– Tu rămâi aici, răbufneşte Bătrânul, furios, dar Micuţul nu-l aude. A dispărut deja cu o grenadă într-o mână şi cu un automat în cealaltă.

După o vreme zilele şi nopţile încep să se scurgă împreună, într-o umbră confuză. Un oraş cucerit nu se mai deosebeşte de altul, şi e mult de când am renunţat să mai numărăm morţii, mult prea numeroşi pentru a. mai prezenta vreun interes.

Pe câmp zac hoiturile unor vaci bălţate, umflate ca nişte baloane, răsturnate pe spate, cu picioarele ţepene.

Pe Porta mai-mai că-l podideşte plânsul la priveliştea acestei smintite risipe de hrană şi se lansează într-o descriere despre prepararea corectă de "osso buco" cu orez şi sos picant.

Regimentul 27 Panzer e retras din atac. Majoritatea companiilor sale au fost reduse la efectivele unor plutoane. Compania noastră a mai rămas cu trei vehicule, restul fiind nişte epave.

"Când am părăsit pământul patriei, ni s-a spus că mergem să apărăm drepturile sfinte!"

MARCUS FLAVIUS

Rămăsese ultimul din plutonul său. Era dis-de-dimineaţă. Alerga nebuneşte prin fundul văii. Cei mai mulţi căzuseră în timp ce traversau fluviul, atunci când o mitralieră grea rusească se pornise să tragă de pe unul din maluri. În urma lui, undele apei deveniseră de un roşu-aprins. Ajunse pe culmea dealului şi simţi o durere arzătoare într-o coastă. Fusese sfâşiat. Totul i se întunecă înaintea ochilor.

După-amiază, târziu, îşi reveni în simţiri. Aerul era înăbuşitor şi soarele îl dogorea. Încercă să-şi întoarcă faţa de la el. Vestonul îi era ferfeniţă, nasturii dispăruseră, iar partea dreaptă îi era un terci însângerat. Carne sfâşiată, oase zdrobite şi zdrenţe de uniformă.

– Apă, gemu el. Apă! - dar n-avea cine să-l audă. Câmpul de luptă era liniştit.

Puţin mai încolo zăceau doi ruşi, dintre care unul murise cu câteva ore în urmă. Faţa nu-i mai era decât o mască-însângerată. Celălalt soldat mai mişca puţin din când în când şi din gura lui zdrobită ieşea un horcăit slab. Îi fusese despicat stomacul.

Un roi de muşte mişunau pe măruntaiele sale vărsate.

– Apă! gemu el din nou. Sete!

Întreaga vale era presărată cu tuburi goale de cartuşe. Pe malul fluviului zăcea epava arsă a unui T-34, iar ceva mai încolo turela smulsă a unui. P-IV - german. Iarba verde şi fragedă. fusese strivită sub călcătura nenumăratelor cizme grele; şenilele tancurilor sfâşiaseră pământul moale.

Deodată îşi luă zborul un roi de muşte. Unele se aşezară pe faţa lui, vârându-i-se în gură, printre buzele întredeschise, şi în nas. Încerca să-şi ridice mâna, şi apoi să-şi scuture capul, dar comenzile pornite de la creier se sfârşiră într-un tremur abia perceptibil al trupului.

"Apă", gândi el. Continuă să se gândească la apă până în clipa în care îşi dădu sufletul.

Două săptămâni mai târziu, mama lui, o văduvă din primul război mondial, primi invariabila carte poştală:

"În numele Führerului Adolf Hitler, vă aducem la cunoştinţă, cu părere de rău, că fiul dumneavoastră:

Leutnant GEORG FRIEDRICH

Comandantul unui pluton de infanterie, a căzut la datorie luptând vitejeşte pentru Führer, Volk şi Vaterland.

Führerul vă mulţumeşte. Heil Hitler!"

