Cărți «Romeo si Julieta povești online gratis pdf 📖». Rezumatul cărții:
ROMEO
Ba da. Amândoi cu R. Ei, şi-apoi?
DOICA
Oh, vrei să râzi de mine, mucalitule! R!Parcă mârâie un câine. Nu, lasă că ştiu eu bine că începe cu altă slovă, - şi are ea o vorbă frumoasă de tot, cu Romeo şi rozmarin, ţi-ar fi mai mare dragul s-o asculţi.
ROMEO
Să spui stăpânei tale că mă gândesc la ea. (Iese)
DOICA
O, negreşit, de mii de ori... Hai, Petre!
Poftim?
PETRE
DOICA
Petre, ţine evantaiul şi treci înainte. (Ies).
SCENA A V-A GRĂDINA LUICAPULET
JULIETA
Nouă bătu când am trimis pe doică. Spunea ca vine peste-o jumătate De ceas! Ori poate nu l-o fi găsit? Nu, dar e şchioapă... Crainici ai iubirii Ar trebui să fie gândurile, Căci gândurile sunt mai sprinteioare
67
Ca razele de soare care-alungă
De pe coline-ntunecate noaptea.
Nu-i ca şi vântu-naripat Amorul
Şi nu îi poartă oare căruciorul
Mici porumbiţe cu-aripe uşoare?
Acuma-i, iată, soarele-a chindie
Şi de la nouă pân' acum, trei ore
Lungi au trecut, şi ea tot să nu vie!
O, de-ar avea o inimă şi-ntrânsa
Un sânge tânăr, ar zbura ca glonţul,
Şi un glonţ s-ar duce şi-ar veni-napoi!
Bătrânii parcă n-au viaţă-n ei,
Trândavi şi-nceţi, ca plumbu-s reci şi grei.
(Intră doica şi Petre) O, Doamnei lat-o. Doică, l-ai găsit? Ce-aduci? Zi servitorului să plece.
DOICA
Aşteaptă-mă la uşă, Petre! (Petre iese).
JULIETA
Ei,
Măicuţo? Doamne! Dar de ce te uiţi Aşa urât? O, chiar de-i tristă vestea Tu spune-o vesel, iar de este bună Nu mi-o strica c-o mutră-aşa de acră!
DOICA
Of, nu mai pot! Aşteaptă să răsuflu... Ce-am alergat!... Mă dor oasele toate!
JULIETA
Ţi-aş da pe ale mele-n schimb pe vestea Ce mi-o aduci! O, spune-o, doică dragă! O, spune-o doică, dragă doică!
DOICA
Doamne!
Ce zor! Nu poţi să mai aştepţi defel? Vezi bine doar că nu mai am răsuflet?
JULIETA
Cum n-ai răsuflet când găseşti răsuflet Să-mi spui mereu că nu mai ai răsuflet? De când tot spui de ce nu poţi să-mi spui, Puteai să-mi fi şi spus răspunsul lui! Răspunde: cum ţi-e vestea? Bună? Rea?.. Atât, şi celelalte mai pe urmă. Dar spune-odată, spune, vai, şi-mi curmă Neliniştea...
DOICA
Ei, rău ai nimerit-o! Ce te pricepi tu la bărbaţi! Romeo? O fi, nu-i vorbă, mai frumos la chip, La pulpe şi la mâini şi Ja picioare Ca ceilalţi toţi, deşi nu se cuvine Să mai vorbim de astea, însă totuşi Oricum ar fi, e fără asemănare; Curtenitor nu prea îi este felul, Dar aş putea sa jur că-i blând ca mielul! Hai, fata mea, la Dumnezeu te-nchină! Ia spune, ai mâncat azi la amiază?
JULIETA
Nu, nu! dar asta nu mă-nteresează, Ce-a zis el de logodnă? Scurt: ce-a zis?
DOICA
Vai, cum mă doare capul! Capul meu! Zvâcneşte, parcă stă să mi se spargă! Aici mă ţine-un junghi! Spinarea mea! Cum te înduri să mă tot porţi pe drumuri! Din asta poate mi s-o trage moartea...
