103 pune multe întrebări, dar asimilează repede. Unele întrebări sunt mult mai greu de satisfăcut decât altele. De exemplu: "De ce se mişcă ochii Degetelor?", sau "De ce indivizii din aceeaşi castă nu au aceeaşi înălţime?" Cei trei oameni se străduiesc să-i răspundă cât pot de bine, folosind un vocabular simplu dar limpede. Cu toate acestea, ei sunt aproape constrânşi să reinventeze limba franceză, dat fiind că termenii sunt uneori atât de bogaţi în subînţelesuri şi subtilităţi, încât ar trebui să îi redefinească de fiecare dată pentru a se face înţeleşi.

Într-un târziu, 103 se plictiseşte de perindarea aceea de femele umane. Vrea să vadă altceva. Méliès comută. Când atenţia îi este atrasă de vreo imagine, furnica emite un "stop".

Recepţie: Stop. Asta ce-i?

Emisie: Un reportaj despre circulaţia din marile oraşe.

Vocea comentatorului rostea: "Ambuteiajele constituie o problemă dintre cele mai stringente ale metropolelor noastre. Un studiu al serviciilor de specialitate a demonstrat că pe măsură ce se construiesc mai multe străzi şi autostrăzi, oamenii cumpără tot mai mult maşini, făcând astfel să crească ambuteiajele."

Pe ecran se vedeau şiruri nesfârşite de maşini oprite în loc şi învăluite de un fum cenuşiu. Camera dădu înapoi, înfăţişând caravane, camioane, maşini şi autobuze întinzându-se pe mai mulţi kilometri, înţepenite pe asfalt.

Recepţie: Ah, ambuteiajele din marile metropole sunt pretutindeni o plagă! Altceva.

O nouă succesiune de imagini.

Recepţie: Stop. Ce-i aici?

Emisie: Un documentar despre foametea în lume.

Trupuri emaciate, copii cu ochii plini de muşte, sugari descărnaţi, agăţaţi de sânii flasci şi goliţi ai mamelor cu feţele rătăcite, bărbaţi fără vârstă cu priviri fixe...

Vocea indiferentă a comentatorului rostea: "Seceta continuă să facă ravagii în Etiopia; Foametea durează deja de cinci luni, iar în prezent se anunţă invazii de lăcuste. La faţa locului, Medicii fără Frontiere încearcă, cu slabele mijloace de care dispun, să ofere ajutor populaţiilor locale..."

Recepţie: Ce sunt medicii?

Emisie: Nişte Degete care ajută alte Degete, când sunt bolnave sau în mizerie, indiferent de locul unde trăiesc şi chiar de culoarea pielii. Nu toate Degetele sunt roz, mai există şi altele, negre şi galbene.

Recepţie: Şi în specia noastră culorile pot fi diferite. Asta e uneori de-ajuns ca să dea naştere la duşmănii.

Emisie: La fel ca ştia noi.

Canalul 1227, 1226, 1225. Stop.

Recepţie: Ce-i asta?

Méliès recunoaşte pe loc imaginea.

― Suntem pe canalul codificat. Este un... film pornografic.

Ghinion. Ramirez explică aşa cum ştie el mai bine, dar 103 cere să i se spună adevărul.

Recepţie: Ce este?

Emisie: Sunt filme în care se arată nişte Degete care se reproduc...

Furnica priveşte imaginile cu deosebit interes, apoi comentează:

Recepţie: Voi o faceţi cu capul?

Emisie: Ăă... nu, nu chiar, spuse Laetitia, destul de încurcată.

Pe ecran, cuplul îşi schimbă poziţia şi se înlănţuie.

Comentariu din partea lui 103:

Recepţie: De fapt, voi faceţi dragoste la fel ca limacşii: contorsionându-vă pe sol. Probabil că nu este prea plăcut. Trebuie să vă frecaţi cu tot corpul.

Laetitia Wells, agasată, schimbă canalul.

Canalul 1224. O viermuială de mase compuse din puncte mici şi negre.

