― Şi ce înseamnă asta?

― Ah! Asta dumneavoastră trebuie să descoperiţi, doamnă Ramirez. Ca să vă ajut, o să vă spun că este ca la o psihanaliză; trebuie să operaţi o întoarcere în interiorul spiritului dumneavoastră. Simplificaţi. Faceţi un gol în locul tuturor mecanismelor logicii şi ale gândirii preconcepute.

― Nu e uşor. Îmi cereţi să elimin gândirea cu ajutorul gândirii.

― Ah! De asta se şi cheamă emisiunea noastră "Capcană de...

― ... gândire"! reluă sala în cor.

Oamenii aplaudară fără să mai fie rugaţi.

Doamna Ramirez oftă, încruntându-se. ' Prezentatorul îi veni în ajutor:

― Datorită jokerului, aveţi dreptul şi la un rând suplimentar de cifre pe tabel.

Luă carioca şi notă:

1

11

21

1211

111221

312211

Apoi adăugă:

13112221

Camera se apropie de chipul consternat al doamnei Ramirez, încadrându-l. Femeia clipi din ochi. Apoi mormăi nişte "unu", "doi", "trei", ca şi cum ar fi fost vorba de reţeta unei prăjituri cu prune, din cantităţi egale de unt, făină, zahăr şi ouă, şi la care trebuie să respecţi îndeosebi proporţiile lui "trei", dar să nu te zgârceşti cu "unu".

― E mai limpede acum, doamnă Ramirez?

Concentrată la maximum, doamna Ramirez nu răspunse decât printr-un mormăit afirmativ care părea să însemne "acum cred că o să descopăr despre ce e vorba".

Prezentatorul îi respectă meditaţia.

― Sper că şi dumneavoastră, dragi telespectatoare şi telespectatori, v-aţi notat cu atenţie noul rând de cifre. Aşadar, pe mâine, dacă sunteţi de acord!

Aplauze, urmate de genericul final, în care se amestecau sunete de trompetă, tobe şi strigăte răzleţe.

Caroline Nogard stinse televizorul. I se părea că aude de undeva un zgomot slab. Termină de cusut ruptura pe care începuse să o repare; acum nu se mai vedea nici urmă din gaura aceea minusculă. Puse la loc foarfecele şi aţa. La ureche îi ajunse din nou un zgomot asemănător cu foşnetul unei hârtii.

Părea să vină din baie. Să fi fost un şoarece? Imposibil! N-ar fi putut scoate un asemenea zgomot alergând pe dalele de mozaic. Atunci... vreun spărgător, sau chiar mai mulţi? Dar ce căutau în baie?

Pentru orice eventualitate, se duse şi luă din comodă micul revolver de calibrul 6 mm pe care tatăl ei îl ascunsese acolo, ţinându-l pentru astfel de situaţii. Ca să-l surprindă mai bine pe intrus, aprinse la loc televizorul, mărind volumul sunetului, şi se îndreptă tiptil spre baie.

Un grup de rapers îşi zbiera revolta.

"Casele voastre, prăvăliile voastre, totul, totul, o să ardem totul, totul, totul..."

Caroline Nogard se lipi de uşă, ţinând revolverul cu ambele mâini şi strângându-l bine, aşa cum văzuse în foiletoanele americane.

Apoi dădu brusc uşa de perete.

Înăuntru nu era nimeni, şi, totuşi, zgomotul venea de acolo, răsunând tot mai tare în spatele perdelei de la duş. Înaintă şi o trase la o parte, cu un gest scurt.

Mai întâi se apropie, încercând să înţeleagă mai bine ceea ce vedea. Apoi, îngrozită, scoase un urlet şi goli încărcătorul până la ultimul glonţ, fără nici un efect. Se dădu înapoi, gâfâind, şi închise uşa cu piciorul. Din fericire, cheia se afla pe partea dinafară. O răsuci de două ori şi rămase pe loc, aşteptând, în pragul unei crize de isterie.

Doar n-avea să treacă prin uşă!

Şi, totuşi, trecu. Şi chiar se îndreptă direct spre ea.

Scoase un geamăt şi, smulgându-se din loc, fugi. Înşfăcă nişte bibelouri pe care le aruncă îndărătul ei. Lovi cu picioarele şi cu mâinile. Dar cum s-ar fi putut apăra de un asemenea adversar?

32. MOTIV DE PERPLEXITATE

103 683 îşi spală capul cu peria de pe tibie.

Luptătoarea a ajuns să nu mai ştie pur şi simplu ce să facă.

Se teme de Degete, şi... a primit misiunea să le omoare pe toate. Începuse să creadă în cauza rebelelor, şi... a trebuit s-o trădeze. A atins marginea lumii împreună cu douăzeci de exploratori, şi... acum, când i se oferă optzeci de mii, cifra i se pare cu totul derizorie.

Ce o preocupă însă mai presus de toate este mişcarea rebelă în sine. Crezuse că s-a împrietenit cu nişte aventuriere dotate cu o brumă de înţelepciune, şi acum se vede confruntată cu nişte descreierate, gata oricând să arunce un cuvânt care nu înseamnă nimic: "zeii".

Până şi felul în care se poartă regina este ciudat: vorbeşte mult prea mult pentru o furnică, şi asta e anormal; vrea să ucidă toate Degetele, dar nu le ia în seamă pe cele care vieţuiesc sub propriul ei oraş; susţine că viitorul aparţine studierii speciilor străine, dar refuză să profite de Degetăria pe care o are la dispoziţie, ca să facă experienţe pe cea mai exotică şi mai deconcertantă dintre toate.

Chli-pou-ni nu i-a spus totul. Şi nici rebelele. Ambele tabere se tem de ea sau încearcă să o manipuleze. Se simte jucăria reginei sau a rebelelor, sau a amândurora deopotrivă.

Un lucru i se pare dintr-o dată limpede: nimic asemănător nu s-a mai întâmplat vreodată într-un furnicar de pe planeta aceasta. S-ar zice că în Bel-o-kan toată lumea şi-a pierdut bunul-simţ. Indivizii au tot felul de idei ciudate şi sunt încercaţi de diverse stări sufleteşti ― pe scurt, sunt mai puţin furnici ca până acum. Se produc mutaţii. Rebelele sunt nişte mutante.

Chli-pou-ni este şi ea, la rândul ei, o mutantă. Cât despre 103 683 însăşi, înclinată să se considere o entitate independentă, nu se mai simte nici ea foarte normală. Ce se întâmplă oare cu Bel-o-kan?

Incapabilă să-şi răspundă, 103 683 vrea mai întâi să înţeleagă care sunt motivele comportării rebelelor acestora care folosesc expresii atât de bizare.

Ce înseamnă "zei"?

103 683 porneşte spre staulele scarabeilor-rinoceri.

33. ENCICLOPEDIE

CULTUL MORŢILOR: Primul element definitoriu al unei civilizaţii gânditoare este "cultul morţilor".

Atâta vreme cât oamenii îşi aruncau cadavrele o dată cu gunoaiele, ei nu erau decât nişte animale. În ziua în care au început să le pună în pământ sau să le ardă, s-a produs ceva ireversibil. Să ai grijă de morţii tăi înseamnă să concepi existenţa unei lumi