groapă? Nu... o casă de lumină, O, tinere ucis! Căci Julieta zace Aci, şi frumuseţea ei preface Această criptă-ntr-o măreaţă sală... Mort zaci aci, înmormântat de-un mort! (Aşeazăpe Paris în mormânt) De câte ori nu-s oamenii mai veseli în pragul morţii! Veghetorii spun Că-i cel din urmă fulger al vieţii! Cum aş putea numi aceasta fulger? O, inimă, soţie scumpă! Moartea Care ţi-a supt balsamul răsuflării, N-a izbutit să-ţi piardă frumuseţea, Nu eşti înfrântă: flamura de purpur A frumuseţii joacă pe obrazul Şi gura ta, şi moartea se sfieşte Să-şi desfăşoare palidul ei steag! Tu, Tybalt, zaci în giulgiul sângerat, Acolo? - Ce-aş putea eu pentru tine Să fac mai mult, decât cu-această mână, Ce tinereţea ta a secerat-o, La rândul meu să secer tinereţea Aceluia ce-a fost duşmanul tău? O, iartă-mă... Tu, dulce Julieta! De ce-ai rămas aşa frumoasă încă? Să cred că moartea cea imaterială E-namorată, că hidosul monstru Uscat te ţine-aci, la întuneric, Să fii iubita lui? Mă tem de-aceasta, Şi nu te voi mai părăsi în veci, Şi-n veci n-am să mai plec eu din castelul Acestei dese nopţi: aci rămân Cu râmele ce-s slujnicele tale!

141

Aci mi-aştern eu patul cel din urmă, Şi de pe trupul obosit de viaţă Voi smulge jugul stelelor fatale... Ochi, mai priviţi-o cea din urmă oară! O, braţe, cea din urmă-mbrăţişare! Şi, gură, poarta sufletului meu, Pecetluieşte cu o sărutare Eternul târg cu moartea răpitoare! Vin' călăuz-amară, vin' cârmaci Nesuferit, vin', disperat pilot, Şi-azvârle-odată, sfărâmând de stâncă Sărmana-ţi barcă... Iată-mă-s, iubito!

(Bea)

O, bunule spiţer! ce repede Lucrează băutura ta... Mi-a fost De-ajuns o sărutare, ca să mor.

(Moare)

(Din cealaltă parte a cimitirului intră fratele Lorenzo cu o lanternă, un drug şi o lopată)

LORENZO

Ajute-mi San Francisc! De câte ori Bătrânele-mi picioare-n noaptea asta Nu s-au lovit de gropi... Cine-i acolo?

BALTAZAR

Om bun şi care te cunoaşte.

LORENZO

Domnul

Cu tine! Spune-mi, bunul meu prieten, Ce torţă-şi împrumută în zadar Lumina ei acolo viermilor Şi-acelor cranii oarbe... Mi se pare Că arde-n cripta Capuleţilor.

142

BALTAZAR

Da, sfinte, şi stăpânul meu e-acolo. El ţi-e prieten.

LORENZO

Cine e?

BALTAZAR

Romeo!

De când?

LORENZO

BALTAZAR

De-o jumătat' de ceas întreagă.

LORENZO

Hai să intrăm în criptă!

BALTAZAR

Nu cutez!...

Stăpânul meu mă ştie dus de mult, Şi m-a ameninţat să mă omoară, Dac-aş rămâne să-l pândesc.

LORENZO

Prea bine!

Mă duc eu singur!... Groaza mă cuprinde. Mă tem cumplit de-o grea nenorocire...

BALTAZAR

Pe când dormeam aci, sub chiparoşi, Visam că domnul meu lupta c-un altul, Pe care apoi l-ucise domnul meu.

LORENZO (înaintează) Romeo! vai!... Ce-s petele de sânge Pe lespedea din pragul astei cripte?

143

Ce vor aceste spade care zac Fără stăpân şi picurând de sânge Aci-n locaşul păcii ? - O, Romeo! (latră în moi mâni)

Romeo, palid! - Cine încă? Paris? Scăldat în sânge?... O, ce groaznic ceas Pricinui năpasta!... Ah, copila Se mişcă...

