăbită, Şi-n lacrimi câtă sare risipită, Spre a săra iubirea-ţi nesărată! De jalea-ţi încă-nnegurată Şi plânsul tău îmi vâjâie-n urechi Pe-obraji porţi urma lacrimilor vechi: O, dac-ai plâns şi-ai suferit vreodată A fost de dragul Rozalinei mima'... Şi te-ai schimbat, n-o mai iubeşti acuma!

ROMEO

Adesea mă dojeneai pentru-nclinarea Ce-aveam spre ea.

LORENZO

Ba nu, ci pentru marea Ta nebunie, dragul meu!

ROMEO Ziceai:

îngroapă-ţi dragostea!

LORENZO

Dar nu să ai

O alta-n schimb.

ROMEO

Te rog nu mă certa, Aceea care-mi este acuma dragă Mi-a dat şi ea iubirea ei întreagă, Cealaltă nu era deloc aşa.

LORENZO

Fireşte, căci îţi pricepuse firea, O vorbă goală doar ţi-era iubirea. Dar cred că pot să-ţi vin în ajutor,

58

Căci, poate, prin această legătură, A celor două neamuri veche ură Se va topi în noul tău amor.

ROMEO

Să mergem, sunt aşa zorit.

LORENZO

Uşor

Şi-nţelepţeşte, tânăr visător! Nu e cuminte-aşa s-o iei cu zorul, Că poţi prea lesne să-ţi scrânteşti piciorul. (Iese)

SCENA AIV-A O STRADĂ - BENVOLIO ŞIMERCUTIO

MERCUTIO

Dar unde naiba poate fi Romeo? N-a fost azi noapte-acasă?

BENVOLIO

Pajul lui Mi-a spus că n-a dormit azi noapte-acasă.

MERCUTIO

Ah, Rozalina-aceea năzuroasă

L-a scos din minţi; ea-i va răpune capul.

BENVOLIO

Am mai aflat că Tybalt i-a trimis Acasă o scrisoare lui Romeo.

MERCUTIO

O provocare fără doar şi poate!

BENVOLIO

Cred că Romeo are să-i răspundă.

59

MERCUTIO

La o scrisoare poate să-i răspundă Oricine, dacă a-nvăţat să scrie.

BENVOLIO

Vroiam să spun că ea va şti s-arate aceluia care-i scrie că are curaj când îl provoacă.

MERCUTIO

Ah, bietul Romeo! e ca şi mort: străpuns de ochiul negru al unei fetişcane bălăioare, îi ăuie-n urechi un cântecel de inimă-albastră, şi discul inimii lui e despicat în două de săgeata orbului arcaş. Ăsta e om să ţină piept lui Tybalt?

BENVOLIO

Ei, şi cine-i Tybalt?

MERCUTIO

O, nu-i un lat frumos, fără îndoială. Dar e un tartor* al formelor1 El se bate, cum ai cânta tu de pe note o romanţă, cu tact şi cu măsură îşi calculează frazele: una, două şi-a treia-n pieptul tău! E capabil să decapiteze şi-un bumb de mătase! Un spadasin! Un spadasin! Un du-elgiu di primo carteIJo**! Ah, divinul lor «passado» şi «Punto reverso» şi «hay»***-urile lor.

BENVOLIO

Ce-i asta?

MERCUTIO

Ducă-se la pustia cu ifosele lor caraghioase! I-auzi numai «o foarte fină lamă! Un om foarte bine! O putană foarte bine!****» Nu e

* Tartor, (fig.) maestru, mare meşter, foarte iscusit.

** Di primo cartello: de prim rang, de primă mână, de mare clasă (it.).

*** Passado, punto reverso. hay: termeni indicând atitudini sau lovituri, uzuali în

instrucţia de scrimă. **** Putană: (aici) copilită, puicuţă, muieruşcă; (vulg.) putoare, târfa.

60

un blestem, o st

gângănii străine, aceşti traficanţi  V^"^^ 1>C ia no] acest se care nu catadicsesc să mai   adă ne    ?     ' **** ^«nnez-moi» urile lor!                            ^da pt"° lavi^a v«che! Oh «bons-bons»-

'■■ ■-■■    «s^,        (Intră Romeo)      vt-.r. -         , ,t( <.

Uite-l pe Romeo!

BENVOLIO

MERCUTIO

Fără icre, ca o scrumbie uscată. O carne, carne omenească cum te-ai batogit! Acuma a căzut în doaga Jui Petrarca. Laura pe lângă iubita lui era doar o biată jupâneasă — cu toate că avea un adorator care cel puţin se pricepea s-o cânte -; Didona, o zdreanţă; Cleopatra, o ţigancă; Hero şi Helena, nişte vrăjitoare şi cutre; Thisbe, avea ea ochi albaştri frumoşi, nu-i vorbă, dar n-are a face... Signor Romeo, bonjur! Vezi că te salut pe franţuzeşte, după cum ţi-s nădragii! Ne-ai rămas dator a/i-noapte!

ROMEO

Bună-dimineaţa,