romanele cu populaţie generoasă –, ci de problemele tehnice pe care le prezenta povestea, mai ales consecinţele ecologice şi meteorologice ale Domului. Faptul că tocmai aceste aspecte făceau cartea să pară importantă pentru mine îmi dădea o stare de laşitate, dar şi de lene, dar mi-era frică să nu încurc ceva. Aşa că am trecut la alt proiect, dar ideea Domului nu mi-a ieşit niciodată din minte.

În anii care au trecut de-atunci, bunul meu prieten Russ Dorr, asistent medical în Bridgeton, Maine, m-a ajutat cu o serie de detalii medicale din multe cărţi, mai ales în Apocalipsa. La sfârşitul verii lui 2007, l-am întrebat dacă ar fi dispus să-şi asume un rol mult mai amplu, acela de cercetător principal pentru un roman lung intitulat Sub Dom. A acceptat şi, graţie lui Russ, cred că majoritatea detaliilor tehnice de aici sunt corecte. Russ a fost acela care a studiat rachetele ghidate prin computer, detaliile motoarelor cu reacţie, reţetele de metamfetamine, generatoarele portabile, radiaţiile, posibilele progrese din tehnologia telefoanelor celulare şi o sută de alte lucruri. Tot Russ a inventat costumul artizanal anti-radiaţii al lui Rusty Everett şi şi-a dat seama că oamenii pot respira din cauciucuri de maşini, cel puţin pentru un timp. Am făcut şi greşeli? Sigur. Dar cele mai multe vor reieşi ca fiind ale mele, fie pentru că nu i-am înţeles bine unele răspunsuri, fie că le-am interpretat greşit.

Primii cititori au fost soţia mea, Tabitha, şi Leanora Legrand, nora mea. Ambele au fost severe, umane şi de mare ajutor.

Nan Graham a redactat cartea, de la dinozaurul iniţial până la o fiară de proporţii mai uşor de gestionat; fiecare pagină a manuscrisului a fost însemnată cu observaţiile ei. Îi datorez multe mulţumiri pentru toate dimineţile în care s-a trezit la ora şase şi a luat creionul în mână. Am încercat să scriu o carte care să ţină mereu piciorul pe pedală. Nan a înţeles acest lucru şi, ori de câte ori slăbeam apăsarea, mă călca pe picior şi ţipa (în note marginale, aşa cum e firesc să facă redactorii): „Bagă viteză, Steve! Bagă viteză!”

Surendra Patel, căruia îi este dedicată cartea, mi-a fost prieten şi un izvor neabătut de încurajare vreme de treizeci de ani. În iunie 2008, am primit vestea că murise de inimă. M-am aşezat pe treptele de la mine de la birou şi am plâns. Când am terminat, m-am întors la lucru. Asta ar fi aşteptat şi el de la mine.

Şi ţie, Cititor Fidel. Îţi mulţumesc pentru că ai citit această poveste. Dacă te-ai distrat la fel de mult ca mine înseamnă că am câştigat amândoi.

 

SK

JC - iniţialele de la Jesus Christ (n.red.).

 Situation Normal: All Fucked Up, „Situaţie Normală: Totu-i Futut” (n.tr.).