acestor cuvinte, omul se sculă, iar lumina îi scaldă chipul, înfăţişînd un cap minunat, cu frunte înaltă, privire mîndră, barba albă şi păr bogat dat spre spate.

Omul se. sprijini cu mîna de divanul de pe care se ridicase. Privirea lui era liniştită. Se vedea că o boală ascunsă îl rosese încetul cu încetul, dar vocea lui răsuna încă destul de puternic, cînd rosti în englezeşte, pe un ton ce trăda o mare mirare;

— Domnule, eu n-am nume !

— Totuşi vă cunosc ! răspunse Cyrus Smith.

Căpitanul Nemo aruncă inginerului o privire fulgerătoare, ce dorea parcă să-l nimicească.

Apoi căzu îndărăt pe pernele divanului:

— La urma urmei ce-mi pasă ? şopti el. Curînd voi muri !

Cyrus Smith se apropie de căpitanul Nemo, căruia Gédéon Spilett îi apucă mîna fierbinte. Ayrton, Pencroff, Harbert şi Nab se grămădiseră cuviincioşi mai la o parte, într-un colţ al minunatului salon, scăldat de orbitoarele raze electrice.

Căpitanul Nemo îşi trase repede mîna, făcînd semn inginerului şi reporterului să ia loc.

Se uitau cu toţii la el, fără să-şi ascundă tulburarea, în faţa lor se afla deci necunoscutul pe care îl botezaseră „geniul insulei”, fiinţa atotputernică, al cărui ajutor fusese atît de binevenit în împrejurări grele. în faţa lor era binefăcătorul, căruia îi datorau atîta recunoştinţă. în faţa lor, acolo unde Pencroff şi Nab credeau să găsească un zeu, se afla un simplu om: şi omul acela era pe moarte.

Dar cum de-l cunoştea Cyrus Smith pe căpitanul Nemo ? De ce se sculase atît de repede căpitanul la auzul numelui pe care-l credea uitat de toţi ?

Căpitanul îşi reluase locul pe divan şi, proptit într-un cot, se uita la inginer, care şedea lîngă el.

— Îmi cunoşti numele, domnule ? întrebă el.

— Îl cunosc, răspunse Cyrus Smith, după cum cunosc şi pe acela al minunatului dumitale aparat submarin...

— „Nautilus” ? zise căpitanul zîrnbind.

— Da, „Nautilus”.

— Dar ştii... ştii cine sînt ?

— Ştiu.

— S-au scurs totuşi treizeci de ani de cînd am rupt orice legătură cu lumea locuită, treizeci de ani de cînd trăiesc în adîncul mării, singurul loc în care am găsit libertatea ! Cine a putut să-mi trădeze taina ?

— Un om care nu ţi-a promis s-o păstreze, căpitane Nemo, şi care, prin urmare, nu poate fi învinuit de trădare.

— Francezul pe care întîmplarea l-a zvîrlit pe bord acum şaisprezece ani ?.

— Chiar el !

— Atunci, n-a pierit împreună cu cei doi tovarăşi ai săi în vîrtejul Maelslrüm-ului, unde intrase submarinul „Nautilus” ?

— N-au pierit, şi povestea lor a fost dăruită cititorilor sub numele de „douăzeci de mii de leghe sub mări”{31}.

— E doar povestea cîtorva luni din viaţa mea domnule! rosti repede căpitanul.

— Adevărat, urmă Cyrus Smith, dar cîteva luni din viaţa dumneavoastră ciudată au fost destul ca să vă faceţi cunoscut...

— Şi să fiu socotit un mare vinovat, nu-i aşa ? răspunse căpitanul Nemo, zîmbind dispreţuitor. Desigur, un revoltat, scos poate din rîndul oamenilor.

Inginerul nu răspunse.

— Şi acum, domnule ?

