Comisarul Méliès îşi luă rămas-bun şi părăsi Morga mestecând chewing-gum şi simţindu-se mai perplex chiar decât atunci când intrase. Ştia că de-acum înainte o să aibă de furcă.

26. ENCICLOPEDIE

IZBÂNDĂ: Furnicile sunt, dintre toţi reprezentanţii planetei Terra, cele care au izbândit cel mai bine. Ele ocupă un număr record de nişe ecologice. Se pot găsi furnici în stepele deşertice de la marginile cercului polar ca şi în junglele ecuatoriale sau în pădurile europene, în munţi, prăpăstii, pe plajele oceanelor, împrejurul vulcanilor şi chiar în interiorul locuinţelor omeneşti. Un exemplu de adaptare extremă este următorul: pentru a rezista la căldura deşertului saharian, ce poate atinge 60°C, furnica din specia Cataglyphis a pus la punct nişte tehnici de supravieţuire unice. Ea ţopăie utilizând doar două labe din şase, ca să nu se ardă pe solul încins şi îşi ţine răsuflarea ca să nu-şi piardă umiditatea şi să nu se deshidrateze. Nu există un kilometru de pământ lipsit de furnici. Furnica este fiinţa care a construit cele mai multe oraşe şi sate de pe suprafaţa globului. Furnica a ştiut să se adapteze tuturor pericolelor şi condiţiilor climaterice: ploaie, căldură, secetă, frig, umezeală, vânt. Cercetări recente au demonstrat că o treime din biomasa animală şi din pădurea amazoniană este formată din furnici şi termite. Şi aceasta, în proporţie de opt furnici la o termită.

EDMOND WELLS,

Enciclopedia cunoaşterii relative şi absolute, volumul II

27. REÎNTÂLNIRI REGALE

Portăresele cu capete aplatizate se dau în lături pentru a le deschide calea. Cele două furnici înaintează acum una lângă alta, prin coridoarele de lemn ale Oraşului interzis: 103 683, soldatul care a participat cu peste un an în urmă la asaltul final împotriva Bel-o-kan-ului şi regina sa care de atunci încoace nu i-a mai dat nici un semn de viaţă. Să fi uitat oare complicitatea lor de odinioară?

Pătrund amândouă în loja regală. Chli-pou-ni a reamenajat sălaşul mamei sale tapetându-L cu o frumoasă catifea provenită din partea interioară a cojilor de castane. În mijlocul sălii, constituind o privelişte uluitoare, se află corpul eviscerat şi translucid al lui Belo-kiu-kiuni, propria lor mamă!

Fără îndoială că e pentru întâia dată în analele myrmicine când o regină trăieşte în permanenţă alături de cadavrul conservat al propriei sale zămislitoare, împotriva căreia intrase odinioară în război şi pe care o învinsese.

Chli-pou-ni şi 103 683 se instalează chiar în centrul încăperii de o formă ovală desăvârşită, şi îşi apropie în sfârşit antenele.

Întâlnirea noastră nu este întâmplătoare, afirmă suverana, mărturisind că o căuta de multă vreme pe luptătoarea ei de elită. Are nevoie de ea, dat fiind că intenţionează să lanseze o vastă cruciadă împotriva Degetelor, pentru a le distruge toate cuiburile construite dincolo de marginea orientală a lumii, iar 103 683 este cea mai indicată pentru a conduce armata furnicilor roşcate înspre ţinutul Degetelor.

Rebelele spuseseră adevărul. Chli-pou-ni chiar are de gând să declanşeze un război pe scară largă împotriva Degetelor.

103 683. ezită. Desigur că arde de dorinţa de-a porni din nou spre Orient. Dar acum există şi frica teribilă cuibărită în trupul ei, care ameninţă în fiece clipă să iasă la iveală: frica de Degete.

Pe durata întregii hibernări care a urmat aventurii sale, 103 683 nu a visat decât Degete: nişte mingi uriaşe de culoare roz, devorând oraşele ca pe nişte prăzi neînsemnate! 103 683 cunoscuse nişte treziri dificile, cu antenele umede şi moi.

Ce se întâmplă? întrebă regina.

Mi-e frică de Degetele care trăiesc dincolo de marginea orientală a lumii.

Ce este frica?

Este dorinţa de-a nu te pomeni în nişte situaţii pe care nu le poţi controla.

Chli-pou-ni îi relatează atunci cum, citind feromonii Mamei, a dat peste unul care pomenea şi el termenul de "frică". Feromonul respectiv susţine că atunci când nişte indivizi sunt incapabili să se înţeleagă, înseamnă că le este "frică" unora de ceilalţi. Şi, conform părerii lui Belo-kiu-kiuni, când frica de celălalt va fi învinsă, multe lucruri considerate imposibile vor deveni perfect realizabile.

103 683 recunoaşte genul de aforism drag inimii fostei regine. Cu o mişcare uşoară a antenei drepte, Chli-pou-ni întreabă dacă frica ar putea s-o facă pe luptătoare incapabilă de-a conduce cruciada.

Nu. Curiozitatea e mai puternică decât frica.

Chli-pou-ni se linişteşte. Dacă ar fi lipsită de experienţa complicei sale de odinioară, cruciada ar porni cu stângul.

Câţi soldaţi ar fi necesari, după părerea ta, pentru a ucide toate Degetele de pe Pământ?

Vrei să ucid toate Degetele de pe Pământ?

Da. Evident. Chli-pou-ni o vrea. Degetele trebuie exterminate, eradicate de pe lume, ca nişte stupizi paraziţi uriaşi ce sunt. Regina se enervează, îndoindu-şi şi desfăcându-şi antenele, şi insistă: Degetele sunt un pericol, nu numai pentru furnici, ci pentru toate animalele, vegetalele şi mineralele. Ştie asta, o simte. Este convinsă de justeţea cauzei sale.

103 683 îi transmite că se va conforma şi face un calcul rapid. Pentru a veni de hac unui singur Deget, e nevoie de cel puţin cinci milioane de soldaţi bine antrenaţi. Iar pe Pământ există - e ferm convinsă de acest lucru ― cel puţin... cel puţin patru turme, deci vreo douăzeci de Degete!

O sută de milioane de soldaţi abia dacă vor ajunge.

103 683 vede din nou cu ochii minţii imensa fâşie neagră unde nu creşte nimic şi pe toate exploratoarele făcute una cu pământul dintr-o singură lovitură, într-un vacarm de vibraţii şi în nori de hidrocarburi.

Marginea orientală a lumii înseamnă şi asta.

Regina Chli-pou-ni lasă să plutească un interval de tăcere, făcând câţiva paşi prin loja nupţială şi pipăind cu vârful mandibulei nişte spice de grâu. Întorcându-se, în sfârşit, cu antenele plecate, ea afirmă că a discutat cu numeroase furnici pentru a le convinge de necesitatea acestei cruciade. În ce o priveşte, nu dispune de nici o autoritate politică. Ea emite doar nişte sugestii, iar comunitatea decide. De altfel, nu toate surorile şi fiicele sale îi împărtăşesc punctul de vedere, deoarece se tem de o reluare a războaielor cu furnicile pitice şi cu termitele, şi nu vor ca această cruciadă să