Juliette Ramirez se însufleţi.

― Căutaţi-o, doar ea îmi poate salva soţul şi pe prietenii dumneavoastră de sub furnicar.

Coborâră în fugă scările şi cercetară parcarea pas cu pas.

― Fiţi atenţi mai ales pe unde călcaţi!

Laetitia Wells căută pe sub roţile maşinilor. Juliette Ramirez trecu prin sită tufişurile plantate cu titlu decorativ la baza clădirii. Jacques Méliès sună la toţi vecinii de dedesubt ca să verifice dacă nu cumva furnica, luată de vreo rafală de vânt, nu aterizase pe balconul lor.

― N-aţi văzut cumva o furnică cu un semn roşu pe frunte?

Se-nţelege că îl luară drept nebun dar, datorită legitimaţiei sale de poliţist, îl lăsară, totuşi, să scotocească peste tot.

Îşi petrecură ziua întreagă căutând fără răgaz.

― Ce să facem? Numai Dumnezeu ştie pe unde-o fi 103!

Juliette Ramirez refuza să se declare învinsă.

― Dacă furnica asta ştie într-adevăr cum să vindece cancerul, atunci trebuie s-o găsim cu orice preţ.

Mai căutară încă multă vreme. Nu insectele lipseau pe acolo! Dar chiar şi cu ajutorul lupei luminoase, nu zăriră nicăieri vreo furnică roşcată de pădure cu fruntea însemnată de o pată roşie.

― Măcar de-am fi avut o substanţă radioactivă cu care s-o marcăm, în loc de nişte lac de unghii! tuna şi fulgera Méliès.

Cei trei se sfătuiră.

― Trebuie să existe o cale de-a găsi o furnică, până şi într-un oraş ca Fontainebleau.

― Să enumerăm toate ideile care ne trec prin cap, apoi facem o selecţie, propuse doamna Ramirez.

Sugestiile ţâşniră din partea fiecăruia:

― Să cercetăm întreg oraşul, metru cu metru, cu ajutorul armatei şi al pompierilor.

― Să interogăm toate furnicile pe care le vom întâlni ca să aflăm dacă nu cumva au văzut vreo furnică cu pată roşie pe frunte.

Nici una din soluţii nu li se păru satisfăcătoare. Atunci Laetitia sugeră:

― Ce-ar fi să inserăm un apel în ziar?

Se uitară unii la alţii. Se putea ca ideea să nu fie chiar atât de stupidă pe cât părea. Mai chibzuiră o vreme, dar fără ca vreunul din ei să găsească o alta mai bună.

196. ENCICLOPEDIE

VICTORIE: De ce orice formă de victorie este insuportabilă? De ce nu suntem atraşi decât de căldura liniştitoare a înfrângerii? Poate fiindcă o înfrângere nu poate fi decât preludiul unui reviriment, în timp ce victoria are tendinţa de a ne încuraja să rămânem neschimbaţi. Înfrângerea este înnoitoare, victoria este conservatoare. Toţi oamenii simt acest lucru la modul confuz, şi din această pricină cei mai inteligenţi au încercat să obţină nu cel mai frumos succes, ci înfrângerea cea mai frumoasă. Hannibal a făcut cale întoarsă din faţa Romei ce i se oferea pe tavă. Cezar a ţinut morţiş să se ducă la idele lui Marte.

Să scoatem deci nişte învăţăminte din aceste experienţe.

Nu reuşeşti niciodată să-ţi construieşti din timp înfrângerea. Nu reuşim să ne construim niciodată o trambulină destul de înaltă de pe care să sărim într-o piscină fără apă.

Scopul unei vieţi lucide este de-a ajunge la un faliment total care să servească drept lecţie tuturor contemporanilor. Deoarece niciodată nu poţi să înveţi ceva dintr-un succes, ci numai dintr-o înfrângere.

EDMOND WELLS,

Enciclopedia cunoaşterii relative şi absolute, volumul II.

197. APEL CĂTRE POPULAŢIE

Portret-robot în rubrica "animale pierdute" din Écho du dimanche: un cap de furnică, desenat cu peniţa.

Legenda: "Atenţie! Citiţi cu atenţie! Nu este vorba de o glumă. Furnica înfăţişată aici poate salva viaţa a şaptesprezece persoane aflate în pericol de moarte. Indiciile următoare vă vor permite să nu o confundaţi cu nici o altă furnică:

103 683 este o furnică roşeaţă. Prin urmare nu este cu desăvârşire neagră. Toracele şi capul îi sunt de culoare maro-portocâlie. Doar abdomenul îi este negru.

Talia: 3 milimetri. Carapacea este dungată. Antenele sunt scurte. Dacă îţi apropii Degetul de ea, lansează pe loc un jet de acid.

Ochii îi sunt relativ mici, iar mandibulele late şi îndesate.

Semne particulare: o pată roşie pe frunte.

Dacă o descoperiţi, chiar fără să fiţi sigur că este vorba de ea, dacă vi se pare deci că aţi recunoscut-o, puneţi-o la adăpost şi sunaţi fără să staţi pe gânduri la 31 41 59 26. Cereţi cu domnişoara Laetitia Wells. Mai puteţi suna la poliţie şi să-l cereţi pe comisarul Jacques Méliès.

Se oferă 100.000 de franci recompensă pentru orice apel care ar putea să ajute la găsirea lui 103 683."

Laetitia, Méliès şi Juliette Ramirez încercară să discute cu furnicile din terariu şi cu furnici luate la întâmplare de pe stradă. Primele auziseră într-adevăr de Bel-o-kan, dar nu erau în stare să îi conducă într-acolo, deoarece ele nu ştiau nici măcar unde se află în momentul de faţă. Cât despre secretul cancerului, aici chiar că nu aveau idee despre ce putea fi vorba!

Întâlniră aceeaşi ignoranţă la furnicile de pe stradă, din grădini sau case.

Fură nevoiţi să constate că cele mai multe dintre furnici erau destul de proaste: nu le interesa nimic, nu înţelegeau nimic şi nu se gândeau decât la hrană.

Jacques Méliès, Juliette Ramirez şi Laetitia Wells ajunseră să îşi dea astfel seama cât de deosebită era 103, care reprezenta o excepţie. Demersul ei intelectual o făcea de neasemuit.

Laetitia Wells luă cu o pensetă capsulele în care 103 îşi pusese feromonii zoologici despre Degete.

Nu mai încăpea îndoială că 103 voise să înţeleagă tot ce ţinea de lumea şi de epoca ei. Rareori putuse fi întâlnită o asemenea curiozitate şi sete de a şti, chiar şi la o fiinţă omenească. 103 era cu adevărat excepţională, îşi spuse Laetitia Wells. Şi în aceeaşi clipă îşi muşcă buzele, dându-şi seama că se gândise la 103 la timpul trecut.

Se simţi încercată, o clipă, de dorinţa de-a se ruga. Fiindcă, în ultimă instanţă, cum ar mai fi putut găsi o furnică rătăcită într-un oraş, dacă nu printr-o minune?

199. OSUARUL

Înconjurată de o escortă de gărzi cu mandibule lungi, regina Chli-pou-ni coboară spre adâncimile Oraşului. Îi pare rău acum că nu a comunicat mai din timp cu Doctorul