Recepţie: Stop. Ce-i asta?

Ghinion, iarăşi. Un documentar despre insecte!

Emisie: E un... un reportaj despre "furnici".

Recepţie: Ce sunt "furnicile"?

Cei trei ezită să comenteze imaginile prea puţin elogioase pentru specia myrmicină, redusă la starea de magmă colcăitoare.

Recepţie: Ce sunt "furnicile "?

Emisie: Hm, e prea greu de explicat.

Ramirez şovăie, apoi mărturiseşte:

Recepţie: Furnicile... sunteţi voi.

Emisie: Noi?

103 îşi întinde gâtul. Chiar şi în gros-plan, nu izbuteşte să-şi recunoască semenele, deoarece viziunea ei este sferică, în timp ce a oamenilor este netedă.

Cu toate acestea, reuşeşte să distingă vag imaginea unui zbor nupţial. Nişte prinţese şi masculi îşi iau zborul.

103 ascultă spusele reporterului şi află astfel destul de multe despre specia ei. Nu ştiuse până acum că furnicile sunt atât de numeroase şi nici că anumite specii din Australia, denumite "furnici de foc", erau dotate cu un acid formic atât de concentrat încât măcina lemnul.

103 notează întruna, fără să se mai poată desprinde din faţa ferestrei prin care trec cu o asemenea repeziciune atâtea informaţii interesante.

Orele care au urmat au fost consacrate în întregime şedinţei intensive de televiziune.

În cea de-a treia zi, 103 asistă la spectacolul unor actori comici. Câţiva comedianţi iau în primire un microfon şi povestesc tot felul de istorii care fac să râdă o sală întreagă.

Un individ rotofei şi jovial se adresează publicului: "Ştiţi ce diferenţă este între o femeie şi un politician? Nu? Păi, uite care e: când o femeie spune "nu", asta înseamnă "poate"; când spune "poate", înseamnă "da", iar când spune "da", e considerată o stricată. În timp ce atunci când un politician spune "da", înseamnă "poate"; când spune "poate", înseamnă "nu", iar când spune "nu", e considerat un nemernic!"

Sala hohoteşte de râs.

Furnica îşi freacă antenele.

Recepţie: N-am înţeles nimic...

Emisie: E o glumă, ceva care te face să râzi, explică Arthur Ramirez.

Recepţie: Ce este râsul?

Laetitia Wells încercă să-i explice umorul Degetelor. Zadarnic însă îi povesti bancul cu nebunul care îşi zugrăveşte din nou tavanul, la fel ca şi multe altele; în lipsa unor referinţe culturale umane, toate nimereau în gol.

Emisie: Voi nu râdeţi de nimic din ce e pe lume? întrebă Jacques Méliès.

Recepţie: Ar trebui să ştiu mai întâi ce este râsul, fiindcă nu-mi închipui deloc ce-ar putea fi!

Încercară să născocească o glumă potrivită cu lumea furnicilor: "Era o furnică ce-şi zugrăveşte din nou tavanul...", dar efectul nu fu prea eficient. Ar fi avut nevoie să ştie ce este important şi ce nu pentru locatara unui furnicar.

103 renunţă deocamdată să mai înţeleagă, limitându-se la a-şi nota în feromonul său zoologic: "Degetele simt nevoia să-şi povestească istorii bizare care provoacă fenomene fiziologice. Le place să-şi râdă de toate."

Comutară din nou.

"Capcană de gândire". Doamna Ramirez apăru pe ecran, confruntată cu misterul celor şase triunghiuri ce trebuia construite din şase beţe de chibrit. Continua să susţină că nu cunoaşte răspunsul, dar Laetitia şi Jacques ştiau de-acum că îl cunoaşte de mult.

Comutară din nou.

Dădură peste un film despre viaţa lui Albert Einstein, care explica totodată, într-o formă simplificată, teoriile sale astrofizice. 103 dovedi un interes neaşteptat.

Recepţie: La