mintă? Căci ai spus, dacă îți mai amintești, că niciodată nu poate fi mincinos un om incapabil să mintă.

HIPPIAS Mi-amintesc, așa am spus.

SOCRATE Şi n-a reieșit că tu ești cel mai capabil să minți când e vorba de calcule?

HIPPIAS Da, a reieșit și acest lucru.

[367 c] SOCRATE Şi în același timp nu ești tu și cel mai capabil să spui adevărul când e vorba de calcule?

HIPPIAS Desigur.

SOCRATE Așadar același om este capabil și să mintă și să spună adevărul când e vorba de calcule; iar omul acesta nu-i altul decât cel care se pricepe să calculeze, socotitorul însuși.

HIPPIAS Da.

SOCRATE Atunci, Hippias, când e vorba de numere, cine altul e mincinosul dacă nu omul care se pricepe cel mai bine la socotit? Căci capabil este, iar tot el este și cel care spune adevărul.

HIPPIAS Așa se pare.

[367 d] SOCRATE Iată deci că cel care în cazul acesta minte și cel care spune adevărul pot fi una și aceeași persoa­nă. Iar cel care spune adevărul nu e cu nimic mai bun decât cel mincinos. Căci e vorba de unul și același și nu de opuși, cum credeai adineauri.

HIPPIAS Din cele ce spui, așa s-ar părea.

(...)

SOCRATE Aș dori tare mult, Hippias, să cercetăm mai amănunțit problema aceasta: sunt mai buni cei care fac rău în mod voit sau cei care fac rău fără voia lor? Cred că cel mai nimerit ar fi să procedăm astfel; răspunde-mi: recunoști că există alergători buni?

HIPPIAS Firește.

[373 d] SOCRATE Dar slabi?

HIPPIAS Da.

SOCRATE Iar bun spunem că e cel care aleargă bine și slab cel care aleargă prost?

HIPPIAS Întocmai.

SOCRATE Așadar, cel care nu aleargă repede, aleargă prost, iar cel care aleargă repede, bine?

HIPPIAS Întocmai.

SOCRATE Prin urmare, într-o cursă, și în gene­ral, când e vorba de alergare, iuțeala este un lucru bun iar încetineala unul rău?

HIPPIAS Mai încape îndoială?

SOCRATE Şi care este un alergător mai bun, cel care aleargă încet în mod voit sau cel care aleargă astfel fără voia sa?

HIPPIAS Cel care aleargă astfel în mod voit.

SOCRATE Oare a alerga nu înseamnă a săvârși ceva?

HIPPIAS A săvârși, firește.

[373 e] SOCRATE Iar dacă înseamnă a săvârși nu este vorba de o strădanie anume?

HIPPIAS Ba da.

SOCRATE Deci, în materie de curse, cel care aleargă prost face o treabă proastă și deloc lăudabilă, nu-i așa?

HIPPIAS Proastă, cum altfel?

SOCRATE Iar prost aleargă cel care aleargă încet, nu?

HIPPIAS Da.

SOCRATE Prin urmare, alergătorul bun face în mod voit o treabă proastă care-l dezonorează, pe când cel slab o face fără voia lui?

HIPPIAS Așa se pare.

SOCRATE Într-o cursă deci, cel care aleargă prost fără voia lui este un alergător mai slab decât cel care o face în mod intenționat?

HIPPIAS Într-o cursă, da.

SOCRATE Dar într-o întrecere la luptă, care dintre luptători este mai bun? Cel care se lasă învins de bună voie sau cel care este învins fără voia sa?

HIPPIAS Sigur că cel care se lasă învins de bună voie.

SOCRATE Şi ce este mai rău și mai rușinos? Să te lași învins sau să fii învins?

HIPPIAS Să fii învins

SOCRATE Deci într-o luptă, cel care luptă prost dinadins este mai bun decât cel care luptă astfel fără să vrea?

HIPPIAS Așa se pare.

[374 a] SOCRATE Dar nu se întâmplă astfel și în orice altă formă de activitate în care ne slujim de corp? Oare nu cel care este mai viguros poate face lucrurile deopotrivă cu sârg și fără vlagă, și dându-se de rușine și meritând toate laudele? Așa încât