– Dă-o naibii pe Laura.

– Vreau să zic că poate să facă scandal.

– N-o să facă. Doar suntem prietene. Uite. Jerry se ridică în capul oaselor. Laura, Laura...

– Ce e?

– Uite, încerc să mă încălzesc. Ai ceva împotrivă?

– E-n regulă, zise Laura.

Jerry se cuibări la loc sub pătură.

– Vezi, a zis că e O.K.

– Bine, am spus. I-am pus mâna pe cur şi am sărutat-o.

– Numai nu mergeţi prea departe, a zis Laura.

– Nu face decât să mă ţină în braţe, îi spuse Jerry.

I-am băgat mâna sub rochie şi am încercat să-i trag în jos chiloţii. Nu era o treabă uşoară. Când, în sfârşit, s-a descotorosit de ei, eram mai mult decât excitat. Limba ei îmi intră şi-mi ieşea din gură. Ne străduiam să părem nepăsători, în timp ce o făceam printr-o parte. De câteva ori, mi-a alunecat afară, dar Jerry a vârât-o la loc.

– Nu mergeţi prea departe, repetă Laura. Îmi alunecă din nou afară şi Jerry o apucă şi o strânse.

– Doar mă ţine în braţe, i-am zis Laurei. Jerry chicoti şi o vârî la loc înăuntru.

De data asta nu mai alunecă afară. Eram tot mai înnebunit.

– Căţea, i-am şoptit, te iubesc.

Şi mi-am dat drumul. Jerry coborî din pat şi intră în baie. Grace pregătea sandvişuri cu muşchi de vită, salată de cartofi, felii de roşii, cafea şi plăcintă cu mere. Tuturor ne era foame.

– Ce bine m-am încălzit, zise Jerry. Henry e o pernă electrică pe cinste.

– Mor de frig, zise Grace. Mă gândesc să încerc şi eu perna aia electrică. Te superi, Laura?

– Nu mă supăr. Numai nu mergeţi prea departe.

– Cât de departe e prea departe?

– Ştii la ce mă refer.

După ce am mâncat, m-am vârât în pat şi Grace veni şi ea lângă mine. Era cea mai înaltă dintre toate trei. Niciodată nu mai fusesem în pat cu o femeie atât de înaltă. Am sărutat-o. Limba ei reacţiona. Femeile, m-am gândit, femeile sunt o comoară. Ce fiinţe fermecătoare! I-am băgat mâna sub fustă şi i-am tras de chiloţi. Aveau de străbătut un drum lung.

– Ce dracu' faci? şopti ea.

– Îţi scot chiloţii.

– De ce?

– Pentru că am de gând să te fut.

– Nu vreau decât să mă încălzesc.

– Am de gând să te fut.

– Laura e prietena mea. Şi sunt femeia lui Wilbur.

– Am de gând să te fut.

– Ce tot faci acolo?

– Încerc să ţi-o bag.

– Nu!

– Fir-ar să fie, ajută-mă.

– Bagă-ţi-o singur.

– Ajută-mă.

– Bagă-ţi-o singur. Laura e prietena mea.

– Ce-are a face una cu alta?

– Poftim?

– Las-o baltă.

– Ascultă, încă nu sunt excitată.

– Ţi-am băgat degetul.

– Ah, ia-o mai uşor. Fii respectuos cu o doamnă.

– Am înţeles, am înţeles. Acum e mai bine?

– E mai bine. Mai sus. Acolo. Acolo! Aşa...

– Hei, fără fichi-fichi, zise Laura.

– Fără, doar o încălzesc.

– Mă întreb dacă Wilbur o să se mai întoarcă, zise Jerry.

– Mi se rupe dacă se mai întoarce sau nu, am zis, intrând în Grace.

Ea scoase un geamăt. Era bine. Împingeam fără grabă, măsurându-mi mişcările. Nu mi-a scăpat, cum mi se întâmplase cu Jerry.

– Scârba împuţită, zise Grace, jigodie, Laura e prietena mea.

– Te fut, i-am zis, simţi cum chestia ăia intră şi iese din tine, intră şi iese, intră şi iese, intră şi iese, fleoşc, fleoşc, fleoşc.

– Nu mai vorbi aşa, îmi vine să mă urc pe pereţi.

– Te fut, am zis, te fut, fut, fut, ne futem, ne futem, ne futem. Ah, e atât de murdar, atât de jegos, futaiul futaiul futaiul ăsta...

– Dracu' să te ia, taci odată.

– Mi se umflă tot mai tare, o simţi?

– Da, da...

– O să termin. Doamne, Dumnezeule, o să termin...

Am terminat şi mi-am scos-o.

– M-ai violat, jigodie, m-ai violat, şopti ea. Ar trebui să te spun Laurei.

– Haide, dă-i drumul. Şi-ţi închipui că o să te creadă?

Grace se dădu jos din pat şi se duse la baie. M-am şters cu cearşaful, mi-am tras pantalonii şi am sărit din pat.

– Hei, fetelor, ştiţi să jucaţi zaruri?

– De ce avem nevoie? întrebă Laura.

– Eu am zarurile. Aveţi nişte bani la voi? E nevoie de zaruri şi de bani. O să vă arăt. Scoateţi banii şi aşezaţi-i în faţa voastră. Nu vă jenaţi dacă n-aveţi prea mulţi. Nici eu n-am prea mulţi. Suntem cu toţii prieteni, nu-i aşa?

– Da, zise Jerry, suntem prieteni.

– Da, zise Laura, suntem prieteni. Grace ieşi din baie.

– Ce-a mai făcut jigodia?

– O să ne înveţe să jucăm zaruri, zise Jerry.

– „Să dăm cu zarul" e termenul corect. Fetelor, o să vă arăt cum se dă cu zarul.

– Nu mai spune, zău?

– Zău, Grace, mişcă-ţi fundul ăla înalt încoace şi o să-ţi arăt cum se face...

O oră mai târziu, le luasem aproape toţi banii, când Wilbur Oxnard apăru pe neaşteptate pe scări. Aşa ne găsi Willie când se întoarse - beţi şi jucând barbut.

– Nu admit să jucaţi jocuri de noroc pe vasul ăsta! ţipă el de la piciorul scărilor.

Grace, care stătea în genunchi, se ridică şi traversă camera, îl cuprinse în braţe şi îşi vârî limba ei lungă în gura lui, apoi îl apucă de părţile intime.

– Unde-a fost Willie-al meu şi-a lăsat-o pe Gracie singură-singurică pe barca asta aşa de mare? Mi-a fost aşa de dor de Willie-al meu.

Willie intră zâmbind în cabină. Se aşeză la masă şi Grace scoase încă o sticlă de trei sferturi de whisky şi o deschise. Wilbur turnă în pahare. Se uită la mine:

– A trebuit să mă întorc şi să mai modific nişte pasaje din operă. Mai vrei să scrii libretul?

– Libretul?

– Versurile.

– Să fiu sincer, Wilbur, nu m-am prea gândit la el, dar dacă vorbeşti serios, o să mă apuc.

– Vorbesc serios, zise.

– Încep de mâine, i-am promis.

În clipa aceea, Grace se întinse pe sub masă şi îl desfăcu la prohab. Se anunţa o noapte de pomină pentru toţi cei care ne aflam acolo.

Câteva zile mai târziu, stăteam la bar, în The Green Smear, cu Grace şi Laura, când Jerry îşi făcu apariţia.

– Whisky cu sifon, îi zise barmanului. Când băutura sosi, Jerry rămase uitându-se ţintă la ea.

– Ascultă, Grace,