– Escortez patru nenorociţi la ştreang, zice Porta.

– Rahat, spune barmanul. Casa face cinste cu primul rând. Bere şi şnaps.

După primele patru rânduri de bere şi şnaps, Porta începe să debiteze bancuri destabilizatoare.

– Când Tommy va pune mâna pe el, îi vor lungi gâtul ăla austriac, spune el pe un ton conspirativ către un conductor de tren care pleacă în zori cu un transport de trupe.

– Înainte de a-l da cu capul de pereţi, va ţine un discurs frumuşel. Micuţul râde necontrolat şi trosneşte cu pumnul în masă, făcând paharele să danseze.

Un Schupo, îmbrăcat pe jumătate în haine civile, râde cu atâta poftă încât îşi înghite ţigara.

Barmanul îl loveşte în spinare cu cel de-al treilea picior de lemn, pe care-l ţine întotdeauna ca rezervă în spatele tejghelei. Tipul scuipă ţigara care încă mai arde, spre uimirea tuturora.

Două femei îmbrăcate în negru, alb şi roşu stau sub portretul lui Hitler şi încep să cânte:

Odată am împuşcat un caraliu

Acum, nevastă-sa are ce-i trebuie!…

Un grup de răniţi stau în jurul unei mese lungi, mângâind fetele pe picioare.

– Sophia era beată criţă…, cântă Porta cu o voce de bariton abţiguit.

Un ofiţer medic, adormit pe jumătate lângă sobă, deschide cu un aer conspirativ un ochi şi se zgâieşte în încăpere.

– Simulanţi! Cu toţii sunteţi nişte nenorociţi de simulanţi. Ce vă pasă vouă de Vaterland? tună el fremătând. Vă aranjez eu pe toţi! KF{5} cu toţii, şi marş pe front.

Cu un suspin adânc, se prăbuşeşte moale de-a curmezişul mesei şi adoarme din nou.

– E beat! Beat cui! spune barmanul, dând din cap a dezaprobare. Îngaimă ceva despre o comisie care îi declară pe toţi idioţii ăia şchiopi KF şi pentru asta li se dă câte-o medalie. Săptămâna trecută, a fost declarat KF un nenorocit cu un singur picior pe care l-au trimis direct în prima linie cu piciorul de lemn la subsuoară, înainte să-l declare GVH şi să-l expedieze înapoi la depozit. Individul e acum la Şcoala de Hauptfeldwebeli şi speră ca, într-o bună zi, să ajungă iar la tâmpitul ăla de ofiţer sanitar!

– Cinci mărci pentru zece minute şi douăzeci şi cinci pentru toată noaptea, propun damele îmbrăcate în roşu, alb şi negru.

– Dar numai dacă ai prezervativ, amice, chicoteşte cea mai scundă dintre ele, făcând un semn sugestiv pe sub poalele rochiei.

– Lasă, mai târziu, spune Porta îndepărtându-se. Mai întâi una în cinstea copiilor orfani.

– Nu, una în cinstea morţii care apare după miezul nopţii, sughite Micuţul, râzând prosteşte. Tocmai ne îndreptăm spre pârnaie, cu patru candidaţi la ghilotină, le mărturiseşte el celor două doamne cu sentimente patriotice.

– Dar arată bine băieţaşii ăştia, chicoteşte cea înaltă şi slabă.

– Aşa e, rânjeşte Micuţul. În curând vor fi patru hoituri încântătoare.

– Ce-au făcut? întreabă curios cineva de pe cealaltă parte a mesei.

– Nimic deosebit, zâmbeşte Porta. Târşelosul ăla de colo le-a tăiat beregata gemenilor săi nou-născuţi. Puşcaşul şi-a omorât nevasta în bătaie, lovind-o cu o latură a tunului, iar individul ăla gras, care e măcelar pe strada civilă, a făcut carne pentru cârnaţi din două târfe.

