pierde. Stă şi se uită la el, în vreme ce el continuă să o privească în faţă, fără să spună ceva, privind-o doar, până când în sfârşit ea respiră o dată adânc; acum şi vocea ei s-a înăsprit.

 

Ce vrei atunci? Ce mai vrei mai mult?

 

STEVENS

Temple Drake.

 

TEMPLE

(repede, cu duritate, imediat)

Nu. Doamna Gowan Stevens.

 

STEVENS

(implacabil şi calm)

Temple Drake. Adevărul.

 

TEMPLE

Adevărul? Încercăm să salvăm gâtul unei asasine condamnate, al cărei avocat a recunoscut deja că a dat greş. Ce are adevărul de a face cu asta?

(repede, aspră)

Noi? Eu, eu, mama copilaşului pe care ea l-a ucis; nu tu, Gavin Stevens, avocatul, ci eu, doamna Gowan Stevens, mama. Nu poate să-ţi intre în cap că eu am să fac orice, orice?

 

STEVENS

Numai un singur lucru nu. Care e totul. Nu moartea acuzatei ne preocupă. Asta nu înseamnă nimic; orice adunătură de fapte mărunte şi de documente depuse sub prestaţie de jurământ poate face faţă acestui aspect. Partea asta e încheiată acum; putem s-o uităm. Lucrul cu care încercăm acum să ne confruntăm este nedreptatea. Şi numai adevărul poate să îndrepte lucrurile. Sau iubirea.

 

TEMPLE

(cu brutalitate)

Iubirea. O, Doamne, Iubirea!

 

STEVENS

Spune-i milă, atunci. Sau curaj. Sau pur şi simplu simţul onoarei, onestitatea, sau o simplă dorinţă de a avea dreptul să dormi noaptea.

 

TEMPLE

Îmi trăncăneşti tu mie acum despre somn, mie, care am învăţat acum şase ani cum nici măcar să nu-mi mai dau seama că nu-mi mai păsa că nu dorm noaptea?

 

STEVENS

Şi totuşi ai inventat coincidenţa asta.

 

TEMPLE

Pentru numele lui Dumnezeu, vrei să taci odată? Vrei să… Bine. Atunci, dacă moartea ei nu înseamnă nimic, ce vrei? Ce vrei, pentru numele lui Dumnezeu?

 

STEVENS

Ţi-am spus. Adevărul.

 

TEMPLE

Şi eu ţi-am spus că lucrul acela despre care tu îi tot dai zor că ar fi adevărul nu are nimic de a face cu chestiunea asta. Când ai să te prezinţi în faţa… Cum îi spune la adunătura superioară de jurişti din ăştia competenţi? Curtea Supremă? Lucrul de care ai să ai nevoie au să fie fapte, hârtii, documente întărite prin jurământ, de necontestat, pe care niciun alt jurist, competent sau incompetent, să nu le poată demola, în care să nu poată găsi puncte vulnerabile.

 

STEVENS

Nu ne prezentăm la Curtea Supremă.

(ea îl priveşte fix)

Cu asta s-a terminat. Dacă lucrul acesta s-ar fi putut face, ar fi fost suficient, m-aş fi gândit la asta, m-aş fi ocupat de asta acum patru luni. Mergem la guvernator. În noaptea asta.

 

TEMPLE

La guvernator?

 

STEVENS

Poate că nici el nu are s-o salveze. Probabil că n-are s-o facă.

 

TEMPLE

Şi atunci de ce să i-o mai ceri? De ce?

 

STEVENS

Ţi-am spus. Vreau adevărul.

