fost acolo.

(cu faţa întoarsă într-o parte, Temple îşi întinde mâna spre masă, pipăie acolo până găseşte cutia cu ţigări, scoate o ţigară şi cu aceeaşi mână pipăie până găseşte bricheta, şi le trage pe amândouă în poală)

La proces. În fiecare zi. Ziua întreagă, din momentul în care se deschidea şedinţa…

 

TEMPLE

(încă fără să-l privească, cât se poate de indiferentă, îşi vâră în gură ţigara, vorbind pe după ea, şi ţigara i se mişcă între buze)

 

Mama atât de crunt lovită…

 

STEVENS

Da, mama atât de crunt lovită…

 

TEMPLE

(ţigara i se mişcă între buze; încă fără să-l privească)

…venită în persoană să-şi vadă înfăptuirea răzbunării ei; tigresa peste trupul puiului ei ucis…

 

STEVENS

…ea, care ar fi trebuit să fie prea adânc scufundată în durere ca să se mai gândească la răzbunare – să mai suporte revederea celei care i-a asasinat copilul…

 

TEMPLE

(fără să-l privească)

S-ar zice că ea protestează prea mult?

 

Stevens nu răspunde. Ea aprinde bricheta, îşi aprinde ţigara, pune bricheta jos pe masă. Aplecându-se spre ea, Stevens împinge scrumiera pe masă până îi e ei aproape. Acum ea îl priveşte.

 

TEMPLE

Mulţumesc. Acum las-o pe bunicuţa să te înveţe cum se suge oul. N-are importanţă ce ştiu eu, ce crezi tu că aş şti eu, ce anume s-ar fi putut întâmpla. Pentru că nici măcar nu vom avea nevoie de asta. Singurul lucru de care avem nevoie e un document care să ateste oficial. Că e nebună. Că e nebună de ani de zile.

 

STEVENS

M-am gândit şi la asta. Numai că e prea târziu. Asta ar fi trebuit să se fi făcut acum cinci luni. Procesul s-a închis acum. A fost găsită vinovată şi condamnată. În ochii legii ea e de acum moartă. În ochii legii, Nancy Mannigoe nici nu mai există. Chiar dacă n-ar exista un motiv mai bun decât acesta. Cel mai bun motiv, cea mai bună justificare.

(fumând)

Da?

 

STEVENS

N-avem niciunul.

 

TEMPLE

(fumând)

Da?

(s-a lăsat pe spate în scaunul ei, fumând grăbită, privindu-l pe Stevens. Vocea îi e blândă, răbdătoare, doar puţin cam prea grăbită, ca şi felul în care fumează)

E adevărat. Încearcă să mă asculţi. Încearcă cu adevărat. Eu sunt atestarea asta; ce altceva facem noi acum aici la ora zece noaptea, la numai o zi până la execuţia ei? Pentru ce altceva am – cum spui tu – am venit eu tot drumul acesta din California, ca să nu mai vorbim şi de o – cum presupun că ai mai spune tu – coincidenţă simulată de mine ca să-mi salvez – cum presupun că aş spune eu – conştiinţa? Lucrul de care mai avem nevoie acum este să hotărâm cât anume să trecem în atestarea asta. Încearcă; poate că ai face mai bine să bei ceva până la urmă.

 

STEVENS

Mai târziu poate. Sunt destul de ameţit acum cu sperjurul şi ceea ce s-ar putea considera nesocotire şi dispreţ faţă de prestigiul Curţii.

 

TEMPLE

Ce sperjur?

 

STEVENS

Să spunem că nu e un delict venal, atunci; mai rău – o prostie. După ce clienta mea a fost nu numai găsită vinovată, ci şi condamnată, eu vin din nou cu principalul martor al acuzării aducând dovada care să răstoarne întregul proces…

 

TEMPLE

Spune-le că am uitat exact lucrul acesta. Sau spune-le că m-am răzgândit. Spune-le că m-a mituit procurorul să-mi ţin gura…

 

STEVENS

(categoric, dar calm)

Temple.

 

Ea trage repede din ţigară, şi-o scoate din gură.

 

TEMPLE

Sau mai bine spune-le; n-ar fi un lucru evident? O femeie al cărei copil a fost înăbuşit în leagănul lui, vrând răzbunare, în stare de orice pentru a-şi obţine răzbunarea; pe urmă, când şi-a obţinut-o, dându-şi seama că nu poate trăi cu asta pe conştiinţă, nu poate sacrifica viaţa unei fiinţe omeneşti de dragul ei, nici chiar a unei târfe negrese?

 

STEVENS

Termină. Să luăm lucrurile pe rând. Cel puţin să ştim că vorbim despre acelaşi lucru.

 

TEMPLE

Despre ce altceva vorbim decât despre salvarea unei cliente condamnate şi al cărei avocat atât de experimentat recunoaşte deja că în cazul ei a dat greş?

 

STEVENS

Atunci într-adevăr nu vrei ca ea să moară. Ai inventat coincidenţa asta.

 

TEMPLE

Dar nu ţi-am spus asta chiar adineauri? Cel puţin haide să terminăm cu asta, pentru numele lui Dumnezeu, nu putem să facem măcar asta?

 

STEVENS

Am terminat. Deci Temple Drake va trebui să o salveze.

 

TEMPLE

Doamna Gowan Stevens o va salva.

 

STEVENS

Temple Drake.

 

Ea îl priveşte, fumând acum liniştită. Cu gesturi deliberate îşi scoate ţigara din gură şi, încă privindu-l, îşi întinde mâna şi o striveşte în scrumieră.

 

Foarte bine. Mai spune-mi o dată. Poate chiar am să şi înţeleg de data asta, nu numai că am să ascult. Aducem – ne prezentăm cu o atestare valabilă depusă sub jurământ spunând că această asasină era nebună în momentul când a săvârşit acea crimă.

 

TEMPLE

Ai ascultat chiar, nu-i aşa? Cine ştie…

 

STEVENS

Bazată pe ce?

 

TEMPLE

Ce spui?

 

STEVENS

Atestarea asta. Bazată pe ce?

(ea îl priveşte fix)

Pe ce dovadă?

 

TEMPLE

Dovadă?

 

STEVENS

Dovadă. Ce să scrie acolo în atestare? Ce anume să afirmăm acum, un lucru pe care dintr-un motiv sau altul, din orice motiv, noi – tu – noi n-am considerat că se cuvenea să-l prezentăm, sau în orice caz pe care nu l-am adus ca dovadă până după ce ea…

 

TEMPLE

Ce ştiu eu? Tu eşti avocat. Ce-ai vrea să scrie acolo? Ce anume trebuie să aibă în ele asemenea atestări ca să le facă valabile, ca să fim siguri că au să fie valabile? N-ai exemple în tratatele tale de drept – date concrete, sau cum vrei să le spui – pe care să le copiezi şi să mă pui să jur după ele? Formulele cele mai bune, sigure? Cel puţin, dacă tot o să săvârşim un gest ca ăsta, alege o formulă cât mai bună, atât de bună încât nimeni, nici chiar un avocat lipsit de experienţă, să nu mai poată să o demoleze…

 

Vocea i se