fără istorie, îngheţat, fără tremurul fluxurilor, şi totuşi rămânând acolo acea măruntă lucire, acea scânteie, acea fărâmă aurită a eternelor aspiraţii ale omului, această cupolă de aur dintru început poruncită şi de neînvins, acel fetus de licărire minusculă mai dură decât gheaţa şi mai tare decât îngheţul; şi pământul icnind din nou, năpârlind din nou; gheaţa cu viteza ei infinitezimală curăţind văile, crestând dealurile şi dispărând; pământul înclinându-se şi mai mult ca să împingă şi mai înapoi marginea mărilor cu margini asemenea colierelor de coji de crustacee în liniile tot mai mult retrăgându-se asemenea vârtejurilor concentrice din cioturile lăsate de fierăstraie să spună vârsta copacilor, purtând către sud, spre un tot mai retras sud, spre lucirea mută şi consimţitoare acel şes mlăştinos confluent continental, dezvăluind la lumină şi la aer fila virgină şi largă a miezului continentului pentru cea dintâi înscriere a cronicii cuvenite – o adevărată uzină-laborator acoperind ceea ce aveau să fie douăzeci de state, stabilite şi ordonate în scopul de a făuri unul singur: organizata şi negrăbita rotire a anotimpurilor, a ploii şi a zăpezii şi a îngheţului şi dezgheţului şi a soarelui şi a secetei pentru a aerisi şi a destinde solul, confluenţa a o sută de râuri într-un unic şi uriaş tată al râurilor ducând cu el noroiul bogat, strângerea ca de recolte îmbelşugate, către sud şi tot mai spre sud, sculptând falezele pentru a purta lungul marş mai departe al oraşelor de pe malul râului, inundând şesurile joase ale Mississippiului, rodind bogatul noroi aluvionar strat după strat vernal, ridicând cu degetul cu piciorul cu anul cu secolul suprafaţa pământului care în timp (şi acum nu mai era departe, măsurat după această lungă cronică fără semnătura cuiva) avea să tremure la trecerea trenurilor ca atunci când pisica străbate podul suspendat;

 

Solul acesta bogat adânc negru aluvionar din care avea să crească bumbacul mai înalt decât capul unui om călare, de pe acum o singură junglă un singur hăţiş o unică densitate de iarbă neagră şi trestie de zahăr şi viţă de vie încovoindu-se pe după avântul arborilor de cauciuc şi al cipreşilor şi arborilor hicori şi al stejarilor şi arţarilor, purtând acum urmele unor forme ce nu mai erau străine – urşi şi cerbi şi pantere şi bizoni şi lupi şi aligatori şi nenumărate animale mai mici, şi oameni, nici ei străini, cărora şi lor să le dea nume – acei (ei înşişi) fără nume, deşi înscrişi în cronici, predecesori care au ridicat colinele pentru a scăpa de revărsările primăverii şi şi-au lăsat după ei firavele lor vestigii: cei lăsaţi în urmă şi deposedaţi, deposedaţi de cei care au fost deposedaţi la rândul lor pentru că şi ei rămăseseră în urmă: sălbaticii indieni Algonquiani, Chickasaw şi Choctaw şi Natchez şi Pascagoula, privind cu ochii mari în uimire virgină de sus de pe marile înălţimi la o canoe Chippeway ducând cu ea trei francezi – şi de-abia au mai avut timp să se rotească pe călcâie şi să privească în urma ei la zece şi apoi o sută şi apoi o mie de spanioli veniţi pe uscat dinspre Oceanul Atlantic: un flux, o revărsare, o întreită mişcare de flux şi reflux atât de iute şi de rapidă, tăind pieziş cronica înceată aluvionară a pământului astfel încât să o facă să semene cu sclipirea mlădioasă a uneia dintre mâinile prestidigitatorului în faţa celeilalte mâini care ţine pachetul de cărţi de joc inconstante; francezul o clipă, apoi spaniolul poate două, apoi francezul alte două şi apoi spaniolul iarăşi o altă clipă şi apoi francezul timp de o unică ultimă secundă, cât o jumătate de respiraţie; pentru că pe urmă a venit anglo-saxonul, pionierul, bărbatul înalt, urlându-şi Scriptura protestantă şi whisky-ul distilat, cu Biblia şi urciorul într-o mână şi (de cele mai multe ori) un tomahawk indigen în cealaltă, zbierând cu glas tare, turbulent nu din răutate ci pur şi simplu din cauza glandelor lui supraexcitate; afemeiat şi poligam: un celibatar însurat şi invincibil, târându-şi după el soţia gravidă şi pe cei mai mulţi din restul familiei soacrei sale în pădurea fără cărări şi infestată, născându-i-se acel copil de cele mai multe ori în spatele baricadei de buşteni cu spini de puşcă netrecută pe vreo hartă la leghe depărtare de orice şi apoi lăsând-o grea cu un altul înainte de a ajunge la destinaţia spre care-l mânau picioarele mereu împinse de mâncărime, şi, în acelaşi timp risipindu-şi sămânţa ebulientă în câte o sută de pântece întunecate prin câte o mie de mile de sălbăticie; inocent şi naiv, fără resurse pentru avariţie sau compasiune sau prevedere de asemenea, schimbând faţa pământului; tăind câte un copac căruia îi trebuiseră două sute de ani ca să crească, pentru a extrage din el un urs sau o şapcă plină cu miere sălbatică;

 

Lăsat în urmă de vreme de asemenea: încă tăind copacul bătrân de două sute de ani şi atunci când ursul şi mierea sălbatică nu mai erau acolo şi nu mai era nimic în el decât un raton sau un oposum a căror blană ar fi valorat cel mult doi dolari, transformând pământul într-un deşert strident de pe care el avea să fie primul care să dispară, nu numai imediat după, ci şi sincronizându-se în asta cu oamenii sălbatici puţin mai închişi la culoare pe care el îi deposedase, pentru că, asemenea lor, numai sălbăticia îi putea fi hrană şi nutriţie; şi astfel a dispărut, străbătându-şi ţanţoş ceasul său zgomotos şi digestibil, şi nu a mai fost, lăsându-şi stafia, un paria şi o proscrisă acum fără scripturi şi înarmat doar cu pistolul tâlharului de drumul mare şi al asasinului, bântuind marginile sălbăticiei pe care el însuşi contribuia la a o distruge, pentru că oraşele râului înaintau şi ele acum tot mai adânc spre sud, tot mai spre sud, pe lângă înălţimile urmându-se în procesiune: St Louis, Paducah, Memphis, Helena, Vicksburg, Natchez, Baton Rouge, populate de bărbaţi cu gurile pline de texte de lege, în stofă aspră şi veste înflorate, care posedau sclavi negri şi paturi stil Empire şi comode încrustate şi ceasuri de bronz