CETĂŢEANUL: Alegător…

  TIPĂTESCU: Nu… beţiv… viţios… păcătos.

  ZOE: Fănică!…

  TIPĂTESCU: Da, beţiv… uite şi acuma eşti turmentat, eşti băut… (Caţavencu râde.) CETĂŢEANUL: Aş!

  TIPĂTESCU (cu dezgust): Uite, nenorocitule! miroşi cale d-o poştă… (îl împinge.) CETĂŢEANUL (şovâind): Ăsta este mirosul meu naturel…

  TIPĂTESCU: Miroşi a rom…

  CETĂŢEANUL: Ei bravos! Vrei să miros a gaz?

  TIPĂTESCU: Ei! pentru toate astea trebuie să-ţi dai votul lui onorabilul d. Caţavencu… Pentru aşa alegător, mai bun ales nici că se putea…

  ZOE: Fănică!…

  CAŢAVENCU: Totdeauna ironic, (zâmbind) stimabile!

  SCENA XIII.

  ACEIAŞI – FARFURIDI, BRÂNZOVENESCU şi TRAHANACHE.

  TIPĂTESCU (montându-se treptat): Da, pentru d. Caţavencu lucrăm noi, pe d-sa noi îl sprijinim, pe d. Caţavencu să-l alegeţi d-voastră. Şi nu-l sprijinim de silă, îl sprijinim pentru că dumnealui este cel mai onest concetăţean al nostru…

  ZOE: Fănică, fii calm…

  TIPĂTESCU: Da, sunt calm… Pentru că dumnealui (Farfuridi, Brânzovenescu şi Trahanache apar în fund şi ascultă. Cei dintâi arată tot ce se petrece în scenă celui d-al treilea) nu e ca alţii mişel, pentru că nu e ca alţii canalie, nu e ca alţii infam… (se montează din ce în ce)… pentru că încă o dată, la alegători ca d-ta, cu minte, cu judecată limpede, cu simţ politic, nu se poate mai bun reprezentant decât d. Caţavencu, (apăsând) onorabilul d. Caţavencu! (Tipătescu împinge cu scârbă pe Cetăţeanul turmentat.) CAŢAVENCU (zâmbind cu bonomie): Ce răutăcios!

  BRÂNZOVENESCU (din fund): A!

  FARFURIDI (lui Trahanache): Iacă trădarea! Când îţi spuneam, venerabile!… (coboară toţi) TRAHANACHE: Ei! ai puţintică răbdare!

  ZOE: Nene! (se repede la Trahanache şi-l trage deoparte unde-i vorbeşte încet şi cu multă mişcare. Caţavencu şi Cetăţeanul turmentat vorbesc de altă parte asemenea) TIPĂTESCU: Ei! lăsaţi-mă toţi în pace!

  FARFURIDI: Te lăsăm, stimabile, dar mergem la Bucureşti…

  BRÂNZOVENESCU: Şi vom spune tot…

  TIPĂTESCU (aparte): Duceţi-vă la dracul! (trece lângă Trahanache şi Zoe)

  FARFURIDI: La ziare!

  BRÂNZOVENESCU: La Comitetul electoral central!

  FARFURIDI: La guvern!

  CETĂŢEANUL (arătând pe Farfuridi şi Brânzovenescu lui Caţavencu): Oleu!… fugi că ameţesc! (Caţavencu şi Cetăţeanul turmentat convorbesc foarte mişcat deoparte cu Farfuridi şi Brânzovenescu) TRAHANACHE: În sfârşit, ce e, Fănică?

  TIPĂTESCU: Nu mă-ntreba pe mine, nene Zahario!

  ZOE (cu energie): Nici o vorbă, nene, trebuie…

  TRAHANACHE: De ce?

  ZOE (precipitată): Dacă mă iubeşti, dacă ţii la mine, acuma tăcere; îţi spun pe urmă tot. (vorbesc încet toţi trei.) CAŢAVENCU (cătră Farfuridi şi Brânzovenescu): Daţi-mi voie, stimabile, nu d-voastră veţi avea mai multă încredere faţă cu înaltele locuri decât onorabilul (toţi ascultă, Tipătescu se plimbă agitat în fund) d. Tipătescu, prefectul cel mai onest!…

  TRAHANACHE: Da!

  CAŢAVENCU: Cel mai integru!…

  TRAHANACHE: Da!

  CAŢAVENCU: Cel mai credincios!…

  ZOE: Fireşte!

