Cărți «Romeo si Julieta povești online gratis pdf 📖». Rezumatul cărții:
*i i
mi 1 ^ <<ne™*nicu]»
l ^ dat'Cădsufletu» viteaz Jui Mercutio pluteşte încă
Deasupra capetelor noastre şi L-aşteaptă doar pe-al tău să-l însoţească: Ori tu, ori eu, de nu chiar amândoi îl vom urma!
TYBALT
Nenorocitule!
Tu doar i-ai fost tovarăş şi se cade Tu să-l urmezi.
ROMEO
Aceasta hotărască! (Se bat. Tybalt cade)
BENVOLIO
Romeo, fugi! Poporul e-narmat. Tybalt ucis! Nu sta aşa pierdut! Fugi, ducele la moarte te condamnă, De vei fi prins! Fugi! Fugi!
ROMEO Amar de mine! Sunt jucăria soartei!
BENVOLIO
Ce aştepţi? (Romeo pleacă. Vin cetăţeni)
UN CETĂŢEAN Hei, încotro fugi mişelul care Ucise pe Mercutio? Pe unde A apucat-o ucigaşul Tybalt?
BENVOLIO
Acolo zace Tybalt!
80
UN CETĂŢEAN
> Ne urmează!
în numele principelui Veronei! (Intră ducele cu suită, Montague, Capulet, soţiile lor şi alţii)
DUCELE
Ce s-a făcut, unde-s nelegiuiţii Care-au stârnit iar sfada?
BENVOLIO
Nobil duce!
Eu pot să spun mai bine ca oricare Cum s-a-ntâmplat nenorocita luptă. Acel ce pe Mercutio-J ucise E-aici ucis de mâna lui Romeo.
CONTESA CAPULET
Tybalt, nepotul meu, nepot de frate! O, duce! O, nepoate! O, bărbate! O, frate, sângele tău curge!... Duce, Fii drept şi pentru sângele vărsat Jertfeşte sânge Montague!... Nepoate! Nepoate!
DUCELE
Spune tu, Benvolio: Cine-a stârnit acesta sfadă?
BENVOLIO
Tybalt,
Ucis aici de mâna lui Romeo.
Romeo i-a vorbit frumos, rugându-J
Să meargă-n pace şi să-şi schimbe gândul,
I-a spus chiar şi de-nalta-va poruncă, Aceasta pe-un ton blând, şi stând plecat, Privind senin, cercând să-mpace sfada; Dar nu-mblânzi pe Tybalt, ce s-aruncă
8]
Orbiş* cu spada-n pieptul lui Mercutio; Acesta, aţâţat, întoarce spada Spre a lui Tybalt, înlăturând c-un gest Plin de dispreţ mortala lovitură, Spre-a i-o trimite înapoi lui Tybalt, A căruia iuţeală i-o parează. Romeo striga tare: «Staţi, prieteni! Opriţi-vă!» Şi vrând să-i despărţească, Mai repede ca vorba, braţul lui Dibaci abate armele fatale. Sub braţul său nenorocita spadă A lui Tybalt scrutează scumpa viaţă A bravului Mercutio. Tybalt fuge, Dar iar se-ntoarce la Romeo, care Acum nutreşte dor de răzbunare. Ca fulgerul se-ncaieră, şi până Să-i ti putut desparte, cade Tybalt, Romeo-atunci se-ntoarce şi fugi; Pun capul meu zălog, de nu-i aşa.
CONTESA CAPULET E înrudit cu Montague şi minte; Se vede-aceasta chiar şi din cuvinte. Vreo douăzeci aici se-ncăierară Şi cel mai vrednic dintre ei să piară? O, duce, judecă, fii drept: pe Tybalt Romeo l-a ucis, Romeo moară!
DUCELE
Romeo l-a ucis pe Tybalt, care Ucise pe Mercutio... Dar cine Acum răscumpăra-va scumpu-i sânge?
MONTAGUE
O, nu Romeo, duce! Nu Romeo! El s-a jertift pentru Mercutio.
