Cărți «Pădurea Norvegiană descarcă cărți bune online gratis PDF 📖». Rezumatul cărții:
— Împreună?
— Da, normal, spuse ea, ridicând uşor din umeri. I-am spus că pe mine nu mă deranjează absolut deloc, dar am întrebat-o cum rămâne cu tine, Watanabe. Mi-a răspuns, senină, că lămureşte ea lucrurile în ceea ce te priveşte. Asta a fost tot în legătură cu tine. Apoi am vorbit despre noua locuinţă şi am făcut planuri de viitor. După aceea, ne-am dus la colivie şi ne-am jucat cu păsărelele.
Mi-am mai luat o bere din frigider, iar Reiko a mai fumat o ţigară. Pisica dormea, liniştită, pe genunchii ei.
— Copila pusese totul la cale de la bun început, până în cele mai mici detalii. De aceea şi părea atât de energică, zâmbitoare şi sănătoasă. Probabil că i se luase o piatră de pe inimă în clipa în care a decis ce avea de făcut. Apoi am intrat în cameră şi am strâns toate lucrurile, iar pe cele care nu-i mai trebuiau le-am dus la tomberon şi le-am ars. A ars şi caietul în care îşi ţinea jurnalul şi toate scrisorile primite. A ars până şi scrisorile tale. Mi s-a părut cam ciudat şi am întrebat-o de ce le arde şi pe acelea. Până atunci păstrase scrisorile de la tine cu sfinţenie şi le tot citea şi recitea. Mi-a spus că vrea să arunce tot ce o leagă de trecut, pentru a fi capabilă să înceapă o viaţă nouă. Am crezut-o şi mi se părea că există chiar o logică în spusele ei. Îmi doream mult să o văd sănătoasă şi fericită. Naoko a fost foarte dulce în ziua aceea şi mi-ar fi plăcut foarte mult să o vezi şi tu aşa.
Apoi ne-am dus la cantină şi am luat cina, ca de obicei. După cină, am făcut baie şi am deschis o sticlă de vin de foarte bună calitate, pe care o pusesem bine, pentru ocazii speciale. În timp ce ne cinsteam, eu cântam la chitară, ca de obicei, cântecele Beatles-ilor, care erau favoritele ei: Pădurea norvegiană, Michelle etc. Ne simţeam amândouă extraordinar. Apoi am stins luminile, ne-am dezbrăcat şi ne-am băgat în pat. Era o noapte extrem de călduroasă şi cu toate că am deschis larg toate ferestrele, nu simţeam nici măcar o adiere. Se auzeau doar insectele ţârâind, iar mirosul florilor de câmp inunda toată camera. Naoko a început, brusc, să vorbească despre tine, despre seara când te-ai culcat cu ea. Mi-a dat şi cele mai mici detalii: cum ai dezbrăcat-o, cum ai atins-o, cum şi-a dat seama că s-a excitat, cum ai intrat, cât a fost de grozav. Mi-a spus tot, tot. Eu am întrebat-o de ce-mi povesteşte, aşa tam-nisam, aventura ei sexuală cu tine. Vreau să-ţi spun că până atunci nu îmi vorbise niciodată atât de deschis. Am mai discutat noi despre sex, ca un fel de terapie, dar niciodată nu mi-a dat vreun amănunt. Probabil se jena. De aceea am fost atât de uimită când am văzut-o cum turuie, fără oprire. Pot să spun, chiar şocată.
„Simt nevoia să-ţi povestesc”, mi-a spus ea, „dar dacă nu ai chef să mă asculţi, nu mai zic nimic.”
Am încurajat-o să spună tot ce avea pe suflet, asigurând-o că eram numai ochi şi urechi.
„Când a intrat, nu-mi venea să cred că pot exista asemenea dureri. Era pentru prima oară. Eram excitată şi a intrat uşor, dar mi s-a înceţoşat şi mintea de durere. Am crezut că a intrat de tot, dar mi-a ridicat puţin picioarele şi a pătruns şi mai adânc. M-au trecut nişte fiori reci de nedescris. Parcă mă pusese cineva în apă cu gheaţă. Îmi amorţiseră mâinile şi picioarele şi aveam frisoane. Mi se părea că o să mor acolo, pe loc. Şi-a dat seama că mă doare şi s-a oprit, adică nu s-a mai mişcat, dar nici n-a ieşit. M-a strâns tare în braţe şi m-a sărutat pe cap, pe gât, pe piept. M-a copleşit pur şi simplu cu săruturi. Mi-am revenit puţin, mi-era cald şi bine şi el a început să se mişte uşor, uşor. O, Doamne, Reiko! A fost minunat! Aveam senzaţia că mi se topesc creierii. Voiam să rămân acolo, în braţele lui, tot restul vieţii.” „Păi, dacă a fost atât de grozav, de ce nu te-ai mai întâlnit cu Watanabe, de ce n-aţi mai făcut dragoste?” am întrebat-o eu.
„Nu am mai putut, Reiko. Ştiam că nu se va mai întâmpla niciodată aşa ceva. Şansa a venit