  CAŢAVENCU: Daţi-mi voie să vă spun că toate zbuciumările d-voastră sunt numai şi numai chestii personale, şi când vin nişte asemenea persoane… ca d-voastră…

  CETĂŢEANUL: Nananà!

  FARFURIDI: Care va să zică şi insulte!

  BRÂNZOVENESCU: Bravos!

  CAŢAVENCU: Chestie de tarabă, onorabile! daraveri de clopotniţă, stimabile!

  ZOE (cătră Trahanache): Se-nţelege!

  CAŢAVENCU: Alegătorii vor vorbi…

  ZOE (îndemnând pe Cetăţeanul turmentat şi pe Trahanache): Da, alegătorii vor vorbi.

  TRAHANACHE: Da, alegătorii vor vorbi, fireşte!

  CETĂŢEANUL (serios): Da, noi vom vorbi!

  SCENA XIV.

  ACEIAŞI – GHIŢĂ PRISTANDA venind fuga din fund, cu o depeşă-n mână.

  PRISTANDA: Coane Fănică! o depeşă fe-fe urgentă!

  ZOE: O depeşă! (se-ntorc toţi spre fund.)

  TIPĂTESCU (deschide nervos depeşa şi citeşte): „Cu orice preţ, dar cu orice preţ, colegiul d-voastră al II-lea trebuie să aleagă pe d. Agamemnon Dandanache. (toţi mişcare.) Se face din aceasta pentru d-voastră o înaltă şi ultimă chestie de încredere…” A!

  FARFURIDI şi BRÂNZOVENESCU: Aha!

  ZOE (cu toată energia): A! nu se poate! Vom lupta contra oricui… Vom lupta contra guvernului!… (Tipătescu a căzut obosit pe un scaun.) TRAHANACHE: Ai puţintică răbdare!

  ZOE: Da, nene! vom lupta contra guvernului!

  CAŢAVENCU: Da, vom lupta contra guvernului! (Caţavencu, Zoe şi Trahanache de o parte, Farfuridi, Brânzovenescu frecându-şi mâinile cu satisfacţie de altă parte; Ghiţă în fund; Tipătescu obosit pe scaun, ca şi cum n-ar lua parte la ce se petrece; Cetăţeanul turmentat în mijloc) CETĂŢEANUL (târât de curent): Da! vom lupta contra… (sughiţănd şi schimbând tonul)… adică nu… Eu nu lupt contra guvernului!…

  Cortina

 ACTUL III

  (Teatrul înfăţişează sala cea mare a pretoriului primăriei, un fel de exagon din care se văd trei laturi. Trei uşi în fund; cea din mijloc dă în coridorul de intrare; pe cea din dreapta se citeşte: „Ofiţer ţivil”; pe cea din stânga: „Arfiva”. În stânga la planul al doilea, o uşă cu inscripţia „Cabinetul Primarelui”. În dreapta, acelaşi plan, altă uşă cu inscripţia: „Reghistratura”.

  — Partea din stânga până la uşa „Arfivei” este despărţită de scenă cu un grilaj de lemn acoperit cu perdeluţe de chembrică[6] verde. Lângă grilaj, la stânga, în scenă, este o estradă pe care sunt aşezate masa şi jeţul prezidenţial. Înaintea mesei, puţin mai jos, este tribuna. Pe masă sunt două candelabre, hârtie, călimări şi un clopoţel. Pe tribună o sticlă şi un pahar de apă. De partea dreaptă sunt bănci dese şi scaune; sub estradă, asemenea. Peste tot sunt bănci şi scaune, afară de o cărare lăsată liber de la uşa de intrare din fund prin mijlocul scenii, pe unde vine şi se duce lumea. Pe pereţi câteva lămpi atârnate în cuie. Lumină cam săracă. La ridicarea perdelii, Trahanache este la masa prezidenţială în jeţul său, la spatele tribunei. Împrejurul mesii, Brânzovenescu şi alţi cetăţeni. – înaintea tribunii, cu spatele spre dânsa, alegători, cetăţeni, public, unii şezând jos, alţii în picioare. Pe bănci, pe scaune şi împrejur asemenea. În capul băncilor din faţă e Caţavencu împreună cu Ionescu, Popescu şi alţi dascăli şi partizani.

  — Farfuridi e la tribună.

  — Perdeaua se ridică asupra unei întreruperi. În toată sala e rumoare. Prezidentul agită clopoţelul)

  SCENA I.