cu cine şi din ce pricini cele două părţi ale sale au fost statornicite în locuri deosebite ale trupului. Numai că nu putem fi încredinţaţi de adevărul spuselor noastre fără o confirmare divină. Dar că expunerea noastră este verosimilă ne putem încumeta să spunem încă de pe acum şi cu atât mai mult de acum încolo. Aşa că ce am spus este bun spus.

Partea care urmează trebuie cercetată potrivit [72e]aceloraşi principii. Era vorba de a stabili felul în care a luat naştere restul trupului. Iar dintre chibzuinţele care au. dus la făurirea lui, cea mai de crezut ar fi următoarea. Cei care ne-au alcătuit ştiau că vom fi necumpătaţi la băutură şi la mâncare şi că, din lăcomie, vom bea şi vom mânca mult mai mult decât ne este necesar.

Prin urmare, prevăzând aceasta şi ca să prevină o timpurie pieire, prin îmbolnăvire, a [73a]încă nedesăvârşitului neam al muritorilor, au orânduit, drept receptacol al excesului de băutură şi de mâncare, cavitatea de jos a trupului, aşa-zisul pântece şi, înlăuntrul ei, au încolăcit spirala intestinelor, al căror rost este ca trupul, prea repede străbătut de hrană, să nu simtă prea degrabă nesăţioasa nevoie de altă hrană şi astfel întreaga omenire, din lăcomie, să rămână inaptă pentru filosofie şi harurile Muzelor, surdă la îndemnul părţii celei mai divine din noi.

În ce priveşte oasele, carnea şi cele asemenea, [73b]lucrurile stau astfel. Drept început, acestora toate le stă formarea măduvei. Într-adevăr, de vreme ce sufletul e legat de trup, legăturile vieţii au fost bine fixate în măduvă, dând puternice rădăcini neamului muritor. Dar măduva însăşi a luat naştere din altă materie. Zeul a ales dintre diferitele feluri de triunghiuri pe acelea care, fiind nedeformate şi netede, erau dintru început cele mai apte, datorită exactei lor regularităţi, să producă focul şi apa, aerul şi pământul; şi, amestecându-le [73c]unele cu altele în cuvenita proporţie, a alcătuit măduva,. combinând astfel, pentru orice specie muritoare, un amestec din toate seminţele. După aceea a sădit în ea, legându-le bine, diferitele feluri de suflete; şi, de asemenea, dintr-un bun început, încă de la distribuirea iniţială, a împărţit măduva în forme corespunzătoare în număr şi fel cu cele ale diferitelor părţi ale sufletului pe care urma să le conţină. Şi astfel „ogorul“, zicând aşa, care urma să cuprindă sămânţa divină, a fost plăsmuit în formă sferică, zeul dând părţii corespunzătoare de măduvă numele de „creier“, având în [73d]vedere că, atunci când fiecare vieţuitoare va fi întreagă, vasul care îl va cuprinde va fi capul. Cât despre ceea ce urma să ne ţină cealaltă parte, muritoare, a sufletului, el l-a împărţit în forme totodată rotunde şi alungite, numindu-le pe toate „măduvă”; iar pornind de la acestea, ca de la nişte ancore, a întins legăturile care fixează întregul suflet, şi apoi a şi început să făurească în jurul măduvei întregul nostru trup, după ce mai întâi a îmbrăcat-o po toată într-un înveliş osos compact. [73e]Iar oasele le-a construit aşa: după ce a ales, cernindu-l, pământ curat şi fin, l-a amestecat şi l-a frământat cu măduvă; după care a pus amestecul în foc şi apoi l-a călit în apă, apoi iarăşi în foc şi iarăşi în apă şi, tot trecându-l astfel dintr-unul în celălalt, l-a făcut rezistent la acţiunea amândurora. Şi acest material l-a folosit întâi pentru a făuri o sferă osoasă împrejurul [74a]creierului, căreia i-a lăsat o îngustă deschizătură, după care, pentru a îmbrăca măduva de-a lungul grumazului şi al spinării, a făcut, tot din os, vertebre, pe care le-a înşirat, ca pe nişte balamale, de la cap până la capătul de jos al trunchiului., în felul acesta, adică îmbrăcând-o într-o cămaşă tare ca piatra, a pus la adăpost întreaga sămânţă medulară; iar în această cămaşă a pus apoi articulaţiile vertebrelor, folosindu-se în ce le priveşte de o proprietate a diferitului, pe care a intercalat-o între ele pentru a face posibilă mişcarea şi îndoirea.

Numai că, socotind că materia osoasă era, prin [74b]natura alcătuirii ei, prea sfărâmicioasă şi prea lipsită de mlădiere şi, pe de altă parte, că încingându-se şi răcindu-se mereu, s-ar descompune, provocând grabnica nimicire a sămânţei medulare dinlăuntrul ei, el a ticluit tendoanele şi carnea în aşa fel încât prinzând toate membrele în tendoane care se contractă şi se destind la încheieturi, să-i dea trupului putinţa de a se îndoi şi dezdoi; iar carnea urma să fie o apărătoare împotriva arşiţei, şi un adăpost împotriva gerului şi, pe de altă parte, o protecţie împotriva lovirii prin cădere (cum ar fi apărătoarele noastre făcute din pâslă), fiind moale şi [74c]elastică la contactul cu obiectele dure; carnea urma să cuprindă în ea o umiditate caldă, pe care vara s-o poată asuda, umezind exteriorul trupului şi răspândind astfel pretutindeni asupră-i o răcoare venită dinlăuntru; iar iarna, dimpotrivă, datorită focului pe care îl cuprinde, să-l apere de frigul care-l împresoară şi îl atacă din afară. Cu acest gând în minte, cel care ne-a plăsmuit ca din ceară a alcătuit carnea dintr-un amestec bine proporţionat de apă, foc şi pământ, căruia i-a adăugat un [74d]ferment compus din acid şi sare, făcând-o astfel moale şi plină de suc. Iar tendoanele le-a făcut dintr-un amestec de oase şi de carne fără ferment, căruia i-a adăugat o culoare gălbuie, astfel că proprietăţile tendoanelor sunt intermediare: ele sunt mai încordate şi mai vâscoase decât carnea, dar mai moi şi mai mlădioase decât oasele. Şi apoi zeul a îmbrăcat oasele şi măduva în carne şi tendoane, legând oasele între ele cu tendoane şi îngropând totul sub un acoperământ de carne. Pe oasele cu mai [74e]multă viaţă în ele le-a împrejmuit cu carne mai puţină şi pe cele cu mai puţină viaţă cu carne mai multă şi mai compactă; iar la încheieturile dintre oase, când nu se vădea un puternic motiv contrar, a făcut să crească carne puţină, pentru ca excesul de carne să nu împiedice îndoirile şi, îngreunând astfel mişcările corpului, să-i facă anevoioasă deplasarea, şi pe de altă parte, pentru ca multe straturi de carne compactă puse apăsat unul peste altul să nu ducă, prin soliditatea lor,