— Nu să poate! Treaz sunt oare? Ia împunge-mă puţin? H Cu cuţitul, Spiridoane! Mai încet, tâlhar hain!

  Oh, deştept sunt! Oh, copile, eşti Zotalis! Tu să fii?

  — Dado! Strigă şi vătaful şi să-mpiedică-n frânghii Vrând să se arunce-n grabă drept la peptul lui Iaurta Ce păros să tot umflase până îi pleznise scurta. Minunaţi de-aşa tâmplare ce găseşti doar în romanţuri Palicarii cu zlătarii se porniră-n chiu şi danturi

  Până seara îi închise în ghiocul de cleştar. |. Kukvm'v.

  — Scumpul meu cocon Zotalis, şopti grecul temerar

  Cum şedeau pe perne grele la cahvea şi mezelic

  Pre când trupeşe ţigance juca foarte dân buric, Drag copil, venit-a ceasul spovedanie să-ţi fac:

  Da, ucis-am prunci în leagăn, da, băut-am basamac, Scufundat-am la barcaze, gologani să ai atâţea, Şi icoane aruncat-am cocinilor, cu tărâţea.

  Toate sculele dă aur încrustate-n mărgărinturi, Vase canelate, fine, dă onixă şi arginturi, Patrafire cari scene dân Scriptură reprezint

  Petre scumpe, berlianturi, mirodenii, hyacint, Sclave tinere, fecioare, doar de unsprezece ai

  Ce-n zăbrele au să steie la vrun pase în sărai, Mirt, cahvea dă Mocca, verde, auriu tutun dă pipă

  Stampe lubrice dă care japonejii face-n pripă, Da' ce ştofă inglesească, da' ce ceaiuri de Chitai -

  Toate, toate aste-odoare pentru cari prad şi tai

  Iute-s prefăcute-n lire şi în grele guinee

  Să te ţie-n facultate, Englitera să îţi deie

  Tot ce eu, preaticălosul, nu avut-am nicidecum, Că nu ştiu nici Tatăl Nostru, doar să-nec şi să sugrum.

  Şi ce văz? În loc tu mintea să-ţi căzneşti cu ştinţe varii

  Şi cu vorbe-ncolăcite să sclipeşti în seminarii

  De să strici în tot Levantul gloria lui Cacavelas, înhăitatu-te-ai cu ăştia cari toată ziua lela-s, Egipţienii, faraonii, balaoacheşii-n dezmăţ.

  Aşa plată-mi dai tu mie, care pururi te răsfăţ?

  — Dado, află că spre ştinţă m-aplecai şi-o găsii fadă.

  Ea nicicum nu te învaţă ce să faci în târg, pre stradă, Filosofii-acolo spune că nemica nu esistă, Doftorii pre latineşte bâjbâiesc în carnea tristă, Darvin, tata Darvin zice că ne tragem dân gorili, Gheometrii scrie cercuri, când pe stradă vezi umili Cerşitori ce nici veşminte au şi nici ce pune-n gură Vezi familii muncitoare năclăite-n beutură Iar de câţi în lume afli nedreptate preste tot: Naţiunile în lanţuri şi în vârv câte-un despot. Sclavii lumii estii, ce-are ei a face cu tabele Unde sinusuri, cosinus sunt puzderii ca şi stele, De precesie ce ştie? Periheliu, echinox Nu le-aduce mămăliga. Iată cruntul paradox Lumii ăsteia. De-aceea detei foc bucoavnei vane Şi pre urmele lui Bairon o luai, în caravane Dă creştini ce merg alături până la Ierusalim. Intâlnii pe drum o şatră, şi ca în Şir Haşirim Dragă îmi pică o jună mai nurlie decât luna Şi cu sânii pui de ciută gemănaţi întotdeauna, îmi legai pe cap năframa şi-uite, mă făcui ţâgan, Că acilea viaţa este fericită, de vultan.

