Feldwebelul începe să urle, ameninţând cu mâna, dar e oprit de Bătrânul, care-i spune să se ducă dracului cu tun cu tot.

– O să te ţin minte! promite Feldwebelul, în timp ce se afundă în zăpadă. Huruitul sinistru al motorului de tanc se apropie. Porta priveşte atent peste marginea gropii sale din zăpadă.

– Herr Oberleutnant, să trăiţi! zbiară el către Löwe. Dumnezeu nu vrea să fim omorâţi aici, sunt convins! Haideţi s-o ştergem!

– Rămâi unde eşti, ordonă furios Löwe. Pregătiţi-vă armele de luptă corp-la-corp şi rămâneţi în gropile individuale!

– Fii atent! Îmi dai alte Molotovuri imediat ce le arunc pe astea sub căruţe, îi ordonă Micuţul profesorului, pocnindu-l cu ţeava automatului peste casca de oţel. Te ia şi dracu' şi tac-su dacă-ţi ieşi din ritm! Te arunc şi pe tine şi pe javra asta sub un T-34 ca pe nişte grenade! Aşa să ştii, şoarece de bibliotecă ce eşti! Scrâşnind de furie, profesorul şi Oberstul degradat meşteresc la câteva grenade de mână şi i le pasează Micuţului.

– Feriţi! rage Micuţul, rotind un mănunchi de grenade pe deasupra capului.

La douăzeci şi cinci de metri în faţa lui, un KW-2 se apropie mugind.

– O să ne strivească, bolboroseşte profesorul terorizat, pregătindu-se s-o rupă la fugă.

– Aici să stai, mârâie Micuţul şi întinde după el o labă lată cât cazmaua. Îţi zbor boaşele dacă fugi!

Tancul de cincizeci şi trei de tone se opreşte. Îşi roteşte încet turela.

Urmează o explozie zguduitoare, apoi o flacără prelungă ţâşneşte din tunul de 155 mm. Suflul îl azvârle pe Micuţul peste profesor şi peste fostul Oberst. Obuzul cade la numai treizeci de metri de groapa lor şi îi împroaşcă cu o avalanşă de zăpadă.

– Frumos început, rosteşte Micuţul înspăimântat, ştergându-şi zăpada şi mâzga de pe faţă.

– Dumnezeule mare! ţipă profesorul cuprins de panică. Burta uriaşă a tancului se înalţă în dreptul gropii lor.

Fostul Oberst se ridică pe jumătate, închide ochii şi aşteaptă să fie strivit.

– Şi acum, sus cu tine, Ivane! urlă Micuţul, aruncând succesiv două mănunchiuri de grenade sub KW-2.

Izbucneşte o flacără alb-gălbuie, şi o coloană de fum negricios se înalţă din turela tancului.

– Isuse Hristoase! bolboroseşte Oberstul, alb ca varul.

O explozie înfiorătoare spulberă tancul, exact în momentul în care Micuţul se rostogoleşte în lături. Fostul Oberst stă ghemuit într-o groapă şi geme terorizat. Cele cincisprezece tone ale turelei tancului s-au prăvălit peste el, sfâşiindu-i haina la spate, însă fără să-l rănească. Tremură. Se holbează cu ochii cât cepele la vâlvătaia care mai adineauri era o armă strategică ce semăna moartea.

– Unde e rezervorul aruncătorului de flăcări? întreabă Micuţul ameninţător, privindu-l cu ură pe fostul Oberst, în ochii căruia se întrezăreşte isteria specifică liniei frontului. Rezervorul aruncătorului de flăcări, cap pătrat! repetă el, pocnindu-l cu patul automatului.

Oberstul încearcă să se îndepărteze ca un câine bătut. Micuţul blestemă din plin, înşfacă automatul şi e gata să tragă.

– Te fac ţăndări şi te împrăştii în toată Rusia, scârnăvie, şi pe urmă o să mă duc să scuip pe mormântul maică-tii! se răsteşte el cu un rânjet grotesc. Ai aruncat un obiect al Armatei germane şi nu poţi face asta fără să fii pedepsit, ticălosule!

