Barcelona priveşte scrutător pe deasupra trandafirilor.

– Tocmai a trecut aghiotantul pe-aici, spune el. Vrea să ne croim singuri drum până la şoseaua aia distrusă.

– Dobitocul, pesemne-i căzut în cap, şuieră Porta enervat. Nimeni n-o să meargă pe nici un fel de şosea. Toată Armata Roşie o va lua într-acolo şi ne va găuri pe toţi de sus până jos. Indivizii de la fabrica de ofiţeri ne omoară mai înainte de-a o face rusnacii.

– Ne întoarcem, hotărăşte Bătrânul, ridicându-se în picioare cu automatul pregătit. După mine! porunceşte el, sărind peste trandafiri.

Dintr-o dată încep să simt frigul şi apa care mi-a intrat în cizme.

– Doamne, ce frig m-a luat! îngaim, ridicându-mi gulerul peste urechi.

– Las' că te-ncingi tu imediat, rânjeşte Porta.

– Răspândiţi-vă, lua-v-ar gaia! comandă Bătrânul. De câte ori să vă mai spun? Nu mai staţi grămadă ca o turmă!

În spatele nostru auzim bubuitul artileriei de câmp şi din când în când trosnetul tancurilor care ard. Din ele ţâşnesc limbi înalte de flăcări. Unul explodează într-o ploaie de schije încinse de oţel.

Un rus într-o manta brună fluturândă aleargă pe lângă noi cu baioneta fixată pe armă.

Îmi ridic pistolul-mitralieră şi, îi trimit o rafală scurtă în spinare. Sloboade un urlet prelung şi sacadat, în timp ce, arma cu baionetă cu tot îi zboară din mână.

Îi urmez pe ceilalţi de-a lungul unei poteci, acoperită pe o parte de lăstăriş, sar peste un tun antitanc distrus şi mă dau de-a berbeleacul pe un mic povârniş.

– Păstraţi distanţa! strigă Bătrânul. Vreţi să fiţi omorâţi cu toţii? Împrăştiaţi-vă, mormolocilor, împrăştiaţi-vă!

– Mine! urlă Barcelona preventiv, oprindu-se brusc de parcă s-ar fi izbit de un zid. Mine! spune el din nou, şi rămâne împietrit.

Când e vorba de mine, Barcelona este de-a dreptul îngrozit. Fusese aruncat de câteva ori în aer de aceste infernale maşinării. Chiar dacă dramaticele sale experienţe avuseseră loc cu mult timp înainte, nu le-a putut uita niciodată.

Se opreşte întregul pluton. E mai bine să nu le acordăm prea mare atenţie. Te pot face să-ţi piară orice chef de a mai înainta.

– Daţi-i drumul, daţi-i drumul! ne zoreşte Bătrânul, îmbrâncindu-mă.

Deasupra capetelor noastre explodează o rachetă luminoasă. Cei douăzeci şi cinci de oameni din plutonul nostru devin douăzeci şi cinci de statui. Câteva minute suntem lipsiţi de apărare, scăldaţi în lumina albă şi ucigătoare. Apoi bezna ocrotitoare ne învăluie din nou. Noaptea pare plină de siluete care aleargă sau se târăsc, şi peste tot domneşte haosul. Gonim prin întuneric, ruşi şi germani la un loc. Grenadele sunt proiectate direct. În case. Soldaţi răniţi şi muribunzi ţipă sfâşietor.

După ce se învârte nebuneşte în mijlocul străzii, un T-34 explodează într-un fulger orbitor.

Din centrul oraşului răzbate până la noi larma bătăliei.

– Sper că n-o să distrugă şi localul Taniei cu împuşcăturile lor, face Porta îngrijorat.

– Poate c-a venit comisarul să-şi ia muierea, spune Gregor, chicotind abătut.

– Toate nu-s decât apă de ploaie, oftează Porta. Cu cât trăiesc mai mult, cu atât înţeleg mai bine că omul nu are nimic mai de preţ decât propria-i viaţă puturoasă.

