Ascultă! Fii supus! Doar sub porunca-mi ești.

Neoptolem

(îngrijorat)

Şi ce-mi vei porunci?

Odiseu

Din vorbă-ntoarce-o-așa

55 Pe Filoctet să poți cu vorba-mbrobodi.

Când te-o-ntreba de unde vii și cine ești,

Să-i spui deschis că ești feciorul lui Ahil,

Că drumul mării-l luași să te întorci acas’,

Că-ai părăsit pe-ahei și pe vâslașii lor,

60 De moarte fă-te că-i urăști, căci ei – ei! – te-au

Momit, prin rugăminți, și țară și pe-ai tăi

Să-ți lași, spunând că Troia n-o cădea decât

Prin brațul tău – și-așa și e! Dar când te-ai dus,

Nici vorbă n-a mai fost să-ți dea ei armele

65 Ce le-avusese Ahil! Le-au dat lui Odiseu,

Măcar că-ndrituit erai doar tu. Sudălmi

Aruncă-mi cât poftești! Nu mă mâhnești, dar mari

Urgii zvârli-vei peste-ahei, de nu m-asculți.

Că de n-om pune mâna noi pe arcul lui,

70 Tu patria lui Dardanos n-o pustiești!

Cu el eu ochii nu pot da – tu, da! Şi-ți spun

De ce, nu te-frica: pornit-ai peste mări

Să vii aici, dar n-ai fost nici silit și nici

Legat prin jurământ. Iar când ai noștri-atunci,

75 Întâi și-ntâi, veniră-aici, tu nu erai

Cu noi. Eu, da! – e drept. De m-ar găsi aici

Şi-o fi cu arcu-n mâini, cu mine s-a sfârșit.

Şi-n moartea mea pe tine te-oi târî... Fii dar

Dibaci, capcane-ntinde-i cât poftești, să-i poți

80 Cu hapca lua nebiruitele-i săgeți!

Copile, nu-ți stă-n fire-a fi viclean – o știu –

Dar dulce-i rodul biruinței să-l culegi!

Fii îndrăzneț! Vom fi altdată drepți. Fă dar

Ce-ți spun! Rușinea lasă-ți-o, o clipă doar,

85 Şi-ăi fi și drept, cum altul nu-i, cât vei trăi!

Neoptolem

(șovăitor)

O, fiu al lui Laert, mi-e scârbă-a făptui

Ceva ce nici s-aud nu rabd. Eu nu-s făcut

Să fiu viclean; nici tata, zice-se, n-a fost.

Pe-acel ostaș cu sila-s gata să-l înșfac,

90 Dar nu prin vicleșug. Şi-apoi, olog cum e,

Nu el să ne înfrângă ar putea, că doar

Suntem destui! Să te ajut am fost trimis

Aici, dar nu vreau ca să trec drept trădător.

Da, rege, vreau mai bine-nvins să fiu, da-nvins

95 Cu fruntea sus, decât să-nving prin vicleșug.

Odiseu

Tu, fiu al unui om vestit, și eu am fost –

Nevârstnic fiind atunci – la vorbă lenevos,

Dar iute braț aveam. Dar azi, mai ros de ani,

Că vorbele duc lumea – văd – nu faptele!

Neoptolem

100 Şi tu ce-mi ceri să fac? Nu oare-mi ceri să mint?

Odiseu

Îți cer să-nșfaci prin vicleșug pe Filoctet.

Neoptolem

De ce prin vicleșug? Cu vorba bună nu?