– Dar pentru că asta e prima noastră întâlnire cu un seif sovietic, n-o să-şi închipuie nimeni că tocmai noi, doi germani eliberatori, l-am găurit, spune Porta nepăsător, începe să se joace cu cifrul.

– Parcă e o staţie de emisie-recepţie, remarcă Micuţul.

– Totuşi, frecvenţa e puţin diferită, surâde Porta cu indulgenţă. Ca să te joci cu butoanele unui radio trebuie să plăteşti. Cu ăsta sper să primim bani, dacă găsim frecvenţa potrivită.

– Că veni vorba, ai încercat uşa? întreabă Micuţul practic. Îmi aduc aminte de ziua în care David al jidanului şi cu mine am dat o raită la magazia unui concurent, având cu noi un specialist în broaşte şi lacăte. După ce a trebăluit o oră întreagă, a descoperit că, de fapt, uşa nu era încuiată. Expertul nostru a fost atât de ruşinat încât şi-a luat tălpăşiţa şi s-a lăsat umflat de unul din maimuţoii lui Nass.

– Ai perfectă dreptate, zbiară Porta, deschizând cu greu uşa.

Când Micuţul vede teancurile de bancnote, râde atât de tare încât hohotele sale provoacă un ecou puternic în toată casa.

– Milioane! şopteşte Porta extaziat. La naiba, milioane! N-am mai văzut niciodată atâţia bani la un loc! Slăvit fie bunul Dumnezeu! intonează el cu privirea ridicată spre cer. Voi intra în lăcaşul tău cu prima ocazie! Şi dacă dau de vreun păgân în ţara asta, o să-l aranjez cum se cuvine!

– Sunt foarte mulţi pe-aici. Mai mulţi decât ai putea tu să numeri, strigă Micuţul, frecându-şi mâinile întocmai ca un jidan care a reuşit să tragă pe sfoară un antisemit.

– În curând, firmamentul economic va fi împodobit cu încă doi Rockeffelleri, prezice Porta satisfăcut.

– Care-s ăia? întreabă Micuţul prosteşte.

– Uită-te-n oglindă, îl lămureşte Porta. Pe unul dintre ei îl vei vedea acolo.

– Sfinte Dumnezeule! Nu-mi vine să cred, exclamă Micuţul, privindu-se atent în oglindă.

– Acum nu mai trebuie decât să ne păstrăm sângele rece, spune Porta, mângâind afectuos teancurile de bani.

– Nici n-avem vreo altă şansă în iarna asta rusească, răspunde Micuţul nepăsător.

– De azi încolo, continuă Porta energic, suntem mult prea bogaţi ca să ne mai intereseze războiul lui Adolf. Du-te în pivniţă şi adu doi saci mari. Plecăm, tinere!

– Fără să ne luăm rămas bun de la ceilalţi? întreabă Micuţul uluit.

– De-acum nu-i mai cunoaştem, îl lămureşte Porta. Dacă transpiră ceva din ce-am făcut, nu mai apucăm să fim bogaţi mult timp! Julius o să spună că banii aparţin statului şi că trebuie confiscaţi. Ţine minte ce ţi-am spus: păstrează-ţi sângele rece! Trecutul nostru e îngropat! Coboară în pivniţă şi adu doi saci. Să fie foarte, foarte mari.

– Înainte să mă schimb în haine civile, o să mă cac în pantalonii de armată ai lui Adolf, promite Micuţul şi aleargă în pivniţă fluierând.

– Aţi găsit ceva? zbiară Gregor, intrând pe fereastră, însoţit de Albert, cu dinţii săi strălucitori.

Porta închide repede uşa seifului şi se grăbeşte să le abată privirea de la cămăruţă.

– Rahat! răspunde el indiferent, arătând ca un lup ciobănesc. Albert vede corsetul cu fluturaşi şi trandafiri şi izbucneşte într-un hohot de râs convulsiv.

– Ce-i asta? Noua armă secretă a lui Adolf? bolboroseşte Gregor printre sughiţuri.