* Orbiş. orbeşte, nechibzuit; (aici) cu furie, nebuneşte.
82
Tybalt era pierdut; Romeo, dacă Grăbi osânda lui, fu-n drept s-o facă.
DUCELE
Deoarece-a grăbit-o, îi impun Să plece fără preget în surghiun. Şi pentru că m-ating azi şi pe mine Urmările acestei uri haine, Stârpind chiar un vlăstar al casei mele, Voi lua măsuri, să resimţiţi, prin ele, Ce mult această pierdere mă doare... Surd voi rămâne, tară îndurare La orice lacrimi, orice rugăminte: Deci nu mai stăruiţi de-aici înainte; Romeo, de nu vrea să-i sune ceasul Cel de pe urmă, să-şi grăbească pasul. Blândeţea, ce tratează cu sfială Pe criminali, e însăşi criminală.
SCENA A II-A
O CAMERĂ ÎN CASA CAPULET'- JULBETA
JULIETA
O, galopaţi, sirepi* de foc, spre casa Lui Phoebus... un cârmaci ca Phaeton Cu bice v-ar goni către apus S-aducă grabnic noaptea înnorată. O, las' perdeaua, noapte-aducătoare De dragoste, ca ochii răi s-adoarmă Şi, nevăzut, Romeo, fără larmă, Să se strecoare-n cuibul fericirii... Cei ce jertfesc pe-altarele iubirii Au drept lumină frumuseţea lor,
Sirepi: fsireap, -ă, adjectiv, cu forma regională sirep, sireapă) despre cai: greu de strunit, năvalnic, nărăvaş: în cazul de faţă, prin extensie, substantiv: armăsari, cai.
83
Şi noaptea-i place orbului amor,
O, vino, noapte tainică, matroană
în haină-ntunecată, -n negru toată,
Şi-nvaţă-mă să pierd un joc prin care
Voi câştiga un preţ cu mult mai mare:
în joc sunt doi boboci curaţi de fată...
Cum se bate viu-n obrazu-mi feciorelnic
Fricosul sânge! - O, acopere-l
în mantia-ţi neagra, până ce sfielnic
întâi, se face îndrăzneţ amorul,
Nemaivăzând în dragoste o vină...
O, vino, noapte; tu, Romeo, vino,
Tu, zi în noapte; pe-aripele nopţii
Vei odihni mai alb ca fulgi uşori
De nea pe negrul spate al unei ciori!
O, vino, noapte bună, fermecată,
Dă-mi pe Romeo-al meu, şi când vreodată
El va muri, tu să faci mii de stele
Din trupul lui, care ar împodobi
Atât de mândru bolta înstelată,
Că lumea-ntreagă s-ar îndrăgosti
De tine, noapte, - şi-ngâmfatul soare
N-ar mai afla pe nimeni să-l adoare!
O casă mi-am durat iubirii mele,
Dar n-am avut-o încă; sunt vândută,
Dar nu s-a bucurat de mine nimeni.
Şi ah, aşa de-ncet îmi trece ziua,
Ca noaptea-ntr-un ajun de sărbătoare
Copilului cu haine noi care
Nu are încă voie să le-mbrace.
Dar vine doica... O, aduce veşti
De la Romeo-al meu, şi fiecine
Romeo spune, este pentru mine
Un sol ce-aduce glasuri îngereşti.
(Intră doica cu o scară de frânghie) Ei, doică? Zi, ce-i nou'.' Aceasta-i scara Ce ţi-o dădu Romeo?
84
DOICA
Da, e scara!
(Aruncă jos scara)
JULIETA
Vai! Pentru ce-ţi frângi mâinile? Ce ai?
DOICA
Amar de noi! E mort, e mort, e mort! Suntem pierdute, draga mea, pierdute! O, vai! S-a isprăvit! S-a dus! E mort!
JULIETA
Ce? Poate cerul fi aşa de crud?
DOICA
Romeo, poate chiar când cerul nu! Romeo! Doamne cine-ar fi crezut! Romeo!
JULIETA
Eşti un diavol, de mă chinui Aşa? Asemeni chin