– Destul, urlă Wachtmeisterul indignat. Nici unul din noi nu e un criminal. Suntem deţinuţi politici, asta suntem!

Deodată, toată lumea simte nevoia să mai ceară un rând.

– În cinstea Vaterlandului, intonează Porta peste întreaga mulţime din care se desprinde mirosul târfelor şi al berii.

– După noi, potopul! anunţă agitat Micuţul, sorbind berea unui client adormit.

– Idioţii de inamici ne sug şi sângele din vine, sughite Gregor, clătinându-se ameninţător.

La masa cea lungă, răniţii şi prietenele lor încep să cânte:

Germanie, tărâm străvechi,

Stindardul tău însângerat acum e sfâşiat.

– Ca slujitor al statului, nu pot asculta un asemenea cântec, protestează un individ înalt şi slab, îmbrăcat cu o haină neagră de piele. Seamănă cu un vultur lovit de gripă.

– Atunci du-te într-un colţ şi bagă-ţi degetele în urechi, îl sfătuieşte Porta. N-o să te deranjeze ceea ce n-o să auzi.

– Haideţi să ne continuăm drumul spre porcăria aia de puşcărie, cere un Wachtmeister artilerist pe un ton nefericit. Tot ce se petrece aici e o nebunie! Ca prizonier militar, protestez cu vehemenţă.

– Cred că te gâdilă păduchii la ficat, mârâie Micuţul. Ce ai tu de-a face cu asta? Acum nu mai eşti soldat în serviciu. Fă-ţi puţin de cap. E ultima şansă pe care o mai ai înainte de a ajunge în faţa Curţii Marţiale. După asta n-o să mai râzi aşa mult. De-abia atunci o să-ţi dai seama că războaiele mondiale nu-s chiar distractive!

Gefreiterul infanterist e beat şi dansează un tango unduitor cu o târfuliţă patrioată. Ea îl susţine cu putere pentru a-l ajuta să nu se prăbuşească.

– Cunosc un tâmpit care o să sfârşească cu debla retezată, îi mărturiseşte el, cu un rânjet de craniu.

– Cei buni mor întotdeauna primii, îl consolează ea, râgâind sănătos.

– Un ticălos împuţit mi-a dat ieri un teanc de cartele pentru o noapte întreagă, spune fata, tristă.

– Altfel nu l-ai fi putut satisface, aşa-i? intervine un Feldwebel cu un singur braţ.

– Nu vă temeţi c-ar putea să scape? întreabă un civil cu alură de copoi.

– N-ar îndrăzni, rânjeşte Porta. Ar fi împuşcaţi pentru dezertare, pentru care oricum vor fi împuşcaţi, ceea ce-i suficient şi pentru cel mai dur individ din lume.

– Eşti subofiţer şi trebuie să ştii că e strict interzis să duci prizonierii într-un local public, nu?

Poliţaiul îmbrăcat în haine civile se întoarce către Gregor.

– Mă refer la pagina 176 din Regulamentul pentru escortele militare. Prizonierul trebuie dus direct la închisoare şi instalat singur în celulă. În nici un caz nu-i este permis să ia contact cu alte persoane. Dacă comunicarea cu acesta devine imperios necesară, atunci totul trebuie redus la minimum de cuvinte.

– Las-o moartă amice, bolboroseşte aiurit Micuţul. Prizonierii vor fi trataţi ca nişte nou-născuţi. Nu trebuie contaminaţi prin contacte cu beţivii sau cu târfele! Dacă vreunul din ăştia le va vorbi prizonierilor, va fi încătuşat şi dus direct în faţa tribunalului.

– Cincizeci dintr-o lovitură? şopteşte un bărbat scund, cu înfăţişare de şobolan. Al dracului de bun, zău, murmură el, şi-l înghionteşte conspirativ pe Porta. Eter şi naftalină. Doar trei zile, şi toată China se umple de ciuma neagră. Dacă ai fi ultimul soldat german în viaţă, nimeni