veloce. Dar în veridicitatea elogiului, îl socotesc un suflet de mare esenţă; în concocţiunea lui e de asemenea preţ şi raritate, încât ca să-l formulăm adecvat, unicul semn al său îi e oglinda; şi oricine i-ar călca pe urme doar umbra.

OSRIC

Înălţimea voastră vorbeşte de el deosebit de fără greş.

HAMLET

Dar semnificaţia, domnul meu? De ce să învăluim pe acest gentilom în răsuflarea noastră atât de grosolană?

OSRIC

Stăpâne?

HORAŢIO

Nu e oare cu putinţă să ne înţelegem într-altă limbă? Încearcă, zău, domnul meu!

HAMLET

Ce rost are menţionarea acestui gentilom?

OSRIC

A lui Laertes?

HORAŢIO

I s-a şi golit punga; toate vorbele aurite şi le-a cheltuit.

HAMLET

A lui, domnul meu.

OSRIC

Ştiu că nu ignoraţi...

HAMLET

Aş vrea sa ştii; la drept vorbind, da:ă ai şti, nu prea mi-ar folosi la ceva. Ei, domnul meu?

OSRIC

Nu ignoraţi eminenţa lui Laertes în...

HAMLET

Nu îndrăznesc să mărturisesc acest lucru, de teamă că m-aş lua cu el la întrecere. Dar ca să cunoşti bine un om, înseamnă că te ştii pe tine însuţi.

OSRIC

Vreau să spun că e eminent în mânuitul armelor. Din imputaţia ce i-au făcut, reiese că măiestria lui în această privinţă e fără pereche.

HAMLET

Ce armă mânuieşte?

OSRIC

Spada şi pumnalul.

HAMLET

Atunci sunt două; dar fie... Mai departe?

OSRIC

Stăpâne, regele a pus rămăşag şase cai din Barbaria, împotriva cărora Laertes a pus, după cum am aflat, şase spade şi pumnale franceze cu tot ce le însoţeşte, adică: cingători, agăţători şi celelalte. Trei dintre afeturi sunt într-adevăr de o bogată fantezie, în totul demne de mânerele lor, afeturi pline de gingăşie şi de o concepţie cât se poate de originală.

HAMLET

Ce numeşti domnia ta afeturi?

HORAŢIO

Ştiam eu că o să fie nevoie să recurgeţi la note marginale, ca să înţelegi textul, şi iată că aşa s-a şi întâmplat.

OSRIC

Afeturile, stăpâne sunt agăţătorile.

HAMLET

Cuvântul ar fi mai înrudit cu faptul, dacă am purta la şold un tun. Până atunci, îmi place mai mult „agăţători". Dar, mai departe! Şase cai de Barbaria, împotriva a şase spade franceze cu tot ce le însoţeşte şi trei afeturi de o originalitate bine concepută. Iată rămăşagul francezului faţă de cel danez. Şi pentru ce oare au fost „impuse", cum zici domnia-ta, toate acestea?

OSRIC

Stăpâne, regele a pus rămăşag că într-o duzină de asalturi între înălţimea ta şi Laertes, el nu te va întrece decât cu trei lovituri. Iar el s-a prins pe nouă lovituri din douăsprezece şi e gata să se înfăţişeze la o întrecere, dacă înălţimea voastră binevoieşte a-i răspunde.

HAMLET

Şi dacă răspund nu?

OSRIC

Vream să zic, stăpâne, a răspunde cu persoana înălţimii tale în această întrecere.

HAMLET

Domnul meu, eu am să mă plimb acum prin sala asta; cu voia măriei sale, e ceasul meu de odihnă; să se aducă floretele, şi dacă acel gentilom se învoieşte şi regele îşi ţine rămăşagul, am să-l câştig, de-mi va fi cu putinţă; iar de nu, am să mă aleg doar cu ruşinea şi cu loviturile date înainte.

OSRIC

Să transfer răspunsul acesta întocmai?

HAMLET

Întocmai, domnul meu; şi cu toate înfloriturile cerute de firea dumitale.

OSRIC

Mă recomand înălţimei tale cu tot devotamentul.

(Iese)

HAMLET

Şi eu, şi eu, domniei tale. Bine face că se recomandă singur. Nu s-ar găsi nimeni altul care s-o facă.

HORAŢIO

Guguştiucul acesta fuge cu găoacea oului pe cap.