JULffiTA
Inii pare foarte rău că nu ţi-e bine Dar, doică dragă, spune-mi: Ce-a zis el?
DOICA
Romeo spune... ca un gentilom Cinstit, drăguţ, bun, foarte cumsecade... Dar unde-i maică-ta?
JULIETA
Unde e mama?
Ei, înăuntru! Unde vrei să fie?! Dar ce-alandala-i vorba ta: Romeo Un gentilom... Unde-i maică-ta?
DOICA
Te-ai supărat, hai! Maica ta, Hristoase! Poftim! Frumos îţi stă! Asta-i pesemne, Leac pentru junghiul ce mă ţine-n spate. Mergi singurică, draga mea, de-acum Când vei avea să mai trimiţi o vorbă!
' JULIETA
Ei, las-o! - Spune: Ce ţi-a spus Romeo?.
DOICA
Ai voie azi să mergi la spovedanie?
JULIETA
Da.
DOICA
Du-te atunci la fratele Lorenzo. Te-aşteaptă acolo-un mire ca să tacă Din tine o mireasă. Ia te uită Cum i se urcă sângele-n obraji! Şi mai târziu i-or arde ca pojarul.
70
Mergi dar, şi eu mă duc să caut scara,
Pe care se va căţăra tâlharul
La noapte, 'sus, în cuibul păsăricii...
Eu-s vita de povară, mă trudfsşc
De dragul vostru numai, ziua-ntreagă.
Dar tu la noapte ai să porţi povara...
Merg să mănânc. Tu mergi la mănăstire,
Cât mai în grabă.
JULIETA Da, dădacă dragă! Mă duc, alerg, zbor către fericire! (Ies)
SCENA A VI-A
CHILIA FRA TELUILORENZO
INTRĂ FRA TELE LORENZO ŞI ROMEO
LORENZO
Reverse-şi Domnul harul sau ceresc Asupra-acestor mâini ce le unesc, Ca nici o grijă-n zilele ce vin Să nu ne mustre cugetul...
ROMEO
Amin!
Dar griji oricâte pot de-acum să vină Nu covârşesc plăcerea cea divină Când ştiu că Julieta e a mea! Aşează mâna ei în mâna mea, Uneşte-le, prin binecuvântare, Şi moartea poate-apoi să mă sugrume, Căci mi-am trăit norocul meu pe lume!
LORENZO
Asemeni patimi oarbe n-au norocul Să ţină mult: ca pulberea şi locul
71
Se mistuie-n întâia sărutare! Cât e de dulce mierea, tot dezgustă Pe-acela ce prea multă miere gustă, De-aceea nu fii lacom, nici prea dornic: Atunci numai norocul e statornic. Târziu acel ce-i prea grăbit s-alerge Ajunge, ca şi-acel ce prea-ncet merge.
(Intră Julieta)
Priveşte-o! Picioruşele-i uşoare Nu lasă nici o umbră pe cărare. Cei ce iubesc pot să călătorească Pe funigeii ale căror fire Plutesc în aeru-ncropit de vară, Şi tot nu cad — aşa e de uşoară Deşertăciunea ce-o numim iubire!
JULIETA Bună seara, bunul meu duhovnic.
LORENZO
Romeo-ţi mulţumeşte, fiica mea, Pentru-amândoi.
JULIETA
îi mulţumesc şi eu, Căci altfel mulţumirea-i în zadar.
ROMEO
Ah, Julieto, de-a-ntrecut măsura
Şi bucuria ta, şi dacă ştii
Mai bine decât mine s-o descrii,
Atunci îmbălsămează tu cu gura
Văzduhul tot, şi vocea ta sonoră
Să cânte-atunci visata fericire
Ce ne-o îmbie-această scumpă oră!
JULIETA
Simţirea mai bogată ca vorbirea,
Mai mândră-i de cuprins, ca de podoabă-i!
Doar cerşetorii pot să-şi spuna-averea;
Dar dragostea mea
