atenienilor şi spun că, într-un fel, sunt rudele lor. Ajungând acolo, Solon a dobândit [22a]o mare cinste printre ei. Şi întrebând într-o zi despre cele din vechime pe aceia dintre preoţi care le ştiau cel mai bine, şi-a dat seama că, despre acele lucruri, nici el şi nici vreun alt grec nu ştia mai nimic. Odată, vrând să-i ademenească, a început să le vorbească despre cele mai vechi tradiţii ale cetăţii noastre: despre Phoroneus{6}, cel numit şi primul om, şi despre Niobe{7}; apoi despre ce s-a petrecut după potop: cum s-au născut [22b]Deucalion şi Pyrrha{8} şi ce şir de urmaşi au avut. După care, recapitulând durata evenimentelor povestite, a încercat să stabilească cât a trecut de atunci. Unul din preoţi, care era foarte bătrân, i-a spus:

«Solon, Solon, voi grecii sunteţi mereu copii; nu există grec bătrân.»

Auzind acestea, Solon l-a întrebat: «Cum poţi spune aşa ceva?»

Şi preotul i-a răspuns: «Sunteţi toţi tineri la suflet, căci nu aveţi în el nici vreo opinie veche şi nici vreo [22c]învăţătură încărunţită de vreme. Iar cauza este aceasta: multe şi felurite au fost, şi vor mai fi, modurile în care au pierit oamenii: cele mai importante s-au datorat focului şi apei, iar altele, mai neînsemnate, multor altor cauze. Căci, după cum se spune şi la voi, Phaethon{9}, fiul lui Helios, după ce a înhămat odată caii la carul tatălui său, nefiind în stare să-l mâne pe drumul părintesc, a incendiat tot ce era pe Pământ, el însuşi pierind lovit de trăsnet. Toate acestea par a [22d]alcătui un mit. Adevărul este însă că la intervale mari de timp are loc o deviaţie{10} a corpurilor cereşti ce se mişcă în jurul Pământului, iar toate de pe Pământ pier într-un mare incendiu. Atunci, toţi cei care locuiesc în munţi, în locuri înalte şi în regiuni uscate sunt nimiciţi mai degrabă decât cei ce locuiesc în preajma râurilor şi mării. În schimb pe noi, Nilul, salvatorul nostru şi în alte dăţi, ne-a scăpat şi atunci, în acea încercare, revărsându-se{11}. Pe de altă parte, ori de câte ori zeii inundă pământul cu apă, purificându-l, se salvează numai păstorii de cirezi şi de turme din munţi; pe când cei ce locuiesc în cetăţile de la voi sunt duşi de către râuri în mare. În ţinutul acesta însă apele nu se [22e]revarsă niciodată din înălţimi spre şes, ci, dimpotrivă, ele ţâşnesc firesc, întotdeauna, din adâncuri către suprafaţă. De aceea aici au fost salvate cele mai vechi tradiţii. Adevărul este că în toate locurile unde nu stau împotrivă nici gerul, nici arşiţa, există întotdeauna oameni, uneori mai mulţi, alteori mai puţini. Toate [23a]câte. le ştim prin tradiţie orală despre ce a fost frumos, măreţ sau în alt fel deosebit, fie la voi, fie aici sau în altă parte, toate acestea au fost consemnate aici, la noi, şi păstrate, încă din vremuri străvechi, în temple. Pe când la voi şi la celelalte popoare, ori de câte ori se întâmplă ca lucrurile să fie cât de cât orânduite în ce priveşte scrisul şi toate câte sunt de trebuinţă cetăţilor, vine asupra voastră, la sorocuri prescrise, precum o boală, potopul ceresc ce îi cruţă numai pe cei inculţi şi lipsiţi de harul Muzelor. Astfel încât voi deveniţi iarăşi neştiutori, ca nişte tineri, fără să [23b]cunoaşteţi câte se petreceau în vremurile străvechi, nici aici, nici la voi. Iar genealogiile înfăţişate de tine, Solon, cu privire la legendele voastre, cu puţin se deosebesc de basmele copiilor. Întâi de toate, voi nu vă amintiţi decât de un singur potop, deşi au fost mai multe. Şi încă ceva: voi nu ştiţi că cel mai frumos şi mai bun neam omenesc s-a născut pe meleagurile voastre, neam din care te tragi şi tu şi întreaga voastră cetate de acum, căci din el a dăinuit cumva o mică sămânţă. Voi însă aţi uitat toate acestea, [23c]din cauză că supravieţuitorii, de-a lungul multor generaţii, au murit fără să lase nimic în scris. Căci a fost o vreme, Solon, înainte de marea nimicire pricinuită de ape, când cetatea de acum a atenienilor era cea mai pricepută la război şi cu mult cea mai bine legiuită în toate privinţele. Într-adevăr, se spune că cele mai glorioase fapte de arme au fost înfăptuite de către această cetate şi că în ea existau cele mai frumoase rânduieli politice din toate câte am auzit noi aici că se află sub soare.»

[23d]Auzind acestea, Solon spuse că se miră peste măsură şi, cuprins de o mare curiozitate, îi rugă pe preoţi să-i povestească pe dată,cât mai exact, tot ce ştiu despre străvechii săi concetăţeni.

Iar preotul îi răspunse: «Cu mare plăcere, Solon, am să-ţi spun, atât din respect pentru tine şi pentru cetatea ta cât şi, nu mai puţin, pentru a aduce cuvenita cinstire zeiţei care â fost amânduror cetăţilor noastre părinte şi dascăl. Cetatea voastră e mai veche cu o [23e]mie de ani decât a noastră, deoarece a primit sămânţa voastră de la Gaia şi Hephaistos. Din scrierile noastre sfinte rezultă că cetatea de aici şi-a căpătat orânduirea deplină acum 8000 de ani. Am să-ţi arăt deci, pe scurt, legile concetăţenilor tăi de acum 9000 de ani; şi, dintre toate faptele lor, am să ţi-o dezvălui pe cea mai [24a]frumoasă. Apoi, curând, vom recurge chiar la texte şi vom relua totul în amănunt, pe îndelete. Pentru început, compară legile voastre cu cele de aici. Multe din legile voastre de odinioară le vei regăsi în rânduielile noastre de acum: în primul rând tagma preoţilor, separată de toate celelalte, apoi tagma meşteşugarilor, în care fiecare îşi exercită propriul meşteşug fără a se amesteca cu nimeni altul, tagma păstorilor, a [24b]vânătorilor şi agricultorilor. Cât despre tagma luptătorilor ţi-ai dat seama desigur că ea este aici separată de toate celelalte, lor fiindu-le prescris de către lege să nu se preocupe de nimic altceva decât de război. Mai mult încă, în ce priveşte felul armelor, lănci şi scuturi, noi am fost