— Nu mi-e dat mie să-l judec pe căpitanul Nemo, răspunse Cyrus Smith, — cel puţin în ceea ce priveşte trecutul său. Ca şi alţii, de altfel, nici eu nu ştiu ce v-a îndemnat să duceţi o viaţă atît de ciudată şi nu pot să judec efectele, necunoscînd cauzele. Ştiu însă un lucru, că, de cînd am fost zvîrliţi pe insula Lincoln, un om ne-a ajutat în cele mai grele împrejurări. Mai ştiu că datorăm viaţa noastră unui om bun, mărinimos, puternic, şi că acest om puternic, mărinimos şi bun, sînteţi dumneavoastră, căpitane Nemo !

— Eu sînt, răspunse simplu căpitanul.

Inginerul şi reporterul se ridicară. Tovarăşii lor se apropiara şi ei şi erau cît pe ce să-şi arate recunoştinţa prin vorbe...

Îi opri însă, o mişcare a căpitanului Nemo, care le spuse cu o voce mai mişcată decît ar fi dorit:

— După ce mă veţi fi ascultat.

Şi căpitanul în fraze scurte şi simple, le dezvălui întreaga sa viaţă

Povesti pe scurt, totuşi era nevoit să-şi încordeze toate puterile ce-i mai rămăseseră, pentru a spune tot ce dorea. Se vedea că lupta împotriva unei mari slăbiciuni. De mai multe ori, Cyrus Smith îl rugă să se odihnească, dar căpitanul dădea din cap, ca unul căruia nu-i mai aparţine ziua următoare, iar atunci cînd reporterul îi propuse să-l îngrijească, îi răspunse:

— În zadar. Clipele mele sînt numărate !

Căpitanul Nemo era un indian, prinţul Dakkar, fiu de rajah şi nepotul eroului Indiilor, Tippoo-Sahib{32}. La vîrsta de zece ani, tatăl său îl trimise în Europa, ca să primească acolo o educaţie completă, în dorinţa ascunsă de a-l vedea luptînd o dată, cu arme egale, împotriva acelora care erau asupritorii ţării sale.

De la zece la treizeci de ani, prinţul Dakkar, om înzestrat cu însuşiri alese, sufleteşti şi intelectuale, învăţă de toate. Ştiinţă, literatură, artă — în toate aceste ramuri, prinţul îşi însuşi cunoştinţe temeinice...

Prinţul Dakkar călători în toată Europa. Numele şi averea lui îi deschideau toate uşile, dar ispitele acestei lumi nu-l atrăgeau niciodată. Tînăr şi frumos, rămînea întotdeauna serios, închis, setos de învăţătură, purtînd în suflet o ură înverşunată.

Prinţul Dakkar purta în el ura împotriva singurei ţări în care nu călcase niciodată, cu toate că fusese poftit de nenumărate ori; prinţul Dakkar ura Anglia şi purta în el toată ura pe care o simte învinsul faţă de cotropitor. Cotropitul nu iertase cotropitorul. Fiul ţării, pe care Anglia nu izbutise s-o îngenunchieze decît de ochii lumii, crescut în spiritul ideilor de luptă şi de răzbunare, plin de dragoste neţărmurită pentru patria sa încătuşată de englezi, nu voia să pună piciorul pe acel pămînt blestemat, ai cărui stăpîni înrobiseră Indiile.

Prinţul Dakkar deveni un artist, pe care-l impresiona tot ce era frumos, un învăţat, căruia nici o ştiinţă nu-i era străină, un om politic, format la şcoala diplomaţiei europene. în ochii observatorului superficial, el putea să treacă drept unul din acei cosmopoliţi dornici să cunoască, dar care dispreţuiesc faptele, putea fi socotit unul din acei călători ce se scaldă în bogăţii, firi reci şi mîndre, care cutreieră necontenit lumea şi nu au nici o patrie. Lucru cu totul neadevărat. Artistul, învăţatul acesta, rămăsese indian