biruinţii tale, Laert.

Pe lângă neştiinţa mea,

Îndemânarea ta va străluci

Ca steaua-n beznă, cu atât mai viu..

LAERTES

Stăpâne, râzi de mine!

HAMLET

Nu, ţi-o jur.

REGELE

Osric, dă spadele.

Nepoate Hamlet,

Cunoşti prinsoarea?

HAMLET

Foarte bine, sire;

Ai părtinit în joc pe cel mai slab.

REGELE

N-am teamă. V-am văzut. Laert fiind

Şi mai maestru, ţi-am dat înainte.

LAERTES

Aceasta-i mult prea grea.

Să văd şi alta.

HAMLET

Îmi place asta. Sunt la fel de lungi?

OSRIC

Da, bunul meu stăpân.

REGELE

Pe masă puneţi cupele cu vin.

Şi dacă la întâia lovitură,

Sau la a doua, Hamlet îl atinge

Sau de-o răspunde bine la a treia,

Să tragă toate gurile de foc.

Iar regele va bea în sănătatea-i

Şi-n cupă un mărgăritar va pune

Mai scump decât acela din coroana

Purtată-n şir de patru regi danezi.

Voi daţi-mi cupele. Vorbească toba

Trompetelor, trompeta către tunuri:

Şi tunurile către cer şi cerul

Pământului, că regele acum

Bea-n cinstea lui Hamlet.

Începeţi lupta,

Iar voi, judecători, luaţi bine seama.

HAMLET

Să-ncepem, domnul meu.

LAERTES

Stăpâne-ncepem!

HAMLET

O dată!

LAERTES

Nu!

HAMLET

Ce spun arbitrii?

OSRIC

Atins. E ne'ndoios atins.

LAERTES

Să-ncepem iar.

REGELE

Staţi. Daţi-mi de băut.

Hamlet, al tău e

Acest mărgăritar. Fii sănătos!

(Sună trâmbiţele. Salve de artilerie afară.)

Să-i daţi o cupă.

HAMLET

Pune-mi-o deoparte;

Întâi să isprăvim.

(Se luptă.)

Atins din nou. Ce zici?

LAERTES

Atins. E drept, am fost atins.

REGELE

Câştigă fiul nostru.

REGINA

Şi-i gras.

Năframa mea-i aici.

Tu ia-o, Hamlet, şi şterge-ţi tâmplele.

Regina închină pentru biruinţa ta.

HAMLET

O, bună doamnă!

REGELE

Nu bea, nu, Gertrudo!

REGINA

Cu voia ta, stăpâne, vreau să beau. (Bea.)

REGELE

(aparte) E cupa cu venin. E prea târziu.

HAMLET

O clipă, doamnă. Nu cutez să beau.

REGINA

Dar vino să-ţi şterg faţa.

LAERTES

Sire-acum îl voi lovi.

REGELE

Nu cred.

LAERTES

Şi totuşi parcă-i

Ceva-mpotriva cugetului meu.

HAMLET

Laertes, hai, e pentru-a treia oară,

Dar luptă-te, te rog, din răsputeri:

Te porţi, mă tem, de parc-aş fi copil.

LAERTES

Aşa-ţi par? Hai!

(Se luptă.)

OSRIC Nimic, de nici o parte.

LAERTES

Acum, ia seama!

(Laertes răneşte pe Hamlet. În încăierare îşi schimbă spadele şi Hamlet răneşte pe Laertes.)

REGELE

Opriţi-i! Se-ntărâtă.

HAMLET

A nu! Să începem iar.

(Regina cade.)

OSRIC

I-e rău reginei!

HORAŢIO

Sunt plini de sânge. Cum îţi e, stăpâne?

OSRIC

Laertes, cum te simţi?

LAERTES

Precum sitarul prins în lanţul său,

Ucis de drept, prin chiar trădarea mea.

HAMLET

Dar ce e cu regina?

REGELE

A leşinat

Văzându-i plini de sânge pe-amândoi.

REGINA

O, nu! e cupa, dragul meu Hamlet,

E cupa, cupa... fost-am otrăvită.

(Moare.)

HAMLET

O, ce ticăloşie! — 'Nchideţi poarta!

Trădare.

(Laertes cade.)

Unde e trădarea?

LAERTES

Aicea e, Hamlet, Hamlet, eşti mort;

Nu-i leac pe lume-n stare să te scape,

Şi viaţă n-ai mai mult de-un sfert de ceas.

În mâna ta-i unealta trădătoare

Cu vârful slobod şi-n venin muiată.

Ticăloşia-ntorsu-s-a-mpotriva-mi

Şi zac aci, dar n-am să mă mai scol,

Iar mama ta, şi ea e otrăvită,

Ah, nu mai pot... regele e de vină...

HAMLET

Şi vârfu-i otrăvit! Atunci, la lucru, otravă!

(Îl străpunge pe rege.)

TOŢI

Trădare! Trădare!

REGELE

Săriţi, prieteni! Nu-s decât rănit.

HAMLET

Danez tu, incestuos şi ucigaş

Şi blestemat, bea din fiertura asta.

Vezi, nu e-n ea mărgăritarul tău?

Te du pe urma mamei!

(Regele moare.)

LAERTES

                                  E o dreaptă

Răsplată. Căci i-ai dat să bea otrava

Pe care-a pregătit-o însuşi el.