(JuJieta se deşteaptă)

JULIETA

O, prea bunule părinte! Ştiu bine cum ar trebui să fiu Şi sunt chiar... Unde e Romeo-al meu? (Un zgomot din mormânt)

LORENZO

S-aude larmă... Vino fata mea, Şi fugi, o, fugi din aşternutul morţii, Al molimii şi-al somnului silit! Puteri mai-nalte, mai presus de noi Zădărniciră tot ce-am pus la cale, O, vino, vino! soţul tău e-aci, Mort lângă pieptul tău. Paris de asemenea! O, vino, te voi duce într-un schit De sfinte mai ce. Nu mai pierde vremea Cu întrebări, că vine straja. Haide, Copila mea... Nu pot să mai rămân. (Pleacă)

JULIETA

Mergi, pleacă - eu rămân. Ce-i asta-aci? O cupă-n mâna lui Romeo-al meu? Otravă, văd, i-a fost sfârşitul grabnic. O, răule! De ce-ai sorbit-o toată Şi nu-mi lăsaşi măcar un strop? Pe buze Să te sărut, ca poate-a mai rămas

Pe ele-o picătură de otravă

Ce mi-o da moartea-n veci vindecătoare!

(îl sărută) E caldă gura ta!...

STRAJA (Afară) Ia-o-nainte, Băiete! încotro?

JULIETA

O, Doamne! zgomot?... Degrabă dar! Pumnal bine venit!

(Apucăpumnalul lui Romeo) Rămâi - aci, şi lasă-mă să mor... (Se înjunghie) (Străjerii intră cu pajul lui Paris)

PAJUL Aci e locul, unde arde torţa.

ÎNTÂIUL STRĂJER Pământu-i plin de sânge; cercetaţi Prin cimitir vreo câţiva dintre voi, -Şi arestaţi pe-oricine veţi găsi.

(Câţiva străjeripleacă) O, ce-mi văd ochii! Contele aci Ucis, şi Julieta-n sânge caldă Şi moartă-a doua oară, ea ce fuse De două zile îngropată-aci! Plecaţi, vestiţi pe ducele, treziţi Pe Capulet şi alergaţi de grabă LaMontague! Voi ceilalţi, căutaţi! (Pleacă alţi străjeri) Vedem cu ochii tot ce s-a-ntâmplat, Dar pricina o vom alia pe urmă!

(Vin câţiva străjeri cu Baltazar)

144

145

>

AL DOILEA STRĂJER

Aci e servitorul lui Romeo, L-am prins în curtea schitului.

ÎNTÂIUL STRĂJER

Opriţi-l, Pân' la sosirea ducelui.

AL DOILEA STRĂJER

Aci

E un călugăr, care plânge, geme Şi tremură. I-am smuls din mâini hârleţul Şi târnăcopul, când trecea spre schit.

ÎNTÂIUL STRĂJER Acestea-s semne compromiţătoare! Opriţi şi pe călugărul acesta!...

(Intră ducele cu suita)

DUCELE

O, ce nenorocire timpurie Ne tulbură odihna dimineţii?

(Intră Capulet, contesa Capulet şi alţii)

CAPULET Ce ţipă lumea-afar' aşa de tare?

CONTESA CAPULET

Pe uliţi lumea strigă «Julieta» «Romeo», «Paris»; - oamenii aleargă Toţi, lărmuind, spre mausoleul nostru.

DUCELE

Ce groază ne-nfioară-aci auzul?

ÎNTÂIUL STRĂJER Măria Ta, mort zace-aci Ssir Paris; Romeo, mort şi el... şi Julieta,

Cea moartă mai-nainte, caldă încă, Abia acum ucisă...

DUCELE

Cercetaţi,

Cătaţi, şi puneţi mâna pe făptaşii Acestor crime!...

ÎNTÂIUL STRĂJER

Aci e un călugăr Şi pajul lui Romeo. S-au găsit La amândoi unelte ce slujesc La dezgroparea