Ne trântim osteniţi în spatele unui deluşor.

– Raţe! sare Porta în sus, luând poziţia de câine de vânătoare.

Nu se înşală. Distingem cu toţii măcăitul unui cârd de raţe.

– Dacă punem mâna pe câteva, o să vă fac raţă pe orez portughez, promite el, lingându-se pe buze numai la. acest gând. E un ospăţ dumnezeiesc! Pentru început, iei nişte orez - vreau să spun, după ce-ai făcut rost de raţe -, apoi nişte cepe, care-s uşor de găsit, şi nişte morcovi. În cele din urmă, nişte roşii, ulei, sare şi piper. Orezul trebuie fiert în untură de raţă, adăugând apa încetişor pe măsură ce începe să fiarbă - aşa scrie la carte -, dar eu prefer vin în loc de apă. Strecori fain-frumos orezul şi aşezi cu grijă porţiile de raţă deasupra. Pe urmă tai roşiile în bucăţi mititele, faci la fel şi cu ceapa, şi le presari peste întreaga afacere. Vă spun, copii, aroma e atât de îmbătătoare încât aţi crede că e un Crăciun de dinainte de război.

– Ţine-ţi gura, omule, mârâie înfuriat Albert din întuneric. Numai ascultându-te, flămânzim şi mai tare.

– Tăceţi odată! şuieră Bătrânul drept orice răspuns. Ivan e-n faţa noastră. Îşi scoate din gură pipa stinsă şi mă cheamă lângă el: Ascultă bine ce-ţi spun, şopteşte. Tu treci primul dincolo de vale, dar fără cel mai mic zgomot, ai înţeles? Noi ceilalţi o cotim pe după ruinele alea.

– De ce tocmai eu? protestez neliniştit.

– Pentru că-ţi ordon, răspunde Bătrânul agasat. Şterge-o! Dar cască ochii şi trimite o lumină verde-n sus dacă dai peste vecini.

Raţele se împrăştie măcăind în faţa mea, în timp ce mă strecor precaut în apa rece. Dinţii ei de gheaţă mă pătrund şi după câteva minute nu-mi mai simt degetele. Mă opresc pentru o clipă lângă poziţia pustie a unui cuib de mitralieră şi-mi vărs apa din cizme. Sunt cele mai stupide cizme din lume - cornetele astea germane din piele! Aş vrea să-l ia dracu pe geniul care le-a inventat. Obiaua rusească deasupra unei cizme scurte e de o mie de ori mai practică. Cizmele noastre nu-s bune decât să baţi pasul de gâscă în ele.

Mă întâlnesc din nou cu plutonul în spatele clădirii imense a unei ferme.

– Răspândiţi-vă! ordonă Bătrânul, făcând semne spre noi cu automatul, de parcă am fi un cârd de găini pe care le alungă din calea sa.

Ne târâm printre tufele de mărăcini, blestemând. Ţepii ne sfâşie pielea, şi pentru că suntem îngheţaţi asta doare mai mult decât oricând.

– Voi doi rămâneţi aici! spune Bătrânul întorcându-se către mine şi Gregor. Dar, pentru numele Domnului, nu începeţi să trageţi peste toată arătura. Trageţi numai foc la gura ţevii. Albert! Strecoară-te până la movila aia cu gulii şi acoperă casa, dar să te ferească Cel-de-Sus să faci vreun zgomot. Sunt aici, şi putem fi siguri că sunt stăpâniţi de frica morţii. Oamenii înspăimântaţi au ochii pătrunzători şi urechile ciulite, şi la cel mai mic zgomot declanşează hora.

– Crezi că eu nu sunt speriat de moarte, omule? se tânguie Albert, înduioşător. Doamne, ce frică-mi e! Cum ar fi să-mi las oasele pe-aici? Cu ce m-am ales din scurta