prieteni! De ce v-am rămas datef

MERCUTIO

Pentru că ai fugit hoţeşte. Nu pricepi?

ROMEO

Iartă-mă, bunule Mercutio. Aveam ceva important, şi în asemenea caz ţi se iartă dacă treci peste unele îndatoriri.

MERCUTIO

Ei, nu-i mai bine aşa, decât să scânceşti de dragoste? Acum mai vii de^acasă. Acum eşti Romeo! Acum eşti ceea ce eşti, prin artă şi natură! Căci amorul ăsta care aiurează este din fire un mare nebun, care aleargă cu limba scoasă de colo până acolo, până ce cade cu jucăria lui într-o groapă.

Opreşte! Opreşte!

BENVOLIO

61

MERCUTIO

Vrei aşadar, s-o iau de la coadă?

BENVOLIO

Altminteri ai fi lungit prea mult povestea.

MERCUTIO

O, te înşeli, aş fi scurtat-o, căci ajunsesem cu povestea mea la fund şi n-aveam de gând să merg mai departe.

ROMEO

Ia uitaţi-vă ce alai măreţ!

(Intră doica cu Petre)

MERCUTIO O pânză! O pânză de corabie!

BENVOLIO

Ba. două: o fustă şi-un surtuc.

Petre!

Poftim?

DOICA

PETRE

DOICA

Evantaiul meu, Petre!

MERCUTIO

Dă-i-l, Petre dragă, să-şi ascundă obrazul. Evantaiul ei e mult mai drăguţ ca obrazul dumneaei.

DOICA

Bună dimineaţa, signorii mei!

MERCUTIO

Bună seara, bună seara, frumoasă matroană!

62

DOICA

De ce bună seara, mă rog dumneavoastră?

MERCUTIO

Pentru ca uite, craiul de arătător de la ceas e pironit drept în dricul amiezei.

DOICA

Ruşine! Ce fel de om e ăsta?

ROMEO

Un om pe care Dumnezeu l-a trimis pe lumea asta, ca el să se ducă pe cealaltă.

DOICA

Sfântă să-ţi fie vorba, signore! Duce-s-ar! Dar nu vă fie cu supărare, signori, care poate să-mi spună unde găsesc eu pe tânărul Romeo?

ROMEO

Pot eu să-ţi spun: numai că tânărul Romeo e mai bătrân acum când l-ai găsit, de cum era pe când îl căutai. Eu sunt cel mai tânăr care poartă numele acesta, pentru că n-am găsit unul mai rău.

Bine zis!

DOICA

la o pane

MERCUTIO

 bine? N-

 DOICA

MERC Aşa/ Ce e mai rău e bine? N-am ce zir^i P r

cezice-E frumos, frumos!

 avea Z, spm ceva

BENVOLIO M Ştii ca-i dă o întâlnire pe deseară.

MERCUTIO

°faţă!()ţăţică!Hoiho!

63

BENVOLIO

Dar ce-ai găsit?

MERCUTIO

Nu un vânat, domnule; poate doar un iepure copt într-o plăcintă proastă de post, ceva învechit şi putrezit înainte de a-l mânca.

(Cântă)

Vânatul dacă-i învechit, Vânatul dacă-i frăgezit, E-o bună bucăţică-n post; Dar dacă putrezit a fost Mai înainte de-a mânca, Atunci e o mâncare rea. Romeo, mergi acasă la masă? Venim şi noi.

ROMEO

Viu şi eu numaidecât.

MERCUTIO

Rămâi sănătoasă, frumoasă babă! (Cântă) Rămâi sănătoasă, o frumoasă, frumoaso, frumoaso!

(Ben volio şi Mercutio pleacă)

DOICA

Spune-mi, rogu-te, signore, cine-i obraznicul ăla negustor de glume proaste?

ROMEO

Unul căruia îi place să se asculte pe sine, şi care spune într-o minută mai multe decât poate face într-o lună.

DOICA

Apoi dacă are ceva să spună în ce mă priveşte pe mine, am să-i arăt eu lui, de-ar fi măcar încă o dată pe atâta de grozav pe cât este el şi alţi douăzeci de găgăuţi ca el, şi dacă eu nu pot, - au să poată alţii! Auzi, ticălosul! Că doară eu nu-s d-alea cum mă crede el, eu nu-s de teapa lui! (întorcându-se către Petre) Şi tu ce păzeşti acolo, de laşi pe orice nespălat să facă haz pe socoteala mea?

64

PETRE

N-am văzut pe nimeni să facă haz de dumneata; că, zău, numaidecât trăgeam spada, sa mă crezi! Sunt gata să mă bat cu oricare, unde-i o pricină dreaptă; şi când e de partea mea dreptatea!

cât

DOICA

Uf, Dumnezeu să mă ierte, dar tremură carnea pe mine de supărată ce sunt! Auzi, nemernicul! Fii aşa de bun, signore, şi ia aminte la ce vreau să spun. Şi cum îţi spuneam: tânăra mea stăpână mi-a poruncit să te caut. Acum ce mi-a poruncit să-ţi spun, păstrez pentru mine, dar mai întâi vreau să-ţi spun una şi bună, ca dacă vrei s-o porţi de nas, ca să spun aşa, ar fi o purtare rea din partea dumitale, ca să spun aşa. Ca să vezi dumneata, domnişoara e tinerică: şi prin urmare, dacă umbli cu şoseli şi cu momeli, asta nu sade frumos faţă de o domnişoară, ba e chiar urât de tot.

ROMEO

Doică, să spui stăpânei tale c-o eoni

o A *                              DOICA

O, drăguţul de el! Fireşte, neapărat are sa se bucure!

conjur.

am să i-o spun. Doamne, cum

Dar

ROMEO

ce vrei să-i spui, doică dragă? Tu nu m-asculţi.

DOICA

Am să-i spun că o conjuri; - o vorbă care, mi se pare, că nu poate ieşi decât din gura unui prinţ.

ROMEO

Să-i spui să afle-un mijloc ca să vie Azi dup-amiază să se spovedească. In chilioara fratelui Lorenzo Va fi şi spovedania şi nunta... Acesta pentru osteneala ta.

DOICA

Signore, nu! Nu iau nici o leţcaie!

ROMEO

Hai, ia, te rog eu, trebuie să iei!

DOICA

Azi după-amiază? Vine. Zău că vine!

ROMEO

Tu stai şi-aşteaptă-n dosul mănăstirii: Acolo, peste-un ceas ţi-aduce pajul O scară împletită din frânghie, Ce-o să mă urce pe furiş, la noapte, Pe cel mai-nalt catarg al fericirii. Mergi sănătoasă şi păstrează taina, Şi n-o să-ţi pară rău de osteneală. Mergi sănătoasă, doică, şi să spui Stăpânei tale-o caldă salutare.

DOICA

Domnul să te ţie! încă ceva: Ascultă domnule!

ROMEO

Ce-i doică dragă?

DOICA

E om de treabă pajul dumitale? Ştii vorba veche că: doi pot să tacă Când unul dintre ei din lume pleacă!

ROMEO

O, e un copil cu inima de aur!

DOICA

Prea bine, signore. Doamna mea e cea mai drăgălaşă păpuşică de pe lume... O, Doamne sfinte, când era numai de-o şchioapă... O, dar

66

e un tânăr signor de-i zice Paris şi i se scurg ochii, nu altceva, după dumneaei; dar ea, micuţa, e mai bucuroasă să vadă un broscoi, da, un broscoi! Câteodată o necăjesc şi-i