Noi, unul altuia să ne iertăm,

O, vrednicule Hamlet. Moartea mea,

Şi-a tatei să nu cadă-asupra ta,

Şi nici a ta, asupră-mi.

HAMLET

Te izbăvească cerul. Te urmez.

Eu mor, Horaţio. Tu, rămâi cu bine,

Nefericită doamnă. Voi, ce-n tremur,

Palizi priviţi l-acest prăpăd, muţi martori;

Ai celor petrecute, de-aş avea

Doar vreme — aspra moarte însă este

Un temnicer ce nu ştie s-aştepte —

V-aş spune... las' să fie-aşa; eu mor,

Horaţio, tu trăieşti... fi-mi mie martor

Şi vieţii mele, spre-a mă-ndreptaţi

În faţa celor ce s-ar îndoi.

HORAŢIO

Nu crede asta niciodată, sunt

Mai mult un vechi roman decât danez:

Mai e ceva pe fund.

HAMLET

Bărbat eşti oare?

Dă-mi cupa. Las-o. Jur, o voi avea!

Horaţio, dragul meu, ce nume veşted

Las după mine, câtă vreme totul

Rămâne-o taină. Dacă m-ai purtat

Vreodată-n a ta inimă, atunci

Te mai lipseşte-un timp de fericire

Şi-n lumea asta hâdă tu mai poartă-ţi

Durerea, ca să-i spui povestea mea.

(Se aud un marş militar şi salve.)

Dar ce-i această larmă de război?

HORAŢIO

E Fortinbras cel tânar, care dă,

Întors cu biruinţa din Polonia,

Salut războinic solilor englezi.

HAMLET

Horaţio, mor. Năpraznica otravă

Gândirea-mi covârşeşte. Nu mai pot

Trăi s-aud din Englitera veşti.

Dar Fortinbras, vă spun, va fi alesul,

Şi glasul meu ce moare-i pentru el;

Aşa să-i spui, şi cam ce a dus

La aceste întâmplări. Restu-i tăcere.

(Moare.)

HORAŢIO

O mare inimă se frânge-acum.

O, noapte bună, blânde prinţ. Să cânte

Un stol de îngeri spre odihna ta.

Dar ce bat tobele tot mai aproape?

(Intră Fortinbras şi solii englezi, cu tobe, steaguri şi suită.)

FORTINBRAS

Vrem să vedem ce-a fost.

HORAŢIO

Ce-ai vrea să vezi?

O jale-adâncă, sau cumplită groază?

Te-opreşte-atunci şi nu mai căuta.

FORTINBRAS

Grămada asta strigă a măcel.

Trufaşă moarte, ce ospăţ găteşti

În veşnicu-ţi celar, de-ai doborât

Atâţia principi, cu o lovitură

Atât de sângeroasă, la pământ?

SOLUL

Priveliştea-i de spaimă. Prea târziu

Sosim cu veştile din Englitera,

Şi-urechea celui ce-ar fi vrut s-audă

E surdă-acum la ştirea că porunca-i

A fost adusă la îndeplinire.

Că Guildenstern şi Rosencrantz sunt morţi.

Dar cine să ne mulţumească?

HORAŢIO

El, cel de-aici, chiar viaţă de-ar avea

Să-ţi poată mulţumi, el niciodată

N-a dat poruncă pentru moartea lor.

Dar fiindc-aţi nimerit aci în toiul

Acestei sângeroase întâmplări,

Voi cei sosiţi din Anglia, voi din

Războiul cu Polonia, daţi poruncă

Să fie aşezate-aceste leşuri

Pe-un catafalc înalt, în văzul lumii.

Iar pentru cei ce nu cunosc povestea,

Lăsaţi-mă să spun cum s-a-ntâmplat.

Veţi auzi de fapte sângeroase

Şi scârnave şi nefireşti, de-omoruri

Nevrute şi de strâmbe judecăţi,

De inşi ucişi prin vicleşug şi silnic,

Şi-n tot acest sfârşit, de-o cursă-n care

Căzut-au înşiri cei ce au întins-o.

Aceste toate pot să le destănui

Cu-adevărat.

FORTINBRAS

                    Să-l ascultăm îndată,

Şi pe cei mari să-i adunăm s-asculte —

Iar eu salut norocu-mi cu mâhnire;

Am drepturi vechi pe-acest regat, pe care

Prilejul mă-nlesneşte să le cer.

HORAŢIO

Şi eu, aici, am de vorbit din parte-i,

Iar glasul lui va cântări mai greu.

Dar astea toate-acum să le-ncheiem,

Cât minţile sunt încă răvăşite,

Ca nu cumva greşeli sau uneltiri

Să se întâmple.

FORTINBRAS

Patru căpitani

Să-l poarte pe Hamlet ca pe-un ostaş

Pe catafalc. El ar fi fost, sunt sigur,

Un rege mare dac-ar fi domnit;

În calea lui, războinice saluturi

Şi muzicile ostăşeşti să cânte

Spre-a lui cinstire. Luaţi morţii.

Potrivite-n bătălii,

Privelişti de-astea nu-şi au rostu-aci.

Să mergem; comandaţi foc.

(Marş funebru. Ies toţi, luând trupurile. Se aud salve de artilerie.)