Şenilele scrâşnesc crunt în spatele perdelei de ninsoare, ameninţându-ne cu moartea. Un perete masiv din piatră se sfărâmă ca o coajă de ou. Suflul ne mătură şi ne culcă la pământ. Căldura ne pârleşte pielea, numai Micuţul pare să nu observe iadul din jurul lui. Trage o rafală la picioarele fostului Oberst.

– Rezervorul aruncătorului de flăcări! tună el cu un glas dogit.

– Ce s-a întâmplat? întreabă Bătrânul, cu obişnuitul ton calm.

– Nătărăul ăsta îmbrobodit! izbucneşte Micuţul înnebunit. A aruncat porcăria aia de rezervor pe care ne-a dat-o Adolf! Îşi închipuie, probabil, că mai are grade pe umăr. N-am văzut un cretin mai mare!

– Unde e? întreabă Bătrânul, măsurându-l dispreţuitor cu privirea pe Oberst.

– L-am pierdut, îngaimă Oberstul cu jumătate de glas.

– L-ai pierdut? se răsteşte Micuţul scandalizat, cu atâta patimă încât poate fi auzit până la Moscova şi la Berlin. Sfântă Fecioară, fiica lui Isus, am trăit s-o aud şi p-asta! Minţi, gunoi ce eşti. L-ai aruncat, nu l-ai pierdut! Pentru că nu voiai să-l cari, nemernicule! Un rahat ca tine a mai fost şi ofiţer în armata Führerului!

– Du-te să-l cauţi! ordonă scurt Bătrânul.

– Ai căpiat? protestează enervat Oberstul degradat. Dacă mă întorc să-l aduc, voi fi omorât!

– Şi ce dacă? rânjeşte Micuţul cu răutate. N-o să-ţi ducem dorul! Şi Albert va fi încântat să crăpi. Scuteşte-l de efortul pe care-l va face când o să-ţi fărâme capul cu ranga ca să facă rasol cu usturoi din tine!

– Omorât! zâmbeşte Bătrânul batjocoritor. Pe când aveai comanda spuneai: "Căzut pentru Führer şi Vaterland". Dar de fapt ai dreptate. "Omorât" e cel mai potrivit cuvânt. Sau "ucis"! Sau "schilodit"! Sau "sfărâmat"!

– C’est la guerre, surâde Legionarul. Vino, moarte, vino acum… fredonează el încetişor.

– E ultima oară când îţi spun! Du-te după rezervorul aruncătorului de flăcări, ordonă Bătrânul, punându-şi nepăsător automatul în poziţie de tragere. Cu capul în pământ, fostul Oberst pleacă neînarmat, alunecând pe panta îngheţată.

Un obuz explodează la câţiva metri de el şi-l împroaşcă cu zăpadă. E aruncat înapoi. Îşi pierde casca. Se ridică anevoie şi înaintează, împleticindu-se prin zăpada adâncă, fără să ia în seamă scrâşnetele copacilor dărâmaţi şi exploziile asurzitoare din jurul său.

– Înainte, numărul 2! ordonă Bătrânul. Ai grijă de rahatul ăla, se întoarce el către Micuţul.

– Cu plăcere, rânjeşte acesta satisfăcut. O să am grijă ca o mamă! Numai că nu toate mamele sunt bune!

– Să te ferească Dumnezeu dacă îi faci de petrecanie! îl avertizează Bătrânul, privindu-l aspru.

– Cum poţi să crezi că aş fi în stare de o asemenea faptă? întreabă Micuţul, cu o expresie vicleană pe chipul năclăit. Respect cea de-a treia poruncă a lui Isus: "Nu-ţi omorî aproapele!" Şi nu uit nici ce-a spus Moise: "Ăla care-i dă în cap amicului său se va alege la rândul lui cu ţeasta spartă".

– Descreieratule! mârâie Bătrânul ţâfnos şi coboară panta împreună cu Legionarul.

Fostul Oberst urcă înapoi şi trânteşte rezervorul aruncătorului la picioarele Micuţului.

– Ţi-ai ieşit din minţi, omule? zbiară Micuţul cu reproş. O să găureşti rezervorul lui Adolf, să ştii! O să-ţi taie solda! Şi nu uita că