LOCOTENENTUL CEL GRAS

Orăşelul ales pentru refacerea noastră e curat şi plăcut. Războiul lăsase ca urmă a trecerii sale doar câteva case năruite. Reţeaua de alimentare cu gaze a fost, bineînţeles, aruncată în aer, cum se întâmplă întotdeauna în timpul unei retrageri. Dar nouă nu ne pasă. Cui îi mai trebuie gaze? Nu nouă, în orice caz!

Hotelul Svaboda freamătă de viaţă. Tania, proprietăreasa, stă înapoia tejghelei, îmbrăcată într-o rochie de bal demodată, încadrată de trei ospătăriţe nostime, cu fustiţele lor scurte, gata să-i întâmpine pe eliberatorii germani. Are un vocabular interesant şi extrem de colorat, deprins de la trupele mongole care staţionaseră aici înaintea noastră.

Porta şi Micuţul se apucă de îndată s-o înveţe expresiile echivalente în germană. Două zile mai târziu, îl întâmpină pe fiecare client care-i trece pragul cu un amabil: "Pupă-mă-n cur!"

Mâna Micuţului se strecoară tot mai sus pe sub rochia ei violet, încercând să afle unde şi-au ascuns comisarii vodca şi caviarul înainte de a pleca.

– Te arzi? o întreabă el, lasciv, cu o şoaptă care face alambicele de pe rafturi să zornăie şi ursul împăiat de lângă şemineu să clipească din ochii săi roşii, luminaţi.

Cu aerul mândru al unei ţarine, îşi face apariţia pe uşă Vera Konstantinovna. Poartă aceeaşi haină scumpă din blană de vulpe, în ciuda căldurii din încăpere. Se spune că e o femeie de rang, măritată cu un comisar sus-pus care a plecat cu Armata Roşie. Ceilalţi i se adresează rânjind cu "Alteţă", dar nu-şi pot ascunde teama în faţa ei.

– O punem? propune Porta, făcând cu degetul mijlociu semnul internaţional pentru copulaţie. O cursă cu schimbătorul de viteză, paniemaieşi?

În drum spre camera de la etaj, mâinile lui Porta cercetează deja terenul de sub fusta Verei.

– Numai puţin, să mă spăl la ma petite soeur, murmură ea, ţuguindu-şi buzele pentru un sărut. Înainte de-a fi nevoit să plece, soţul meu a instalat aici un bideu. Ştii ce-i un bideu?

– O troacă în care să-ţi speli artileria mijlocie, râde Porta. Franţa e plină de chestii din astea, dar pe-acolo lumea se şi regulează mai mult.

În timp ce ea e la baie, Porta se dezbracă. Îşi aruncă greul pistol rusesc pe toaletă, dar ca de obicei îşi păstrează cizmele şi jobenul galben.

De jos de la bar răzbate vocea groasă de bas a lui Barcelona:

Wir, im fernen Vaterland geboren,

nahmen nichts als Hass im Herzen mit,

Doch wir haben die Heimat nicht verloren,

unsere Heimat ist heute vor Madrid…{18}

Când revine în cameră nu mai are pe ea decât ciorapii şi pantofii. Părul auriu-roşcat i se revarsă liber pe umeri. .

– Ce mai poamă, exclamă Porta cu admiraţie, plescăind din limbă. Hai cu mine la Berlin. Ai putea face avere în Zigeunerkeller. Aia plătesc două sute pentru un solo şi cinci sute pentru o plimbare în grup.

Se apropie de el încet, cu buzele întredeschise într-un zâmbet senzual.

– O, maică-măiculiţă, mormăie el răguşit, dându-şi peste cap ochişorii săi porcini. Ai fi în stare s-o scoli şi pe-a unui mort!

– Eşti un bărbat nostim, şopteşte ea seducător. Dar de ce nu-ţi descalţi cizmele?

– Ajută în caz de evacuare rapidă, rânjeşte el. Ia închipuie-ţi că bărbatu-tău,