primii din toată Asia care ne-am înarmat astfel, întocmai cum, pe meleagurile voastre, pe voi v-a învăţat cei dintâi zeiţa. Cât despre cele a:le spiritului şi despre buna lor orânduire, vezi bine cită grijă le-a acordat aici legea chiar de la început, căci ni le-a dezvăluit pe toate — de la meşteşugul profeţiei până la [24c]medicina ce se îngrijeşte de sănătate, şi de la ştiinţele acestea divine până la cele omeneşti — şi ne-a înzestrat cu toate învăţăturile câte vin la rând după ele. Ei bine, cu toată această rânduială şi rostuire zeiţa pe voi v-a înzestrat cei dintâi, după ce a ales locul în care v-aţi născut, dându-şi seama că, potrivit amestecului armonios al anotimpurilor, el va putea purta oamenii cei mai luminaţi. Şi pentru că zeiţa era deopotrivă iubitoare de război şi de înţelepciune, a populat întâia oară [24d]tocmai un asemenea loc, menit să-i poarte pe oamenii cei mai asemănători cu ea. Astfel voi, întrecându-i în toate privinţele pe toţi ceilalţi, precum vi se cuvenea ca vlăstare şi învăţăcei ai zeilor, acolo v-aţi aşezat, folosindu-vă de legi asemănătoare cu ale noastre, şi guvernându-vă chiar mai bine decât noi. Multe şi mari fapte ale cetăţii voastre admirăm noi aici, citindu-le în scriptele noastre; există însă una ce le întrece pe toate în măreţie şi în virtute. Scrierile noastre [24e]pomenesc de o mare putere stăvilită cândva de cetatea voastră putere care, în semeţia ei, pornise împotriva întregii Europe şi a întregii Asii, năpustindu-se dinspre Marea Atlantică. Căci pe atunci acea mare se putea traversa; iar în fata strâmtorii pe care voi o numiţi Coloanele lui Heracles se afla o insulă. Această insulă era mai mare decât Libya şi Asia la un loc; din ea, călătorii acelei vremi puteau trece pe celelalte insule şi din acestea pe întreg teritoriul din faţă, ce se afla în preajma acelei mări, pe drept cuvânt numită mare. Interiorul strâmtorii de care vorbim pare a fi o fâşie îngustă de apă, având un loc strâmt de acces. Cât priveşte pământul care înconjoară acea adevărată mare, [25a]el poate fi numit, cu deplină potrivire, continent.

În insula aceea, Atlantida, s-a constituit, prin puterea regilor ei, un mare şi vrednic de mirare regat, care stăpânea întreaga insulă, precum şi multe alte insule şi părţi din continent. Pe lângă acestea mai avea în stăpânire, în partea dinspre noi, Libya până către Egipt [25b]şi Europa până la hotarele Tyrrheniei{12}. Această putere, după ce şi-a adunat la un loc toate forţele, a încercat cândva să supună, printr-un singur atac, întregul ţinut din părţile voastre, dintr-ale noastre şi din cele de dincoace de strâmtoare. Şi atunci, Solon, s-a arătat pe deplin întregii lumi câtă pricepere şi câtă dârzenie se află în puterea cetăţii voastre. Într-adevăr, întrecând pe toate celelalte prin tăria ei sufletească şi prin meşteşugul armelor, ea a mers întâi în fruntea elenilor; [25c]apoi, după ce prin forţa lucrurilor a fost părăsită de toţi ceilalţi, a înfruntat singură primejdii cumplite, i-a biruit pe năvălitori şi a ridicat semn de biruinţă, cruţând de sclavie pe cei rămaşi slobozi şi redându-ne cu mărinimie libertatea tuturor celor ce locuiam dincoace de Coloanele lui Heracles. În timpul ce a urmat, având loc năpraznice cutremure şi inundaţii, [25d]într-o singură zi şi în crâncena noapte ce i-a urmat, întreaga voastră armată strânsă la un loc a fost înghiţită de pământ, iar insula Atlantidei a pierit, scufundându-se în mare. De aceea, încă şi azi, marea de acolo este greu de trecut şi de explorat, mâlul aflat la mică adâncime, care provine din scufundarea insulei, stând drept piedică.»„

Ai auzit, Socrate, pe scurt, cele spuse de Critias cel [25e]Bătrân, aşa cum le-a auzit el de la Solon. Ieri, pe când vorbeai despre cetatea ta şi îi înfăţişai cetăţenii, mă cuprindea uimirea amintindu-mi de toate câte vi le-am spus acum; m-am gândit că, printr-o foarte potrivită întâmplare divină, spusele tale aproape coincideau cu [26a]cele ale lui Solon. Atunci însă, pe loc, am tăcut, căci trecuse multă vreme şi nu-mi aminteam prea bine. M-am gândit aşadar că ar trebui să-mi reamintesc totul singur, punct cu punct, pentru a fi în măsură să vi le spun apoi şi vouă, aşa cum vi le-am spus. Vezi, de aceea am primit eu ieri atât de uşor să fac ceea ce ne cereai. Am socotit că nouă o să ne fie cu destul folos să pornim de la un subiect potrivit intenţiilor noastre, lucrul cel mai însemnat în asemenea cazuri. [26b]Deci, aşa cum a spus şi Hermocrate, îndată după ce am plecat ieri de aici, le-am povestit prietenilor noştri ceea ce-mi aminteam atunci; după ce m-am despărţit de ei, gândindu-mă bine, până noaptea târziu, mi-am reamintit totul. Căci nu degeaba se zice că ceea ce ai aflat de copil se ţine uimitor de bine minte. Uite, eu, din cele auzite ieri, nu ştiu dacă-mi pot reaminti tot. În schimb, tare m-aş mira să-mi fi scăpat ceva din cele pe care[26c]le-am auzit atunci, demult. Simţeam multă bucurie copilăroasă ascultându-l pe bătrân, care îmi istorisea cu multă însufleţire, în timp ce eu nu mai conteneam cu întrebările. Astfel că toate mi-au rămas de neşters în amintire, de parcă ar fi nişte imagini gravate. Chiar din zorii zilei le-am spus şi lor toate acestea, ca să aibă şi ei ce să-ţi spună. Iar acum, Socrate, că doar de asta ţi-am zis tot ce ţi-am zis, sunt gata să vorbesc. Şi nu numai în mare, ci aşa cum le-am auzit pe fiecare în parte. Cetăţenii şi cetatea pe care ni le-ai înfăţişat ieri ca pe un mit le vom strămuta acum în realitate şi vom statornici că acea cetate a ta este vechea cetate a [26d]Atenei; iar pe cetăţenii imaginaţi de tine îi vom declara că sunt adevăraţii noştri strămoşi, aceia despre care vorbea preotul. Nici nu se poate potrivire mai mare şi n-avem cum greşi spunând că ei sunt cei de atunci. Luându-ne împreună această sarcină, vom încerca, după puterile noastre, să răspundem aşa cum se cuvine celor cerute de tine. Dar mai întâi să vedem