Pentru ei nu mai exista nici o îndoială. Ayrton fusese prins de piraţi şi ucis, iar acum se puteau aştepta la atacul ticăloşilor, care, folosindu-se de întunericul nopţii, vor năvăli poate pe insulă !

Trecu o jumătate de oră chinuitoare. Împuşcăturile încetaseră, dar nici Ayrton, nici Pencroff nu se arătau. Năvăliseră oare piraţii pe mica insulă? Nu cumva Pencroff şi Ayrton aveau nevoie de ajutorul lor? Dar cum să treacă în ostrov? Venise fluxul şi barcă nu mai aveau ! Se poate uşor închipui cît de îngrijoraţi erau Cyrus Smith şi tovarăşii săi.

În sfîrşit, pe la douăsprezece şi jumătate, piroga aluneca pe plajă, aducînd pe cei doi tovarăşi: Ayrton uşor rănit la umăr şi Pencroff teafăr fură îmbrăţişaţi de prietenii lor.

Se adăpostiră de îndată cu toţii în Cămin şi Ayrton istorisi ce se întîmplase, neascunzîndu-le nici planul de a zvîrli în aer bricul, încercare pe care nu o dusese însă la bun sfîrşit.

Mîinile tuturor se întinseră spre Ayrton, care nu le ascunse gravitatea situaţiei. Acum, piraţii aflaseră că insula Lincoln este locuită. Vor coborî prin urmare bine înarmaţi şi în număr mare. Ei nu vor cruţa nimic şi pionierii nu puteau să se aştepte la nici un fel de milă, dacă s-ar fi întîmplat să cadă în mîinile lor.

— Vom şti să murim ! spuse reporterul.

— Să ne întoarcem şi să veghem ! hotărî Cyrus Smith.

— Domnule Cyrus, — întrebă marinarul, — credeţi că avem oarecari sorţi de izbîndă ?

— Da, Pencroff.

— Mde, şase împotriva a cincizeci.

— Da, şase, însă totul depinde de curajul nostru !

CAPITOLUL III

Ceaţa se ridică. Ordinele inginerului. Trei posturi. Ayrton şi Pencrotf. Prima barcă. Alte două bărci. Pe ostrov. Şase ocnaşi pe ţărm. Bricul ridică ancora. Ghiulelele. Nu mai e nici o scăpare. Deznodămînt neaşteptat.

Noaptea trecu netulburată. Pionierii petrecuseră tot timpul la pîndă, gata de atac, fără să iasă din adăpostul de la Cămin. La rîndul lor, piraţii nu făcuseră nici o încercare de a coborî pe uscat. După împuşcăturile trase în urma fugarului Ayrton, nici un foc de armă, nici cel mai mic zgomot nu mai semnala prezenţa vasului în apele insulei. S-ar fi putut crede.chiar că bricul ridicase ancora şi pornise în larg temîndu-se că are de-a face cu forţe prea mari.

Dar pionierii se înşelaseră. în zori, văzură prin ceaţă o umbră mare, întunecată. Era bricul Speedy.

— Iată, prieteni, spuse inginerul, dispoziţiile ce mi se par mai potrivite şi pe care le vom lua pînă se risipeşte ceaţa. Deocamdată putem lucra fără să fim văzuţi. Lucrul cel mai însemnat este ca ocnaşii să creadă că locuitorii insulei sînt numeroşi şi deci în stare să opună rezistenţă. Vă propun să ne despărţim în trei grupe, care se vor aşeza: prima la Cămin, a doua la revărsarea rîului Mercy, iar a treia, socot nimerit s-o aşezăm pe ostrov, ca să împiedice sau cel puţin să întîrzie orice încercare de debarcare. Avem două carabine şi patru puşti. Vom fi cu toţii înarmaţi şi nu vom face economie de gloanţe, căci avem de ajuns praf de puşcă. Puştile şi tunurile bricului sînt neputincioase faţă de aceste stînci şi deoarece noi nu vom trage de la ferestrele Casei de Granit, bandiţilor nu le va trece prin gînd să bată cu tunurile încoace, astfel că nu ne vor produce mari stricăciuni cu ghiulelele lor. Singurul lucru de temut este lupta corp la corp, pentru că ocnaşii sînt numeroşi. De aceea, trebuie să încercăm să ne împotrivim oricărei debarcări, fără ca ei să ne poată descoperi. Nu economisiţi deci muniţiile, trageţi des, dar ochiţi bine. Fiecare dintre noi trebuie să ucidă opt sau zece duşmani, şi trebuie să-i ucidă !

Cvrus Smith expuse situaţia cît se poate de limpede, vorbind foarte liniştit, parcă ar fi expus planul unor lucrări, nu al unei lupte şi tovarăşii săi primiră hotărîrile fără să cîrtească. Nu le mai rămînea decît să se ducă la posturile lor înainte ca ceaţa să se risipească.

Nab şi Pencroff se urcară de îndată în Casa de Granit de unde cărară muniţii îndestulătoare. Gédéon Spilett şi Ayrton, buni trăgaci, primiră cîte o carabină de precizie, care bătea pînă la o milă. Cele patru puşti şi le împărţiră Cyrus Smith, Nab, Pencroff şi Harbert.

Iată cum au fost alcătuite posturile:

Cyrus Smith şi Harbert rămaseră ascunşi la Cămin, de unde puteau păzi plaja şi Casa de Granit.

Gédéon Spilett şi Nab se ascunseră printre stînci, la revărsarea rîului Mercy. Ridicară punţile şi se aşezară în aşa fel, încît se împiedice trecerea bărcilor şi orice debarcare pe ţărmul opus.

Cît despre Pencroff şi Ayrton, ei porniră în pirogă să ocupe două posturi pe ostrov. Astfel, văzîndu-se atacaţi deodată din trei locuri diferite, ocnaşii vor crede că insula este bine populată şi bine apărată.

În cazul unei debarcări pe care nu o vor putea opri, şi chiar dacă s-ar lua după ei vreo barcă de pe vas, Pencroff şi Ayrton trebuiau să se întoarcă cu piroga, să coboare pe ţărm şi să se îndrepte spre punctul cel mai ameninţat.

Înainte de a-şi ocupa posturile, pionierii îşi mai strînseră odată mîinile. Pencroff izbuti să se stăpînească, pentru a-şi ascunde emoţia în clipa în care îl îmbrăţişa pe Harbert, copilul lui !... Apoi se despărţiră.

Peste cîteva clipe, Cyrus Smith şi Harbert de o parte, Gédéon Spilett şi Nab de altă parte dispăruseră printre stînci. După alte cîteva minute, Ayrton şi Pencroff ajungeau cu bine la ostrov şi se ascundeau printre stîncile coastei răsăritene.

Niciunul dintre ei nu putuse fi zărit de pirafi, devreme ce şi bricul abia se desluşea prin ceată.

La ora şase şi jumătate erau cu toţii la posturi.

Curînd, pîcla începu să se risipească mai întîi în înălţimi, făcînd să se ivească vîrfurile catargului, Cîtva timp trîmbe mari de ceată se rostogoliră deasupra valurilor, apoi prinse să adie o briză, care spulberă foarte repede pîclele adunate.

Acum, bricul Speedy, reţinut de două ancore, se arăta în întregime privirilor. După cum socotise Cyrus Smith, ancorase la o milă şi un sfert de ţărm.

În vîrful catargului