Cărți «O Scrisoare Pierduta descarcă iubiri de poveste online gratis .pdf 📖». Rezumatul cărții:
FARFURIDI (de la tribună): Daţi-mi voie! (gustă din paharul cu apă.) Daţi-mi voie! (rumoare.)
TRAHANACHE (trăgându-şi clopoţelul): Stimabili! onorabili! (afabil) faceţi tăcere! Sunt cestiuni importante, arzătoare la ordinea zilei… Aveţi puţintică răbdare… (cătră Farfuridi) Dă-i înainte, stimabile, aveţi cuvântul!
FARFURIDI (cătră adunare): După ce am vorbit dar din punctul de vedere istoric, din punctul de vedere de drept, voi încheia cât se poate mai scurt…
POPESCU: Parol?… Numai dacă te-i ţinea de vorbă. (râsete în partea unde sunt dascălii)
FARFURIDI: Rog, nu mă-ntrerupeţi, daţi-mi voie…
TRAHANACHE (cătră partea unde e Popescu): Stimabile, nu-ntrerupeţi…
FARFURIDI: După ce am vorbit dar din punctul de vedere istoric şi din punctul de vedere de drept, voi încheia, precum am zis, cât se poate mai scurt. (bea o sorbitură, apoi, reluându-şi răsuflarea, rar ca şi cum ar începe o poveste) La anul una-mie-opt-sute-două-zeci-şi-unu… fix… (Rumoare şi protestări în grupul lui Caţavencu: A!A!A!)
POPESCU: Dacă ne-ntoarcem iar la 1821 fix, ne-am procopsit. (rumoare şi protestări.)
FARFURIDI: Daţi-mi voie… La una-mie-opt-sute…
TOŢI (în cor, cu tonul lui): Douăzeci-şi-unu fix… (rumoare şi protestări.)
FARFURIDI: Daţi-mi voie.
TRAHANACHE (clopoţel): Stimabile, onorabile! Nu întrerupeţi… Aveţi puţintică…
CAŢAVENCU: Ce răbdare, venerabile domnule prezident! Ceasurile sunt înaintate. Sunt şi alţi oratori înscrişi să vorbească…
TOŢI DIN GRUP: Da! Da!
CAŢAVENCU: Onorabilul orator a promis să încheie cât se poate mai scurt: apoi ce fel de scurt este asta, s-o luăm a doua oară de la 1821? A! A! A!
TOŢI DIN GRUP: A! A! A! (rumoare.)
FARFURIDI: Daţi-mi voie…
TRAHANACHE (cătră Farfuridi cu dulceaţă, ridicându-se peste masă cătră tribună): Stimabile… eu gândesc că nu ar fi rău să sărim la 48…
CAŢAVENCU (strigând): Mai bine la 64…
POPESCU, IONESCU şi TOŢI DIN GRUP: Da! da! la 64…
TRAHANACHE (ridicându-se ca şi cum ar consulta adunarea): Adică… la plebicist[7]?
TOŢI: Da, la plebicist! (zgomot).
FARFURIDI (întorcându-se cu spatele spre adunare şi cu faţa la prezident): Daţi-mi voie, domnule prezident; mi-aţi acordat cuvântul: îmi pare că un prezident o dată ce acordă cuvântul…
TRAHANACHE (sculându-se şi punând, peste masă, mâinile pe umerii lui Farfuridi, mângâietor): Dacă mă iubeşti, stimabile, fă-mi hatârul… să trecem la plebicist… dorinţa adunării!…
FARFURIDI: Dar, domnule prezident…
TRAHANACHE (şi mai rugător): Să trecem la plebicist! (îl întoarce binişor de umeri cu faţa spre adunare.)
TOŢI (cu putere): Da! La plebicist! La plebicist!
FARFURIDI (soarbe o dată şi cu aerul resignat): Ce ziceam dar? la 1864, vine, mă-nţelegi, ocaziunea să se pronunţe poporul printr-un plebicist… Să vedem însă mai-nainte… să ne dăm seama bine de ce va să zică… de ce este un plebicist…
IONESCU: Ştim ce este plebicistul! Mersi de explicaţie!
