trece pe lângă ureche.

  — Impunitatea protestelor.

  — Tupeul.

  — Erotism precoce.

  — Condiţiile din coloniile mixte. – Idealul: să devii hoţ.

  — Băieţaşul din Kiev. De ce nu fura sub nemţi. – Invincibilitatea haitei.

  — Jefuirea bătrânilor.

  — Comerţul cu civilii.

  — Distracţii dinamice.

  — Batjocorirea invalizilor.

  — Modalitatea optimă de a abrutiza un copil.

  — Primul pas e mai greu.

  — Recidiviştii. – 20 de ani de legi staliniste.

  Chiştoci condamnaţi pe baza lui 58.

  — Un băiat de şase ani.

  — Fetiţele de la Eisk.

  — Orfanii de la Hostin.

  — Galia Venediktova. – „Fiică de trădător de patrie”.

  — Copii rămaşi pe drumuri după arestarea părinţilor.

  — Copii pe urmele Părinţilor.

  — Pervertitorii de suflete.

  — Dârzenia Zoiei Leşceva.

  — Capul lui Stalin în ţărână.

  — Arată-te, ţară…

  Capitolul 18 – MUZELE în GULAG Nimeni, niciodată n-a fost reeducat prin grija KVC.

  — Misiunea KVC. – Funcţiile educatorului.

  — Deţinutul trebuie, chiar şi în lagăr, „să trăiască viaţa naţiunii”.

  — Un optimism de bâlci.

  — Muza lozincilor.

  — Gazete vivante, scheciuri, brigăzi de agitaţie.

  — Tribunalele tovărăşeşti.

  — Deţinutul nu trebuie lăsat singur cu sine.

  — Gazete de lagăr.

  — Totul s-a sfârşit. Glaciaţiunea.

  — Rondurile moarte de pe Vorkuta. – „Noi cui să scriem?” – Ce a mai rămas din KVC.

  Invenţiile ca formă de evadare.

  — Truşleakov.

  — Depoziţiile tehnice silite ale prizonierilor germani.

  — Un politic inventând sisteme de pază a lagărelor. – Proiectul RAIA.

  — Alexandr Cijevski.

  — Konstantin Strahovici şi soarta lui în lagăr.

  — Pe ceilalţi – cum i-am putea cunoaşte?

  Luminiţa KVC.

  — Liova G-man.

  — Profesorul Dovatur.

  — Camille Gontoire.

  — Pictorii în lagăr. – „Lanţ de ocnă – muzica dumitale!” – Poeţi scriind texte pentru caricaturi.

  — Epitaful prozei ruse.

  — Patru sfere virtuale ale literaturii mondiale.

  — O osmoză fără precedent a experienţelor şi extincţia ei.

  Activitatea artistică de amatori.

  — Corul.

  — Artiştii iobagi.

  — Ce îi atrage. – „Numai în interiorul GULAG-ului.” – Un scandal patriotic la montarea unei piese patriotice.

  — Destinul lui Nikolai Davidenkov.

  — Nici un fel de „îndoieli”!

  — Şi cine ne judecă?” – Trupe şi teatre iobăgeşti.

  — Destinele unor cunoscuţi artişti sovietici.

  — Dubla reîncarnare a actorului-zefe.

  — Trupa Direcţiei Lagărelor din Moscova.

  — Dansul Isoldei Glaznek.

  — Osvald Glaznek plângându-şi viaţa distrusă.

  — Niciodată nu ştim unde ne aşteaptă şansa şi unde – pierzania.

  — Artiştii amatori de la Bariera Kaluga.

  > ’ Capitolul 19 – ZEKII CA NAŢIUNE Clasa zekă.

  — Un tip biologic zekl – Definiţia naţiunii după Stalin.

  — Zekii îi satisfac cu prisosinţă exigenţele.

  — Sudalma ca matrice a limbii.

  — Problema natalităţii.

  — Originea cuvântului „zek”.

  Clima Arhipelagului. – Înfăţişarea exterioară a băştinaşilor.

  — Felul de a vorbi al zekilor.

  — O limbă energică. Maniere care te amuţesc.

  — Sonor, gracil şi transparent.

  — Tipul naţional zek.

  Atitudinea faţă de munca oficială.

  — Codul de conduită al zekilor şi vechile zicale iobăgeşti.

  — Atitudinea faţă de autorităţi.

  — Zekii nu aleargă după laude. – O scară de valori răsturnată.

  — Nu-şi iubesc insulele.

  — Importanţa exagerată acordată raţiei de pâine, mahorcăi şi fierturii.

  — Renunţarea la viaţa de familie. – Virtuozi ai somnului.

  — Presiunea vitală.

  — Conştiinţa?

  — Mi-a rămas la dosar. – Îmbrobodirea.

  — Conştiinciozitate în execuţia comenzilor particulare. – Disimularea. – „Legea e taiga” – Fiii GULAG-ului.

  — Preceptele zekilor.

  — Nu-ţi vârî nasul în gamela altuia Cum trebuie înţeles acest precept – Nu te încrede în Nimeni, nu te teme de nimeni, nu te ruga de nimeni.

  — Echilibrul spiritual. – Întotdeauna, zekul pune răul în faţă.

  — Atrofierea simţurilor.

  — Fatalismul. – Dragostea de viaţă. – „Dea Domnul aşa viaţă tuturor şi fiecăruia!” – Credulitatea.

  — Credinţa în Amnistie.

  — Setea de dreptate.

  — Mitul privind graţierea Fanyei Kaplan.

  — Povestirile despre trecut: „Cum am fost arestat”.

  — Imuabilitatea trecutului.

  — Legende despre ingeniozitatea zekilor.

  — Umorul.

  — Urşii şi socialismul.

  — Limbajul borfaşilor contaminează limba zekilor.

  — Limba zekilor contaminează limba societăţii.

  — Unele rădăcini ale argoului zek coboară în limba de dinainte de revoluţie.

  — Din partea lui Fân Fanâci…

  Capitolul 20 – DULĂII LA lucru O slujbă legată de câini.

  — Cum să-i numim?

  — Generalii GULag-ului. – Zaveneaghin. Antonov.

  — De ce nu merită atenţie temnicerii.

  — Contraselecţia morală în MVD.

  — Sfatul ipocrit al lui Dzerjinski. – „Un bătrân cekist”.

  — Deosebirea dintre un cekist şi un lagherscik.

  — Cum au fost instruiţi lagherşciki în anii ’20 şi ’30.

  — Nici urmă de „dragoste de oameni”.

  — Trăsături caracterologice generale.

  — Puteri discreţionare.

  — Ţâfnă.

  — Stupiditatea.

  — Am moşia mea şi sunt proletar.

  — Nulitatea.

  — Despotismul.

  — Lecţii de canto de la un iobag. – Instinctul feudei.

  — Cupiditatea.

  — Privilegii în virtutea slujbei.

  — Servitori din lagăr; servicii din lagăr.

  — Furturi din raţia deţinuţilor.

  — Furturi din gospodăria lagărului, folosirea îu interes personal a serviciilor de intendenţă.

  — Furturi din producţie.

  — Lubricitatea şi posibilităţi de a o satisface.

  — Răutatea şi cruzimea. – „Până aici firele de telegraf nu mai ajung.” – Sadismul.

  — De ce au o expresie de oameni veşnic nemulţumiţi.

  — Cu câtă artă sunt aleşi din grădina lui Dumnezeu.

  — Răfuiala dulăilor cu