— Frumoase cuvinte, domnule Cyrus, răspunse marinarul. Mă bate totuşi gîndul că pe domnul acela o să-l găsim numai cînd va binevoi el singur să se arate.

Pencroff exprima prin aceste cuvinte părerea tuturor. După cîte se părea, ascunzişul necunoscutului era tot atît de tainic, ca şi persoana lui.

În seara aceea, căruţa se opri la revărsarea rîului Cascadei. Tabăra fu aşezată ca de obicei şi măsurile de pază luate ca întotdeauna. Harbert era din nou băiatul zdravăn şi sănătos de odinioară şi se simţea foarte bine în aer liber, între briza oceanului şi aerul înviorător al pădurii. Nu mai călătorea în căruţă, ci alerga în fruntea caravanei.

A doua zi, la 19 februarie, pionierii părăsiră litoralul, pe care se îngrămădeau atît de pitoresc stîncile de bazalt de forme atît de diferite şi o luară de-a lungul malului stîng al rîului. Drumul fusese croit, în parte, în timpul excursiilor, ce le făcuseră de la stînă pînă la ţărmul de vest. Pionierii se aflau la şase mile de muntele Franklin.

Planul inginerului era următorul: să cerceteze cu de-amănuntul toată valea rîului şi să înainteze, cu băgare de seamă, pînă în împrejurimile stînei; dacă găseau stîna ocupată, trebuiau s-o ia cu asalt, cu forţa; dacă nu era ocupată, se vor întări acolo şi vor face din ea baza de la care aveau să cerceteze povîrnişurile muntelui Franklin.

Pionierii aprobară planul, grăbiţi cum erau să ia din nouă în stăpînire insula lor.

Urmară deci valea îngustă, care despărţea două din cele mai puternice metereze ale muntelui Franklin. Cu cît înaintau spre zonele superioare ale vulcanului, cu atît se răreau copacii, atît de deşi pe malul apei. Solul accidentat ar fi putut să ascundă curse, aşa că nu înaintau decît cu mare grijă. Top şi Jup deschideau drumul ca înaintaşi, cercetînd în dreapta şi în stingă tufişurile dese, întrecîndu-se în pricepere şi vioiciune, Nu găsiră totuşi nici urmă de ocnaşi.

Pe la orele cinci, căruţa se opri la şase sute de paşi de ţarcul stînei, care era ascuns de o perdea semi-circulară de copaci.

Trebuiau să afle dacă stîna era ocupată. Nu puteau face lucrul acesta în plină zi, fără să se expună să fie împuşcaţi ca Harbert. Cel mai bun lucru era să aştepte venirea nopţii.

Dar Gédéon Spilett ardea de nerăbdare să cerceteze împrejurimile stînei, iar Pencroff, nerăbdător şi el, voia să-l întovărăşească.

— Nu, dragii mei, se împotrivi inginerul. Aşteptaţi pînă la noapte. Nu voi lăsa pe niciunul dintre voi să-şi primejduiască viaţa în plină zi.

— Dar, domnule Cyrus... începu marinarul, care nu părea dispus să se supună.

— Te rog, Pencroff, spuse inginerul.

— Fie ! se învoi marinarul, înjurîndu-i pe ocnaşi marinăreşte, ca să-i mai treacă necazul.

Pionierii rămaseră deci în jurul căruţei, supraveghind cu grijă pădurea din jurul lor.

Mai trecură trei ore. Vîntul încetase şi o tăcere deplină domnea pe sub copacii uriaşi. S-ar fi auzit cu uşurinţă căderea unei crenguţe, zgomotul unui pas pe frunzele uscate sau foşnetul unui trup strecurîndu-se printre ierburi. Nu mişca însă nimic, de altminteri, riici Top, culcat cu botul pe labe, nu dădea nici un semn de nelinişte.

Pe la orele opt era destul de întuneric ca să poată porni în recunoaştere. Gédéon Spilett şi Pencroff erau gata de plecare. Cyrus Smith se învoi. Top şi Jup rămaseră cu inginerul, Harbert şi Nab, ca să nu dea de veste sosirea lor printr-un lătrat sau strigăt necugetat.

— Nu vă avîntaţi fără socoteală ! le spuse Cyrus Smith marinarului şi reporterului. Nu trebuie să puneţi stăpînire pe stînă, trebuie doar să vedeţi dacă este sau nu ocupată !

— Am înţeles ! răspunse Pencroff.

Şi plecară amîndoi. Frunzişul îi ascundea bine, aşa că nimeni nu-i putea zări la o depărtare de douăzeci, treizeci de paşi. Pencroff şi reporterul înaintau încet, oprindu-se la fiece zgomot suspect ce-l auzeau.

 Păstrau oarecare, depărtare între ei, ca să nu-i poată lovi cu uşurinţă gloanţele ocnaşilor, la care se aşteptau în orice clipă.

Cinci minute mai tîrziu, Gédéon Spilett şi. Pencroff ieşiseră din pădure. Ajunseră la marginea luminişului, unde se ridica ţarcul stînei.

Se opriră. Asupra tăpşanului despădurit mai stăruia o lumină ştearsă. Poarta stînei, ce se zărea la vreo treizeci de paşi, părea să fie închisă. Cei treizeci de paşi pînă la ea constituiau, cum se spune, „zona primejdioasă", căci orice glonţ pornit din vîrful gardului putea să-l răpună pe îndrăzneţul care s-ar fi aventurat în locul acesta deschis.

Gédéon Spilett şi marinarul nu erau oamenii care să se înspăimînte de un glonte, dar ştiau - în afară de faptul că ei ar fi fost primele victime - că nesocotinţa lor ar putea primejdui viaţa tovarăşilor lor. Şi dacă ei ar fi căzut, ce se făceau Cyrus Smith, Nab şi Harbert ?

Pencroff, a cărui enervare sporise de cînd se vedea atît de aproape de stînă, era gata să se repeadă, dar reporterul îl trase înapoi cu putere.

— Peste cîteva clipe va fi întuneric, îi şopti Gédéon Spilett la ureche, şi atunci pornim.

Pencroff strînse cu putere patul armei, se stăpîni şi aşteptă înjurînd pe înfundate.

Ultimele lumini ale amurgului se stinseră curînd şi întunericul, ce părea să izvorască chiar din pădure, cuprinse întregul luminiş. Muntele Franklin părea acum un paravan uriaş, care acoperea zarea înspre apus. Noaptea venise repede, aşa cum se lasă ea în zonele calde. Era timpul să pornească.

De cînd se postaseră la marginea luminişului, reporterul şi marinarul nu slăbiseră din ochi gardul. Stîna părea părăsită. Muchea gardului se zărea limpede, ca o linie mai întunecată, ce se desprindea din bezna înconjurătoare. Totuşi, era foarte posibil ca un ocnaş să stea la pîndă în dosul ulucilor, spre a fi feriţi de orice surpriză.

Gédéon Spiletf strînse mîna tovarăşului său şi amîndoi se tîrîră spre stînă, ţinîndu-şi puştile pregătite.

Ajunseră la poartă, fără să fi zărit vreo lumină.

Pencroff încercă s-o împingă, dar, după cum bănui seră şi ei, era închisă. Constată însă că barele exterioare nu erau proptite.

S-ar fi putut întîmpla ca ocnaşii să fie la stînă şi să fi proptit în aşa fel poarta, ca ea să nu poată fi împinsă din afară.

Gédéon Spilett şi Pencroff traseră cu urechea.

Nu se auzea nici un zgomot. Caprele şi