plină de credinţă

E-aşa de mare-ncât nu-i cu putinţă

Să-i socoteşti măcar pe jumătate

Comorile...

LORENZO

Veniţi, veniţi cu mine,

Să facem slujba-aşa cum se cuvine. Nu pot să vă îngădui singurei Cât timp nu face, prin cuvântul ei, Biserica din voi un trup şi-un suflet! (Ies)

72

ACTUL III

SCENA I

O PIAŢĂ PUBLICĂ

MERCUTIO, BENVOIJO, UN PAJ ŞI SERVITORI

BHNVOLIO

Prietene, hai să plecăm acasă. E-o zi fierbinte, sunt duşmani pe strada, De-i întâlnim, se face sigur sfadă: Pe-arşiţă fierbe sângele nebun.

MERCUTIO

Apoi şi tu-mi eşti unul din aceia care, cum trece pragul unei cârciumi, bate cu spada-n masă şi strigă: «Dea Domnul să n-am nevoie de tine!» şi-apoi, cum i s-a urcat la cap al doilea pahar, scoate spada la cârciu-mar, fără să fie deloc nevoie, fireşte.

BENVOLIO

Sunt eu unul de-aceia?

MERCUTIO

Da, da. Eşti un turbat de n-ai pereche în toată Italia, tot aşa de pornit spre turbare, ca şi de turbat în pornirile tale!

BENVOLIO

Ei, şi mai ce?

MERCUTIO

Zău, dacă ar mai fi unul ca tine, în curând n-am mai avea nici unul, pentru că v-aţi ucide unul pe altul. Mai, tu eşti în stare să le sfădeşti cu cineva pentru că are în barbă un fir mai mult sau mai puţin ca line. Te cerţi cu altul care vinde castane, fiindcă ai ochi castanii. Ce alt ochi ar

 

74

putea să găsească asemenea pricini! C ca oul de gălbenuş, ŞJ nu 0 Sată a tunlor tale. Te-a, ]egat de unu] deşteptat câinele care dormea la soare croitor pentru că                  '££

 înainte

 *? ^ PJ- <*e gâlceava, eI SP^ din pricina cer.'

 £ f "^ Pmtm că »*  bUClUC

A/s   ■     .                  MERCUTIO

Moşia vieîii? Ce prostie!

(IatrăTyb*lt Si alţi câţiva)

p                          BENVOLIO

^e capul meu, iată, vin Capulejii!

Şl Pe CalcaiuJ

Urmaţi-mă de-din voi!

Numai

 MERCUTIO

 n-am zor de ei!

-seara, signori! O vorbă cu unul

MERCUTIO in noi? Fu mai darnic: adaugă la vorbă

TYBALT

fac, de-mi dai prilejul.

MERCUTIO N-ai putea să N iei singur, farâ sa ti-] dâ

Mercutio, ţii hangul

MERCUTIO

Hangul? Dar ce? Suntem noi lăutari? Dacă ţii cu orice preţ să fim lăutari, apoi îţi voi asurzi urecMle numai cu note discordante! Iată arcuşul meu; aşteaptă, ai să vezi cum o să te facă sa joci. Mii de draci! Hangul!

BENVOLIO

Suntem în piaţa publică aici,

Ori căutaţi un loc mai liniştit;

De nu, deliberaţi cu sânge rece.

Sau să plecăm. Aci-s mulţi gură-cască.

MERCUTIO

De-aceea au ei gură: ca s-o caşte. Nu, nu mă mişc de dragul nimănuia! (latră Romeo)

TYBALT

Signore, mergi în pace, iată-mi omul!

MERCUTIO

M-aş spânzura de ţi-ar purta livreaua! Ieşi pe teren şi el te va urma: Acolo poate fi el omul tău!

TYBALT

Iubirea care ţi-o nutresc, Romeo,

Mă face doar să-ţi spun: Eşti un nemernic!

ROMEO

Pricina ce mă face să-mi fii drag îmi stampară mânia cuvenită Salutului tău, Tybalt. Nu-s nemernic. Rămâi cu bine. Tu nu mă cunoşti.

TYBALT

Ocara ce-mi făcuşi n-o speli, băiete, Doar cu atât. întoarce-te. în gardă!

76

ROMEO

Dar nu te-am ocărât deloc, ţi-o jur. Mi-eşti drag mai mult decât ai bănui, Deci până ce vei şti tot ce mă face Să-ţi fiu prieten, bune Capulet -Un nume scump azi mie - mergi în pace!

MERCUTIO

Nu pot răbda atâta umilire!

Alia stoccata* va să biruiască. (Trage spada)

Hei, şoricare Tybalt, nu pofteşti?

TYBALT

Dar ce pofteşti tu, câine, de la mine?

MERCUTIO

Nimic, bunule prinţ al pisicilor, nimic decât una din cele nouă vieţi ale dumitale, pe care vreau să ţi-o storc, şi, după cum mă vei trata, să ţi le tărbăcesc şi pe celelalte opt ce-ţi mai rămân. Haide, trage spada de urechi afară, dacă nu vrei să ţi le tai pe ale tale cu spada mea.

TYBALT

Sunt la plăcerea dumitale! (Trage spada)

ROMEO

Mercutio, întoarce-ţi spada-n teacă.

MERCUTIO

Signore, ştii acel faimos passado

ROMEO

Aruncă-te Benvolio, -ntre ei! Tybalt! Mercutio! Nu vj-i ruşine? Nelegiuire! Ducele-a oprit Bătăile pe străzile Veronei!

* Alia stoccata: lovitură cu vârful spadei (it.: termen folosit în scrimă).

77

Tybalt! Mercutio! Staţi! (Tybalt, pe sub braţul lui Romeo, răneşte pe Mercutio şi pleacă cu di săi)

MERCUTIO

Vai, sunt rănit!

Ah, ciuma cadă pe-ale voastre case!... Nu l-am atins? Se duse?

BENVOLIO

Eşti rănit?

MERCUTIO

M-a zgâriat cotoiul! M-a dat gata! Dar, drace! E de-ajuns... Unde mi-i pajul? Mişelule, dă fuga, ad-un doftor! (Pajul pleacă)

ROMEO

Prietene, n-ai grijă. Rana ta Nu poate fi aşa de gravă.

MERCUTIO

Nu, nu e adâncă chiar ca o fântână, nici largă ca o uşă de biserică... dar e destul, ajunge. întrebaţi mâini despre mine, şi veţi găsi că sunt un om foarte tăcut. Am încheiat-o, credeţi-mă, cu gluma vieţii... Ciuma să vă mănânce casele voastre amândouă! Drace! Auzi, să mă zgârie de moarte, un câine, un chiţoran, un guzgan, un cotoi! Un fanfaron, un mişel care miroase a condică de socoteli... Cine dracu te-a vârât între noi? Sub braţul tău am fost rănit, Romeo!

ROMEO

Crezusem că fac bine.

MERCUTIO

O, du-mă undeva-n vecini, Benvolio! Altcum leşin... Ciuma să vă mănânce! Casele voastre au făcut din mine

78

*; »« -   ,              ROMEO

ai, tânărul acesta care este

u ducele de-a

Şicum

Romeo!

mi.asti

 seţea ta

 se întoarce) BENVOLIO

(Tybalt se întoarce)

„                            BENVOLIO

Se-ntoarce furiosul Tybalt.

ROMEO