HAMLET

Ăsta făcea temenele şi sfârcului înainte de a suge. Şi el şi mulţi alţii de o seamă cu el — cu care văd că se împăunează veacul nostru decăzut — prind doar tonul modei şi spoiala obiceiurilor de lume: un fel de spumă uşoară, care-i poartă de colo până colo, ciugulind părerile cele mai zvânturate. Dar e de ajuns să sufli asupra lor şi băşicile de spumă se sparg.

(Intră un curtean)

CURTEANUL

Stăpâne, măria-sa ţi-a trimis salutul său prin tânărul Osric, care i-a adus răspunsul că-l aştepţi în această sală. Doreşte să afle dacă ţi-e voia să te iei acum la întrecere cu Laertes, sau dacă vrei o amânare.

HAMLET

Sunt nestrămutat în hotărârea mea: ea urmează bunul plac al regelui; dacă e gata, sunt şi eu, acum sau oricând altă dată, numai să-mi fie tot de la îndemână.

CURTEANUL

Regele şi regina cu toată curtea se îndreaptă încoace.

HAMLET

Într-un ceas bun!

CURTEANUL

Regina doreşte să-i spui câteva vorbe prietenoase lui Laertes, înainte de-a începe asaltul.

HAMLET

Îmi dă povaţă bună.

HORAŢIO

Ai să pierzi prinsoarea asta, stăpâne.

HAMLET

Nu prea cred. De când a plecat el în Franţa, m-am pregătit întruna. Am să câştig cu punctele care mi s-au dat înainte. Dar nici nu-ţi închipui ce ciudat mă simt pe-aci pe la inimă. Dar nu-i nimic.

HORAŢIO

Cum să nu, scumpul meu stăpân.

HAMLET

E o prostie. Totuşi e un fel de presimţire, de care s-ar tulbura poate o femeie.

HORAŢIO

Dacă mintea ta e împotrivă, ascult-o. Am să le ies înainte când vin încoace şi am să le spun că nu eşti gata.

HAMLET

Ba de loc. Sfidez prevestirile. Nu moare nici măcar o vrabie fără ştirea Proniei. Dacă mi-a sunat ceasul acum, n-o să-mi sune altă dată, şi dacă n-o fi să fie altă dată, trebuie să fie acum; acum sau mai târziu, tot o să sune o dată. Totul e să fii gata. De vreme ce nu-ţi mai dai seama de cele ce laşii după tine, ce-ţi pasă dacă pleci mai curând? Fie ce-o fi.

(Intră regele, regina, Laertes, seniori, Osric, şi slujitorii cu spade etc.)

REGELE

Te-apropie, Hamlet, şi-această mână

Primeşte-o de la mine-n mâna ta.

(Regele pune mâna lui Laertes în mâna lui Hamlet.)

HAMLET

Iertare, domnul meu, că te-am jignit;

Dar iartă-mă cum iartă-un gentilom.

Toţi cei de faţă ştiu

Şi-ai auzit fără-ndoială

Că sunt lovit de-o rătăcire grea.

Ce-am făcut

Şi ţi-a trezit brutal onoarea, firea,

N-a fost, o spun deschis, decât sminteală.

Hamlet jignit-a oare pe Laertes?

El? Niciodată. Dacă, scos din minţi,

Atunci când nu mai este el, Hamlet

Jigneşte pe Laert, nu el jigneşte.

Hamlet reneagă. Cine-i deci de vină?

Sminteala lui. Şi dacă este-aşa,

Hamlet e dintre cei jigniţi, sărmanul,

Căci nebunia e vrăjmaşul lui.

De faţă, domnul meu, cu toată curtea

Mă lepăd de-orice rea precugetare,

Şi-n gândul tău mărinimos, mă iartă

Că fără voie mi-am ucis un frate

Zvârlind săgeata pe deasupra casei.

LAERTES

Mi-e sufletu-mpăcat. El mă-ndemna

La răzbunare. Cât priveşte cinstea,

Mă ţin deoparte, nu vreau împăcare,

Şi-aştept ca meşteri vechi şi respectaţi

Să-mi spună dacă fost-au şi-n trecut

Asemenea-mpăcări — ca să-mi păstrez

Un nume nepătat. Dar până-atunci

Primesc şi cred în dragostea pe care

Mi-o-mbii acum şi n-o dispreţuiesc.

HAMLET

Primesc cu drag şi voi lupta cu cinste

În acest asalt frăţesc. Să mi se dea

O spadă. Gata.

LAERTES

Da, şi mie una.

HAMLET

Voi fi unealta