  — Bun, ţâgan, dar bulibaşe cum ajuns-ai? Nu-nţăleg.

  — O, pân viclenie, dado, că sunt fiul tău întreg! Cătră zori, acu vo lună, săr dân pae şi fac larmă De să scoală toţi zlătarii ca la goarnă în cazarmă Şi mă-nconjur. „Vis avut-am, dă ahela ce-i trimis Dă dân cer dă Dumnezelea. Să nu-mi spuneţi Zotalis Şi să nu mai hiu pă lume dă nu e adevărat!”

  (însă eu numai minciune şi gogoşi le-am îndrugat.) „Ascultaţi lăieşi la mine, să făcea că-s treaz cumvaşi

  Când tot ceriul să deschise şi văzui un îngeraş

  Ce mi se propti nainte-mi cum vă văz şi cum mă vezi.

  Şedea cu talpele goale pă câmp, între căcărezi.

  „Zieu, trimes sunt dă Sânpetrea să te-apuc dă chică-ndată

  Şi dân nori să-ţi pui nainte hastă lume minunată

  Să-ţ alegi o ţărişoară unde şatra să ţi-o mâi

  Şi de vrei, cu toţi grămadă.

  — N veci acolo să remâi!” Terminând dă zise aheste, el mă-nşfacă şi mă duce Tocma sus în bagdadie, în a cerurilor cruce Dă-l văzui purtându-şi bârna în spinare pă Hristos Şi pă Iosif cu Măria cum şedea şi juca stos. Pă un nour Sfântul Petrea joacă-arşice pe un ban Şi, fiind giolar dă seamă, bagă ichiul în armean. Gios privind văzui a lumei blagă multă, avuţie In Nepal maharajahii Ramayana o renvie, Elefanţii poartă săbii pre lungi colţii de morfil; Ţarul nalţă bolţi sucite; la Paris, la Bal-Mabil Vezi pre juni în lupanare de cinismu şi de lene; în Holandia lalele sunt păscute de joiene Ce abia târăsc burdufe ugerele între pulpi; Scoţianul cu genuche goale fuge după vulpi Pân pădure, cu ogarii, răsunând adânc dân goarnă; Lumea Nouă jad şi aur preste lusitani răstoarnă. Da' mai mândră decât toate ţerile dân hastă sferă E Valahia ferice, e Valahia prosperă:

  Acolo căşile-s dă friptură

  Cu uşe dă telemea o bucată, Iazurile dă mujdei şi dă saramură Şi dă sarmale malurile roată.

  Zieu! Uitându-te la toate-aheste îţi pare cum c-ar hi doar poveste.

  Cum Briareu cu o sută dă mâne

  Măcelarii coaste retează, Jupoi şoriciul, despic căpăţâne

  Dă dân ziori până când să-nserează, Dă Paşte mielul nu lipseşte nicicui, Nici dă Crăciun godac cu gutui.

  Cahveaua cură pă la cişmele, Dă care vrei, solubilă, naturelă, Locomotivele au dă fagure biele Şi dă ghiudem manivelă.

  Uliţile târgurilor toate

  Cu caş afumat sunt pavate.

  Tramvaele umblă pă doi cârnăciori Şi se prind de fir cu spaghete

  Pruncii de Sân'Niculae în zori Toblerone găsesc în ghete, Portucale, smochine şi gref

  Banane şi orce mai au chef.

  Vinul spumegă pân canale, în stradă, Dă vutcă sunt lacuri întinse

  Coniacuri franţozeşti dân ogradă Scoţi, dân fântâni necoprinse.

  Doar un lucru stârneşte uimirea:

  Nu e şampanie pă nicăirea.

  Crumpii, făsuiul sunt alungate

  Chiar şi de săraci cu ruşine, Că se-ndoapă doar cu antricoate

  Şi iepure conjurat de măsline La pui rumeniţi cârnesc