TOŢI: Nu trebuie explicaţie… (rumoare)
FARFURIDI (cătră întrerupători): Daţi-mi voie! (cătră Trahanache) Domnule prezident!…
TRAHANACHE (clopoţel): Stimabili, onorabili, rog nu întrerupeţi pe orator, (foarte afabil) faceţi tăcere; sunt cestiuni arzătoare la ordinea zilii; aveţi puţintică răbdare. (cătră Farfuridi.) Aveţi cuvântul, stimabile, daţi-i înainte!
FARFURIDI (luând vânt): Când zicem dar 64, zicem plebicist, când zicem plebicist, zicem 64… Ştim, oricine dintre noi ştie ce este 64, să vedem ce este plebicistul… (cu tărie începând fraza) Plebicistul!…
CAŢAVENCU: Aci nu e vorba de plebicist…
FARFURIDI: Daţi-mi voie; (discutând cu Caţavencu) mi se pare că atunci când zicem 64… (cu energică convingere) şi să nu căutaţi a încerca măcar să mă combateţi; vă voi dovedi cu date istorice că toate popoarele îşi au un 64 al lor…
CAŢAVENCU: Daţi-mi voie; nu e vorba de 64. (rumoare aprobativă pentru Caţavencu.)
FARFURIDI: Daţi-mi voie… (toate colocviile şi întreruperile se fac avocăţeşte, cu multă vioiciune şi cu tonul înţepat şi volubil) Domnule prezident!…
TRAHANACHE (clopoţel): Stimabile, onorabile, faceţi tăcere… avem cestiuni arzătoare…
CAŢAVENCU (ridicându-se în capul băncii): Cum, domnule prezident? De unde până unde 64 chestie arzătoare la ordinea zilei? Dacă nu mă-nşel, îmi pare că suntem în anul de graţie 1883… Ce are a face? Chemaţi pe onorabilul orator la cestiune…
TRAHANACHE (ridicându-se iar peste masă şi atingându-l pe umere pe Farfuridi): Stimabile… (afabil şi rugător) să lăsăm plebicistul, dacă mă iubeşti; să trecem la cestiune.
FARFURIDI (obosit de întreruperi, întorcându-se cu faţa spre Trahanache şi cu spatele la adunare): Domnule prezident, aţi binevoit a-mi acorda cuvântul… Eu cred c-ar trebui…
CAŢAVENCU (strigând): Nu trebuie, onorabile!
TOŢI DIN GRUP: Nu, nu trebuie!
TRAHANACHE (punând mâinile, peste masă, pe umerii lui Farfuridi, şi foarte dulce): Mă rog, dacă mă iubeşti, fă-mi hatârul… dorinţa adunării, stimabile… (îl întoarce de umeri binişor cu faţa spre adunare)
TOŢI: Da! La chestiune! La chestiune!
FARFURIDI (foarte obosit, soarbe şi se resignează): Ajungem dar la chestiunea reviziunii constituţiunii şi legii electorale…
TOŢI (cu satisfacţie): A! Aşa da!
TRAHANACHE (asemenea): A! (clopoţel) Ei! acu aveţi puţintică răbdare… (cătră Farfuridi) Scurt, stimabile, scurt, dacă mă iubeşti: dorinţa adunării.
FARFURIDI (asudă, bea şi se şterge mereu cu basmaua): Mă rog, daţi-mi voie! Ştiţi care este opinia mea în privinţa revizuirii?
TOATĂ SALA: Nu!… Să vedem!… Spune!
CAŢAVENCU (batjocoritor): Să vedem opinia lui d. Farfuridi. (Trahanache clopoţeşte)
FARFURIDI (asudă mereu şi se emoţionează pe văzute): Opinia mea este aceasta: e vorba de revizuire, da?
TOŢI (puternic): Da! Da!
FARFURIDI (emoţionat şi asudând): Atunci, iată ce zic eu, şi împreună cu mine (începe să se înece) trebuie să zică asemenea toţi aceia care nu vor să cază la extremitate (se îneacă mereu), adică vreau să zic, da, ca să fie moderaţi… adică nu exageraţiuni!… Într-o chestiune politică… şi care, de la care atârnă viitorul, prezentul şi trecutul ţării… să fie ori prea-prea, ori foarte-foarte… (se încurcă, asudă şi înghite) încât vine aci ocazia să întrebăm pentru ce?… da… pentru ce?… Dacă Europa… să fie cu ochii aţintiţi asupra noastră, dacă mă pot pronunţa astfel, care lovesc soţietatea, adică fiindcă din