Albert scrâşneşte din dinţi în clipa în care vede pe perete un portret al lui Stalin ce scrutează încăperea cu o privire crudă.

– Kak vî pajivaete, tovarişci?{22} rage el, ameninţând tabloul cu pumnul, ca şi cum ar încerca să domolească săgeţile din privirea georgianului.

Micuţul apare cu doi saci mari la subsuoară.

– Afară, rahaţilor, se răsteşte el, fluturând sacii spre ei ca şi cum ar goni nişte găini. Nu ştiaţi că e interzis să violaţi o proprietate particulară?

– La ce vă trebuie sacii? întreabă Gregor curios, pipăind ţesătura de cânepă.

– Am primit ordin să camuflăm ferestrele, replică Porta imediat, pentru a evita un răspuns necugetat din partea Micuţului.

– Drept cine mă luaţi? Mă credeţi cretin, sau ce? pufneşte Gregor. Aţi găsit ceva, ăsta-i adevărul. Nu-mi mai vindeţi mie gogoşi! Am fost anchetator. Vă miros de la o poştă!

– Dacă nu-ţi ţii gura şi nu pleci de aici cu strigoiul ăsta negru, ca să ne facem treaba, vă calc în picioare! rage furios Micuţul, ameninţându-i cu pumnul.

– E ceva deosebit, omule! exclamă Albert plin de curiozitate, ţopăind pe canapea. Face o tumbă, se opreşte stând în mâini şi se uită sub canapea.

– Te joci cu soarta, târâtură africană ce eşti, mârâie Porta, expediind un şut unei perne, care zboară direct pe lampă.

– Da' zău că ai dreptate, râde Albert şi scoate de sub pat un bidon cu ulei.

– Vrei să-ţi ungi fuduliile şi să te duci la tine-n Africa să dormi pe-un pat de cuie? întreabă Micuţul turbat de furie, încercând să-i tragă un şut lui Albert.

– De ce nu? rânjeşte Albert şi trage o duşcă din bidon. Micuţul îşi lungeşte gâtul ca o barză la vânătoare de broaşte.

Adulmecă aerul în direcţia bidonului cu ulei.

– Crăciun fericit tuturor! Şnaps de prune! zbiară el, smulgând bidonul din mâna lui Albert.

– Dă-mi şi mie să gust, cere Porta şi se autoserveşte.

– Alarmă, alarmă! vine un strigăt de afară.

O puşcă-mitralieră latră cu furie. Mortierele bubuie în noapte. Un Obergefreiter tanchist se caţără pe un scaun, în dreptul tabloului lui Stalin.

– Unchiul Iosif poate fi un cadou frumuşel. O să dea foarte bine deasupra canapelei de acasă, din Köln, când s-o termina războiul.

– Nu-l atinge! ţipă Gregor cuprins de panică, aruncându-se la pământ.

Albert sare dintr-un salt în spatele canapelei, aidoma unei pisici care-o zbugheşte din calea unui lup alsacian. Porta se ghemuieşte după un fotoliu împreună cu Micuţul, care şi-a ascuns capul ca struţul. Pălăria împodobită cu cireşe fâlfâie în aer ca o pasăre rănită.

Într-o fracţiune de secundă, Gregor observă firul subţire, negru, legat de tablou, care se strecoară printr-o gaură sub tapet.

Explozia sfărâmă toată casa. Limbi lungi de foc se înalţă spre cer. Acoperişul pare că se sprijină pe creasta flăcării. Parcă ar fi sfârşitul lumii. Exploziile se succed în lanţ şi cuprind întreaga stradă. Casele se prăbuşesc şi cerul e invadat de o lumină orbitoare. Se vede ca ziua. Suflul învăluie strada ca b tornadă, măturând tot ce-i stă în cale. Un camion se rostogoleşte ca o jucărie. Albert zboară urlând peste ruinele peretelui, cu canapea cu tot. Aceasta se striveşte cu un zgomot infernal de peretele unei alte case de pe cealaltă parte