 

TEMPLE

(cu o uimire liniştită)

Şi pentru nimic mai mult decât atât. Pentru niciun alt motiv mai bun decât atât. Doar ca să-l faci să fie spus, rostit cu suflul vorbirii, în cuvinte, în sunete. Doar să fie auzit, să i se spună cuiva, cuiva, oricui, oricărui străin a cărui treabă nu este, şi nici n-are cum să fie, şi asta doar pentru că el e în stare să audă şi să-l înţeleagă. Şi de ce te mai ascunzi acum după propria ta retorică? De ce nu mergi mai departe şi nu-mi spui că e pentru binele sufletului meu – dacă oi fi având suflet?

 

STEVENS

Am făcut-o. Am spus, pentru ca să poţi dormi noaptea.

 

TEMPLE

Şi eu ţi-am spus că am uitat acum şase ani chiar şi ceea ce înseamnă să simţi că-ţi lipseşte somnul.

 

Ea îl priveşte lung. El nu răspunde, privind-o. Încă privindu-l, ea îşi întinde mâna spre masă, spre cutia cu ţigări, pe urmă îşi opreşte gestul, rămâne nemişcată, cu mâna în aer, privindu-l.

 

Mai este deci şi altceva. De data asta chiar că o să ajungem la motivul adevărat. Foarte bine. Dă-i drumul.

 

El nu-i răspunde, nu schiţează niciun gest, privind-o. O clipă, apoi ea îşi întoarce capul şi priveşte către canapea şi către copilul adormit acolo. Încă privindu-l pe copil, ea se ridică, merge până în faţa canapelei şi rămâne acolo privind de sus spre copil; vocea îi e liniştită.

 

Deci a fost totuşi până la urmă o cursă; numai că mi se părea că nu ştiu pentru cine.

(priveşte aşa de sus copilul)

Copilul acesta care mi-a mai rămas ţi l-am scos ţie în faţă, ţi l-am aruncat la picioare. Şi acum tu mi-l arunci îndărăt mie la picioare.

 

STEVENS

Dar nu l-am trezit din somn.

 

TEMPLE

Atunci te-am prins, avocatule. Ce poate fi mai bun pentru liniştea lui sufletească şi pentru somnul lui decât spânzurătoarea asasinei surioarei lui?

 

STEVENS

Şi n-are importanţă prin ce mijloace, prin ce minciună?

 

TEMPLE

Nici a cui minciună.

 

STEVENS

Şi totuşi ai inventat coincidenţa aceea.

 

TEMPLE

Doamna Gowan Stevens a inventat-o.

 

STEVENS

Temple Drake a născocit-o. Doamna Gowan Stevens nici măcar nu luptă în cauza asta. Asta e a lui Temple Drake.

 

TEMPLE

Temple Drake a murit.

 

STEVENS

Trecutul nu moare niciodată. Nici măcar nu e trecut.

 

Ea se întoarce la masă, scoate o ţigară din cutie, şi-o pune în gură şi îşi întinde mâna spre brichetă. El se apleacă parcă pentru a i-o întinde el, dar ea a găsit-o deja, o apasă şi îşi aprinde ţigara, vorbind prin fumul pe care-l expiră.

 

TEMPLE

Ascultă. Cât ştii tu exact?

 

STEVENS

Nu ştiu nimic.

 

TEMPLE

Jură.

 

STEVENS

M-ai crede?

 

TEMPLE

Nu. Dar jură oricum.

 

STEVENS

Foarte bine. Jur.

 

TEMPLE

(îşi striveşte ţigara în scrumieră)

Atunci ascultă. Ascultă atent.

(în picioare, încordată, rigidă, cu faţa spre el, privindu-l)

Temple Drake a murit. Temple Drake va fi fost moartă cu şase ani mai mult decât are să fie vreodată moartă Nancy Mannigoe. Dacă Nancy Mannigoe n-ar avea pe altcineva care s-o salveze decât pe Temple Drake, atunci s-o ajute Dumnezeu pe Nancy Mannigoe. Acum ieşi afară de aici.

 

Îl priveşte fix; încă o clipă. Apoi el se ridică în picioare, încă privind-o; ea îl priveşte îndărăt