Căminului, împreună cu credinciosul Top, se culcară şi adormiră adînc. Nici un incident nu veni să tulbure noaptea liniştită, iar a doua zi, la 29 martie, odihniţi şi bine dispuşi, naufragiaţii se pregătiră să întreprindă excursia care avea să hotărască soarta lor.

Isprăviră pregătirile de plecare. Luară cu ei resturile vînatului, din care călătorii noştri se puteau hrăni încă douăzeci şi patru de ore. Deoarece sticlele ceasurilor inginerului şi reporterului fuseseră puse la loc, Pencroff arse din nou o bucată de cîrpă, care urma să le servească drept iască; cît despre cremene, erau siguri că vor găsi din belşug pe aceste terenuri vulcanice.

La ora şapte şi jumătate dimineaţa, exploratorii noştri, înarmaţi cu ciomege, părăsiră Căminul. Urmînd sfatul lui Pencroff, ei hotărîră să apuce drumul prin pădure, pe care îl mai străbătuseră odată, urmînd să se întoarcă pe altă cale. De altfel, era drumul cel mai scurt spre munte. O luară deci pe malul stîng al rîului, părăsindu-l acolo unde făcea un cot spre sud-vest. Regăsiră poteca croită în ajun pe sub copacii cu frunziş bogat şi la ora nouă, Cyrus Smith şi tovarăşii lui atinseseră marginea de apus a pădurii,

Solul, pînă aici puţin accidentat, mlăştinos la început, uscat şi nisipos mai departe, se ridica în pantă uşoară, urcînd de la litoral spre interiorul ţinutului. Văzură cîteva animale fugind cu repeziciune prin pădure. Top se lua sprinten după ele, dar stăpînul său îl chema imediat înapoi, căci nu pentru aceasta veniseră şi aveaU timp să le urmărească mai tîrziu. Cyrus Smith nu era omul care să lase pentru alte lucruri ceea ce-şi pusese în gînd. Şi acela care ar fi afirmat că în aceste clipe inginerul era atent la ţinutul pe care-l străbăteau şi lua în seamă relieful solului sau produsele naturale pe care le oferea, ar fi rămas de minciună.

La orele zece, se opriră pentru cîteva minute. La ieşirea din pădure, sistemul muntos al ţinutului li se înfăţişa cît se poate de limpede. Muntele cel înalt era alcătuit din două conuri. Primul, trunchiat, avînd o înălţime de aproximativ două mii cinci sute de picioare,-era susţinut de nişte lanţuri lăturalnice de munţi, ce se ramificau ca o gheară uriaşă înfiptă în pămînt. Intre aceste metereze naturale se adînceau nişte văi înguste, împădurite. Pîlcurile de copaci ajungeau pînă la platforma conului trunchiat. Pe coasta nord-estică a muntelui, vegetaţia era mai săracă şi se zăreau aci nişte brazde destul de adînci, care erau probabil scurgeri de lavă.

Pe primul con se sprijinea un al doilea, uşor rotunjit la vîrf şi puţin cam înclinat, semănînd cu o uriaşă pălărie rotundă, lăsată pe o parte. Părea format dintr-un pămînt sterp, străpuns ici, colo de stînci roşiatice. Acesta era piscul pe care trebuiau să-l atingă şi creasta lanţurilor lăturalnice de munţi părea cea mai bună cale de urmat în această direcţie.

— Sîntem pe teren vulcanic, spuse Cyrus Smith, care începuse urcuşul, urmat de tovarăşii săi. Suiau acum coasta unuia dintre munţii care susţineau conul trunchiat, urmînd un drum care şerpuia în povîrniş, uşurîndu-le astfel calea spre primul platou al muntelui.

Solul răscolit desigur de erupţii vulcanice era accidentat. Ici, colo, zăceau blocuri eratice{14} numeroase sfărîmături de bazalt, piatră ponce şi obsidiana{15}. Cîţiva brazi înalţi, din familia celor care alcătuiau hăţişurile de nepătruns din fundul văilor înguste dintre aceşti munţi, formau aici grupuri răzleţe.

În timpul primei părţi a urcuşului, pe povîrnişurile de la poalele muntelui, Harbert descoperi urme care arătau că pe acolo trecuseră nu de mult nişte animale mari, poate chiar fiare sălbatice.

— S-ar putea ca fiarele astea să nu ne cedeze chiar atît de uşor moşia lor, spuse Pencroff.

— Atunci, răspunse reporterul, care vînase tigri în Indii şi lei în Africa, — vom avea grijă să ne descotorosim de ele. Pînă una alta, trebuie să fim însă foarte atenţi !

Încetul cu încetul, ajungeau în regiuni mai înalte. Drumul era lung, din pricina ocolurilor pe care le făceau şi a piedicilor pe care le întîlneau, îngreunîndu-le astfel calea. Cîteodată, se pomeneau la marginea unor prăpăstii adînci şi atunci erau nevoiţi să le înconjoare, făcînd calea întoarsă, pentru a căuta o potecă pe unde să poată trece. Din această cauză pierdeau şi timp şi energie. La amiază, cînd micul grup de călători se opri să prînzească la poalele unui pîlc de brazi, lîngă un rîuleţ ce curgea în cascade, se aflau de-abia la jumătatea drumului ce ducea la primul platou, pe care se părea că nu aveau să-l atingă decît la căderea nopţii.

Din locul unde se aflau vedeau marea, larg întinsă în faţa lor; dar în dreapta, privirea le era oprită de promontoriul ascuţit din sud-est şi nu puteau să ştie dacă nu cumva coasta se unea printr-un cot brusc cu un ţinut mai depărtat. La stînga, spre nord, raza lor vizuală se mărea cu cîteva mile. Totuşi, şi în direcţia aceasta privirea li se izbea de coasta ciudat tăiată a unui munte, care părea să formeze sprijinul cel mai puternic al conului central. După cum se vede, întrebarea care-l frămînta pe Cyrus Smith încă nu putea fi dezlegată.

La ora unu, călătorii reluară urcuşul. Trebuiră să cotească pieziş spre sud-vest, înfundîndu-se în nişte tunsuri destul de dese. Aici întîlniră mai multe perechi de galinacee din familia fazanilor, care zburau pe sub crengile copacilor.

Erau „tragopani”, nişte păsări împodobite cu o guşă cărnoasă şi cu două corniţe subţiri, cilindrice, aşezate deasupra ochilor. La păsările acestea, de mărimea cocoşului, femela era de culoare cafenie în întregime, iar bărbătuşul se împăuna cu un penaj roşu, strălucitor, stropit cu puncte albe. Cu o piatră aruncată cu îndemînare Gédéon Spilett ucise un astfel de fazan, pe care Pencroff, înfometat de atîta cale, îl privi cu lăcomie.

Părăsind desişul, exploratorii noştri urcară un povîrniş foarte abrupt, sprijinindu-se unul de altul. Atinseră astfel un prag superior, presărat cu copaci rari, al cărui sol se vedea limpede că era de origine vulcanică. Trebuiau s-o ia acurn spre răsărit, urmînd un drum şerpuit, pentru a urca mai uşor pantele foarte repezi, şi fiecare trebuia să aleagă cu grijă locul unde urma să-şi pună